4,885 matches
-
implementat niciodată. După aceste încercări temerare de introducere a căii ferate în zona Banatului, a urmat o perioadă de stagnare a proiectelor feroviare în tot Imperiul Austro-Ungar. Al treilea proiect datează din anii 1864 și a fost realizat de inginerii timișoreni Heinrich Reiber și Zacharias Hermann. Garnizoana de la Arad s-a împotrivit proiectului. Deși proiectul nu s-a implementat, el a constituit baza tehnică pe care s-a construit ultrior calea ferată. După anul 1867 autoritățile maghiare intensifică construcția rețelei feroviare
Calea ferată Timișoara–Arad () [Corola-website/Science/311840_a_313169]
-
Timișoara, timp de 26 de ani, fiind la momentul ocupării acestui post, în anul 1980, cel mai tânăr concert-maestru din țară, dovedindu-se a fi, totodată, și cel mai longeviv. În perioada 1997 - 2006, a fost directorul general al Filarmonicii timișorene. În prezent, este conf. univ. dr. la Facultatea de Muzică din cadrul Universității de Vest Timișoara, specializarea Interpretare Muzicală - Instrument (Vioară), unde în afara viorii, predă cursul de Muzică de cameră și cursul de Studii de orchestră. s-a născut pe 17
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
violonist în orchestra Operei Române din Timișoara. În anul 1976, în urma unui concurs, va fi angajat în orchestra Filarmonicii „Banatul” din Timișoara, unde în anul 1978, promovează ca șef partidă vioara I, iar, în anul 1980, devine concert-maestrul orchestrei Filarmonicii timișorene. A luat ființă în anul 1972, la inițiativa a patru instrumentiști ai orchestrei Filarmonicii Banatul din Timișoara. În anul 1974, Ioan Fernbach se alătură formației, componența cvartetului fiind următoarea: Dragoș Cocora - vioara I Ioan Fernbach - vioara II William Stürzinger - violă
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
vioară, violă și orchestră de [Wilhelm Georg] Berger” sau "O viață de erou", "Till Eulenspiegel" de Richard Strauss, Missa în si minor, Matheus Passion de Bach, Missa Solemnis de Beethoven (n.n). (Doru Murgu, Deceniile afirmării. Un exponent al școlii timișorene de vioară - Ioan Fernbach, revista Orizont, 20 nov. 1987). În partea secundă, suita "Șeherazada" a avut ca solist pe concert-maestrul Ioan Fernbach pe care directorul artistic al festivalului, impresionat de virtuozitatea sa instrumentală, l-a prezentat publicului drept un Romario
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
simfonic. Își dorește cu ardoare perfecțiunea: «Râvnesc ca solo-urile mele să sune ca cele ale lui Szering, ca publicul să ne caute, oferindu-i surpriza descoperirii unor versiuni mereu mai frumoase».” (Doru Murgu, Deceniile afirmării. Un exponent al școlii timișorene de vioară - Ioan Fernbach, revista Orizont, 20 nov. 1987). De-a lungul carierei sale, a colaborat cu mari soliști și dirijori, printre care: Salvatore Accardo, Gidon Kremer, Viktor Tretiakov, Joshua Bell, Victoria Mullova, Ivry Gitlis, Gabriel Croitoru, Remus Tzincoca, Cristian
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
specializării, participând cu lucrări la o serie de simpozioane, congrese, sesiuni de comunicări științifice din țară și străinătate. Rodul activității de cercetare se concretizează în articolele, dar mai ales în cărțile publicate. Doru Murgu, Deceniile afirmării. Un exponent al școlii timișorene de vioară - Ioan Fernbach, revista Orizont, 20 nov. 1987 Mihai Sorin Lazăr, Măiestrie și grandoare, Renașterea Bănățeană, 10 aug. 1999 Ioan Tomi, Orchestra Filarmonicii “Banatul” - vedeta Festivalului Internațional de Muzică de la San Luis Brazilia, ziarul Timișoara, 28 sept. 2002 http
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
că nu va trece de cenzură. In textul citat mai sus, Sterbling descrie cadrul oficial în care activează acest cenaclu literar tânar: „[...] produsele noastre literare care pentru noi deveneau tot mai importante apăreau mai întâi în pagina elevilor a ziarului timișorean Neue Banater Zeitung, iar pe urmă și în alte ziare si reviste [...], în suplimentul studențesc ‘Universitas’” [...] Serile literare aveau loc de obicei la Casa de cultură a studenților a Universității Timișoara. Membrii grupului publicaseră sau prezentaseră în public poezii și
Grupul de Acțiune Banat () [Corola-website/Science/302302_a_303631]
-
Între menbrii fondatori ai cenaclului Adam-Müller-Guttenbrunn s-au numărat, Nikolaus Berwanger, Franz Liebhard, Ludwig Schwarz, Hans Kehrer și Eduard Schneider. După ce în toamnă 1984 Nikolaus Berwanger care ani de zile și-a ținut „mâna protectoare» (germ. "schützende Hand" asupra grupului timișorean nu s-a mai întors dintr-o călătorie în R.F.G., situația autorilor a devenit din ce în ce mai neplăcuta. Ca urmare, în afară de Werner Kremm, cei rămași în țară au depus actele pentru plecare defintivă în R.F.G., cu consecințele aplicate atunci tuturori cetățeni români
Grupul de Acțiune Banat () [Corola-website/Science/302302_a_303631]
-
auf die rumäniendeutsche Literatur“ / “Necrolog pentru literatura în limba germană din România”, editată și publicată de Wilhelm Solms a fost lansată de către membrii Aktionsgruppe Banat teza despre ¨decesul¨ literaturii în limba germană din România ca urmare a emigrării tinerilor autori timișoreni în RFG. Cunoscutul poet Wolf von Aichelburg s-a revoltat replicând astfel: «[...] este o aroganță stupidă și o minciună propagandistică din partea grupului Wagner-Müller-Totok, exagerând rolul lor ca groparul acestei literaturi, fiind susținuți de către un docent neamț [din RFG] neinformat, cum
Grupul de Acțiune Banat () [Corola-website/Science/302302_a_303631]
-
de după’. După căderea regimului se tot spunea, că acum, în sfârșit, după ce a năvălit libertatea asupra noastră, o să se publice literatura din sertare. Nimic nu s-a întâmplat. Această literatură din sertare nu există.” Olivia Spiridon sublinează eforturile tinerilor autori timișoreni „de a se aranja cu statul român” si că “trei ani după înterzicerea cenaclului până în anii optzeci ei s-au instalat în statul român.“ Afară de Sterbling și Wichner (emigrați în 1975) și Ortinau (emigrat în 1980) cei rămași în țară
Grupul de Acțiune Banat () [Corola-website/Science/302302_a_303631]
-
sunt deci, niște scriitori de limbă germană, care au format în 1972 un cenaclu denumit "Greupul de Acțiune Banat [...]". După 35 de ani, în 2010, însă, în decursul controversei asupra descoperirilor colaborării cu securitatea Schlesak îi numește pe aceiași autori timișoreni tineri "foști disidenți de lux a lui Ceaușescu - a celui rege grotesc cu sceptru și tron" Mircea Dinescu este de părere că acești tineri poeți de limbă germană din Banat n-au fost considerați de către Securitate ca cei care pricinuiau
Grupul de Acțiune Banat () [Corola-website/Science/302302_a_303631]
-
unde era supusă unei tratări chimice înainte de a fi distribuită în oraș printr-un sistem de conducte. Întregul sistem a fost proiectat de Maximilian Fremaut, care nu a trăit pentru a le vedea realizate, și a fost executat de inginerii timișoreni Alexandru Steinlein și Theodor Kostika. Instalația a funcționat pănă în 1849, fiind probabil avariată în timpul asediului Timișoarei. Deși cea mai mare parte a activității hidrotehnice a lui Maximilian Fremaut s-a concentrat asupra Banatului, el a realizat importante lucrări hidrotehnice
Maximilian Fremaut () [Corola-website/Science/307002_a_308331]
-
harul său pedagogic i-au permis să predea cu deosebită competență atât discipline fundamentale, precum Fizica, dar și discipline de ultimă oră: Mașini electrice, Centrale electrice sau Tehnica curenților slabi, care a devenit ulterior primul curs de Electronică din Institutul timișorean (1931). Dacă pe durata doctoratului ocupa postul de asistent la Școala Politehnică din Timișoara (1927-1928), la revenirea de la Zürich este numit conferențiar suplinitor (1931), și ulterior titular (1940), la Școala Politehnică din Timișoara. Începând din 1946 ocupă postul de profesor
Remus Răduleț () [Corola-website/Science/307157_a_308486]
-
Sava, Corina Voicu, - Primul an în care Mangalia a captat atenția românilor printr-un maraton al bucuriei și al bunei dispoziții la malul mării, cu transmisii în direct pentru Antenă 1. Primii sponsori ai festivalului au fost Compania de bere Timișoreana, manager Virgil Stancu și Compania Dorna condusă de Jean Valvis. 1999 - Festivalul a debutat sub numele de “Callatis”, pe scena plutitoare, producători Astra Entertainment, Antenă 1, Aldaco și Pro Familia. A devenit un eveniment de referință, iar Mangalia “Capitala Divertismentului
Festivalul Callatis () [Corola-website/Science/329989_a_331318]
-
cu această artă marțială a avut loc pe timpul studenției, în ultimul an de facultate, la Timișoara. Mentorii săi au fost Sensei Dan Stuparu - 6 Dan, președintele Federației Române de Karate Tradițional (F.R.K.T.) și Sensei Mihai Cioroianu - 6 Dan, președintele Uniunii Timișorene de Karate (U.T.K.). “Hamoni-Do” promoveaza valorile, fiind “un club care crește tineri cu o verticalitate morală desăvârșită, sănătoși la trup și suflet, oameni de nădejde pentru societate, serioși, cu simțul responsabilității”, afirma antrenorul acestui club, Geo Marc - 5 Dan
Hamoni-Do () [Corola-website/Science/302463_a_303792]
-
prin care numele oficial al competiție a devenit Cupa României Samsung. La data de 9 octombrie 2006, FRF și Ursus Breweries (parte a grupului SABMiller) au semnat un contract de sponsorizare prin care competiția va purta numele de Cupa României Timișoreana, pentru următoarele trei sezoane. Pentru sezonul 2010-2011 al Cupei României, Puma a realizat prima minge oficială din istoria competiției, PowerCat 1.10. Această fază a competiției este organizată de Asociațiile Județene de Fotbal (Asociația Municipală în cazul Bucureștiului). 42 de
Cupa României la fotbal () [Corola-website/Science/298611_a_299940]
-
participă alături de alte 6 câștigătoare ale întrecerilor regionale la finala campionatului național. În sferturi, Chinezul a trebuit să se întâlnească cu Societatea Sportivă Sibiu, care însă nu s-a prezentat la meci, astfel că în semifinale s-a calificat echipa timișoreană. Pentru această fază a turneului de fotbal, Chinezul a primit vizita formației A.M.E.F. Arad pe care a întrecut-o cu 2-1. Finala a avut loc tot la Timișoara. În fața a 3.500 de susținători , Chinezul a surclasat echipa Victoria
C.S. Chinezul Timișoara () [Corola-website/Science/301453_a_302782]
-
formația campioană. Din echipa României (Ritter - Steiner II, Hoksary - Steiner I, Vogl, Czeh - Tänzer, Teszler, R. Wetzer, Semler, Matek) care la data de 7 mai 1926 a învins la Istanbul cu 3-1 reprezentativa Turciei, numai Czeh (de la Juventus) nu era timișorean. Începând din toamna anului 1927, clubul intră într-o gravă criză financiară, căreia, ulterior, i se adaugă și una de conducere. Datoriile Chinezului s-au ridicat la sume uriașe: 56.000 lei față de Banca din Sânnicolaul Mare sau 20.000
C.S. Chinezul Timișoara () [Corola-website/Science/301453_a_302782]
-
banilor. Așa se face că în plină glorie, Chinezul se destramă, o parte din conducătorii săi, dr. Cornel Lazăr și ing. Dionisie Balasz, au părăsit clubul și vor pune bazele Ripensiei, care, preluând ștafeta, a dus mai departe gloria fotbalului timișorean. Din pricina condițiilor, potențialul competițional al echipei a scăzut simțitor, mai ales că o serie de jucători valoroși precum Rudolf Wetzer, Mihai Tänzer, Gusti Semler sau Paul Teleky au plecat la diferite cluburi profesioniste peste hotare. Cu toate acestea Chinezul a
C.S. Chinezul Timișoara () [Corola-website/Science/301453_a_302782]
-
Vrerea (Timișoara), Zori noi (Suceava). Streinul, Mircea "Poeții tineri bucovineni", Colecția "Scriitori români contemporani", "Fundația pentru literatură și artă Regele Carol II", București, 1938, pp. 46-57 Murărașu, Dumitru "Istoria literaturii române", ediția a III-a, București, 1943 Țirioi, Nicolae "Lirica timișoreană, între 1944 - 1969", Timișoara, 1970 Muntean, George "Prefață" la volumul de versuri "Însemnele anilor", editura "Facla", Timișoara, 1973, pp. 5 - 11 Perpessicius "Opere", vol. 8, editura "Eminescu", București, 1978 Academia de științe sociale și politice. Institutul de istorie și teorie
George Drumur () [Corola-website/Science/299329_a_300658]
-
Marineasa", Timișoara, 1999, (pp. 39, 42, 50-52, 226, 275-278, 307, 331) Diaconu, Mircea A. "Mișcarea "Iconar". Literatură și politică în Bucovina anilor '30", editura "Timpul", Iași, 1999, pp. 165 - 173 Biblioteca județeană Timiș, Birăescu, Aquilina, Zărie, Diana "Scriitori și lingviști timișoreni (1945 - 1999)", editura "Marineasa", Timișoara, 2000, pp. 80 - 81 Berca, Olimpia "Despre maeștri", editura "Mirton", Timișoara, 2003, pp. 42 - 44 Academia Română "Dicționarul general al literaturii române", Editura "Univers Enciclopedic", București, 2004, p. 763 Oprea, Ion N. "Bucovina în presa vremii
George Drumur () [Corola-website/Science/299329_a_300658]
-
defortificarea cetății. Astfel, sunt demolate rând pe rând vechile porți ale cetății, se construiesc bulevarde de legătură cu suburbiile iar acestea sunt înghițite rând pe rând de marele oraș. Anii primului război mondial au adus multiple greutăți în viața populației timișorene. Nivelul de trai a scăzut rapid datorită creșterii masive a prețurilor. Spre exemplu prețul pâinii a crescut de patru ori în timpul războiului, al făinii de șapte ori, al cartofilor de 14 ori. Inflația accentuată a redus drastic veniturile reale ale
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
episcopul Andrei Mager a sfințit, în prezența unei mari mulțumi, cele șapte clopote ale Catedralei , simbolizând cele șapte taine ale Legii celei Noi. Tot atunci sfințește și crucile care vor împodobi turlele Catedralei, simbolizând îngerii păzitori și ocrotitori ai Comunității timișorene. Strădanii importante, rămase însă neîmplinite, în perioada interbelică, au fost depuse pentru construirea Palatului Cultural, înființarea Postului de Radio Timișoara, înființarea Universității de Vest, a Academiei de Agricultură. Progresul general al municipiului Timișoara și prosperitatea înregistrată de o parte importantă
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
Timișoara. A urmat deportarea femeilor și bărbaților de origine etnică germană în lagărele de muncă din URSS. În locuințele acestora se instalează ofițeri sovietici. În 29 decembrie 1944 s-a înființat Comisia pentru purificarea administrației municipale și a unor întreprinderi timișorene. Se declanșează de acum un val de epurări, arestări și o violentă propagandă de "demascare" a celor cunoscuți pentru convingerile lor democratice, propagandă care devine o preocupare zilnică a celor care considerau "marele prieten de la răsărit" ca salvator al României
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
șterge toate urmele, documentația referitoare la aceste cadavre a fost distrusă. În zilele următoare, rezistența nu a încetat; în 19 decembrie, muncitorii de la Întreprinderea ELBA au intrat în grevă, iar în 20 decembrie a izbucnit greva generală în toate fabricile timișorene. Mulți oameni s-au adunat prin data de 19 decembrie 1989 și 20 decembrie 1989 cu flori in mână strigând ""Noi venim cu o floare , nu cu bâte și topoare"". Liderii revoluționarilor timișoreni au prezentat autorităților comuniste o listă cu
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]