1,242 matches
-
de bioluminiscență solară și cântă un cântec de aprigă Slavă la unison cu Dumnzeu și cu Soarele uriaș din Pleiade, în armonii de chimvale și alăute... Iar trei sferturi din omenire dansează dânsul soarelui galactic și cântă în sunete de timpane cu glasul spart, într-o uriașă Simfonie a Durerii și Fericirii umane. Serendipity! Să-ți cauți strămoșii și strămoașele în coloanele de popoare înlănțuite genetic... și să descoperi Soarele uriaș din Pleiade, care colcăie de ființe înaripate! Serandipity! Să-l
SCRISOAREA NR.135 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 720 din 20 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351561_a_352890]
-
cu Lumină Caldă. Da, acum știu că există cel de-al cincilea soare, soarele mișcării, care dansează și lucrează... Dansează la unii, în acorduri de chimvale și alăute cu Soarele uriaș din Pleiade. Și lucrează la alții, în sunete de timpane, cu gasul spart, cu cea de-a cincea forță uriașă. Când forța aceasta e benefică e începutul Eonului mesianic. Iar când e malefică e eonul dracului. De aceea, dacă te rogi cu fața la soare, și îți vezi soarele din piept numit
SCRISOAREA NR.136 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351552_a_352881]
-
l-a condamnat la moarte! Și poate ultimul glas din uriașa Simfonie a Durerii și Fericirii umane, în cea mai lungă Noapte de Cristal din sfârșitul Anul Galactic 2012! Auzi-mă, buna mea mamă, când te strig în sunete de timpane, cu glasul spart! Auzi-mă, când te chem și te strig din adâncimile cerului, așa mă strigai matale, mamă, în ceasul morții, în urmă cu șapte ani, pe patul de moarte. Dacă m-ai condamnat atunci la moarte prin blestem
SCRISOAREA NR.136 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351552_a_352881]
-
amprenta ADN-ului primordial; poartă modelul, Sus, iar copia aici, jos, pe Pământ, împreună cu “semnătura emoțională”, cu Ordinul și Armonia Divină de mărimea 8 la puterea 64 de “Stele arzătoare cu opt raze”, care vibrează, aici, jos, în sunete de timpane, cu 62 de Octave, iar acolo, Sus, așa cum spuneam, în “chimvale și alăute” cu 64 de Octave, în indivizibilitatea ființelor de bioluminiscență solare de lumină din lumina ce întrece toate luminile... Îmi amintesc că, o dată, o tânără și frumoasă doamnă
SCRISOAREA NR.141 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 708 din 08 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351588_a_352917]
-
a întâmplat toate aceste cataclisme, pentru că plimbăreața lună vensiancă a interferat cu fregvența fundamentală de rezonanță magnetică de pe Marte, Pământ și alte planete; deci a interferat cu rezonanța magnetică de mărimea și ordinul 10 la puterea 60, în sunete de timpane cu doar 62 de Octave. Iar Principesa Japoniei interferează cu fregvența fundamentala de rezonanță și cu armonicele solare, de mărimea și ordinul divin de 8 la puterea 64 de “Stele arzătoare cu opt raze”, în armonii de “chimvale și alăute
SCRISOAREA NR.141 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 708 din 08 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351588_a_352917]
-
cioburi de aer”. Eu alergam „din urmă / cu mine” (Rătăcind). Până și durerea se bifurca, dând piept în piept cu necunoscutul. Nu poate fi povestită singurătatea decât cu buricele degetelor pe pielea iubitului. Nu poate fi deslușit gândul decât cu timpanele țiuind, când iarna își ține abia răsuflarea. Poezia este cântecul îngânat de mâinile copiilor surdo-muți. Ea ajunge la noi despletită, desculță, golașă. Ar trebui s-o înveșmântăm doar cu lumini sufletești drapate pe piept și pe umeri sau „cu o
SINGURĂTATEA ALBULUI ÎNTUNERIC, CRONICĂ LA CARTEA DE VERSURI A ILENEI POPESCU BÂLDEA TU NU ŞTII CUM PLÂNG FLUTURII , EDITURA PROXIMA, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia [Corola-blog/BlogPost/351721_a_353050]
-
extensia aerului tremurător, în ceața din zori. Ieșeau la iveală pleoapele mării. Răsăreau, loveau. Loveau flancurile luminii. Semnele-acestea răneau. * Ai ascultat ca și neauzită, scufundată în adâncul fântânilor de lumină, o rumoare, ca o silabă, acolo, între ape. Cădea, dinspre timpan, în spațiul a ceea ce e de nespus, al indicibilului poate, cădea, scurtă rumoare salină, în tăcere. O ascultai născându-se spre-a fi rostită din ceea ce rămâne nerostit. . * Și puțin câte puțin soarele, în teritoriul său, luă în stăpânire apele
ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA, UMBRA ŞI APARENŢA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346695_a_348024]
-
ianuarie 2013. nu există păsări care să plângă înlăuntrul oului în pana cu care își acoperă golul nu plânge păunul omul cu sternurile altcuiva pare el să fie lacrimă nu e plâns în sânul retinei durerea vederii este zvârlită prin timpan ierburilor care dorm în sufletul său sinele de om mușcă din furia vulcanilor cu viermi din truda cariilor se plânge el fără să audă e musai să fie noapte în strigătul gol să se rupă crengile unei adunături de copaci
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
nevrednica înaripare a unui alt suflet de om ... Citește mai mult nu existăpăsări care să plângă înlăuntrul ouluiîn pana cu care își acoperă golulnu plânge păunulomulcu sternurile altcuiva pare elsă fie lacrimănu e plâns în sânul retineidurerea vederii estezvârlită prin timpan ierburilor care dormîn sufletul săusinele de ommușcă din furia vulcanilor cu viermidin truda cariilor se plânge elfără să audăe musai să fie noapteîn strigătul golsă se rupă crengile unei adunături de copacica el să plângăniciodată cu sinedespre cât de adânc
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
litere a b c d f l liniște în cauza cuvintelor dar cuvintele se aud în vióla unei primăveri fără a despica aerul ele sunt si atât a rosti liniștea este asemeni morții vine însoțită de făptuitori curioși să despice timpanul de sus până jos serbând astfel efectul unei cauze indecise lovește cum ar lovi mirosul în ascuns și în plină zi fără să atingă trupul firav de floare trece prin el îl parcurge instant fără a trezi lumina incestului de
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
nici eu nu știu dacă poți să pleci de unde nu ai fost niciodată ochii mi se despart de buzele frunză când te întreb poți tu să pleci ca și cum te-ai întoarce de undeva de unde nu ai fost am cearcăne pe timpane am râuri care îți strigă furios poți tu să pleci atât spune poți să pleci de unde nu ai fost niciodată ... Citește mai mult te-am prins de mână si ți-am spusstai nu pleca nu acumnu înainte de a știceea ce
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
rodnicind-ne, cum vreți Dincolo, pe celălat versant Sau mal sau pădure Așteaptă patriarhul deșirându-și înălțimea Pe tron de frunziș și nuiele De unde dirijează zările furtunii Astâmpărul sângelui ce năclăit-a semenii Și clamând viguros parcă Penru a sparge timpanele timpului Și oborul fărădelegilor legiuite : Noi socotim ca adevăruri prin ele însele Că toți oamenii s-au născut egali Că, Creatorul lor i-a înzestrat Cu anumite drepturi inalienabile Că între aceste drepturi se numără Viața, Libertatea și căutarea Fericirii
ABE ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352136_a_353465]
-
face de tine un dor fără sațiu... Cum să mai suport așteptarea? Neliniștită îmi șoptești la ureche poeme cu gura coclită. Singurătate, numai tu poți să mă apropii de viață, de moarte. Mă văd doar la lumina privirii tale, cu timpanele sparte, cea care nu te afli nicicând vinovată când vii și mă ații. Până atunci ne înfruptăm cu voluptate una din mustul celeilalte pe săturate. Și de data aceasta mă voi ridica cu fiecare cădere mai dreaptă, cu fiecare nouă
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356247_a_357576]
-
hrăni un sat de chirpici cu ele între noi un zid se vede pe lună îmi țin răsuflarea să nu dispară totul. Cha’ac difracția pașilor tăi pe trepte unda sonoră cobră decapitată se amplifică devine ropot de ploaie în timpanul camerei niciodată nu voi mai putea deschide fereastra fără să mă gândesc cum am oprit atunci timpul între etaje cum se zvârcolea moartea în tavan ca într-un ménage-a-trois sânii tăi erau când două marionete french cancan care îi tăiaseră
CARTEA CU PRIETENI XIII- LAURENTIU BELIZAN de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355881_a_357210]
-
grosier, ascunde zâmbetul trist, al copilului nedescoperit... doar simțit... mi s-a dat un obiect de lovit. uneori lovesc. în jocul copilului nedescoperit, semințele de timp devin fire de lumină dure, asprite de cuvintele nerostite, de privirile seci, de gheața timpanelor surde, de tâmplele zvâcnind urii pulsul... și râd, Doamne, râd! cu hohotul inimii râd și ascult cu timpanele sufletului... scena trei din actul minciunilor neasumate... și scena crește, crește, și mintea plutește, în zgomotul gândurilor induse... și râd, Doamne, râd
CARTEA CU PRIETENI XV- ANNE MARIE BEJLIU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355925_a_357254]
-
lovesc. în jocul copilului nedescoperit, semințele de timp devin fire de lumină dure, asprite de cuvintele nerostite, de privirile seci, de gheața timpanelor surde, de tâmplele zvâcnind urii pulsul... și râd, Doamne, râd! cu hohotul inimii râd și ascult cu timpanele sufletului... scena trei din actul minciunilor neasumate... și scena crește, crește, și mintea plutește, în zgomotul gândurilor induse... și râd, Doamne, râd! până când... o lacrimă de rouă rostogolește portocalele copilăriei... ascute adierea vântului printre frunzele ruginite... și plâng, Doamne, plâng
CARTEA CU PRIETENI XV- ANNE MARIE BEJLIU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355925_a_357254]
-
a nu i se putea citi durerea și deznădejdea ce o stăpâneau. Întâmplarea ajunsese la urechile vecinilor și îi venea foarte greu să le suporte privirile pline de compătimire, ori să răspundă la întrebările care parcă-i loveau tâmplele și timpanele urechilor: „Gata? A venit?... Au găsit-o? Trăiește?” N-a mai avut răbdare să caute cheile. Nici nu știa dacă sunt în buzunare ori în pungile ce le avea în brațe și era sigură că nu le vede dacă le
CHEMAREA DESTINULUI (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356966_a_358295]
-
cu sine trupuri ostenite de furtuna lăsată în urmă. Simt îmbrățișarea suavă cuprinzându-mi sânii și îmi doresc să mă revărs în albastru. Cineva îmi strânge încheietura mâinii. O coardă a primei viori se rupe. Sunetul ei îmi izbește dureros timpanele: „Ce faci? Nu știi să înoți!?“ Helene PFLITSCH Moragalla, Sri Lanka 30 ianuarie 2013 ---------------------------------------------- PFLITSCH, Helene, prozatoare de limbă română, născută în 8 decembri 1958, în comună Mihai Viteazu, jud Cluj. A urmat cursurile Liceului teoretic nr. 2 din Turda, iar
SFERA ALBASTRĂ (PROZĂ SCURTĂ) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346108_a_347437]
-
douăsprezecea a împlinirii. la ce bun toată această gloată care-mi agață cuvintele de sfoară cu cleștii urii... știu. sunt lesturi în mine din acel zgomot al delăsării. sunt dureri fără leac chiar în fața Inimii Lui. sunt cuvinte răsucite în timpanul pământului. sunt încă eu și eu, uimită în fața neputinței mele. despică Părinte tăcerea și alege cuvântul mireanului cu glas de pasăre obosită de zbor, printre lumânări de plastic... Referință Bibliografică: asimptotă / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ASIMPTOTĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346197_a_347526]
-
Dioptrii forțe, poate așa o sa ma zăriți atunci când mă fac nevăzuta. Rămâneți cu bine în găoacea voastră domestică, la gură vetrei la care dansează amantele voastre frenetice, dezgolite de suflet, femei voluptoase învăluite în purpura. Rămâneți să spargeți semințe-n timpanele mele gingașe care țiuie de două decenii și jumătate și pe care doar Singurătatea știe, că nimeni altă, să le potolească. Acufene, fosfene, tinitus, cascade prăbușite-n căldări naturale. O, ce vuiet asuzitor are tăcerea! Cât mai țiuie fericită, prietena
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356251_a_357580]
-
înainte de terminarea acestor cursuri de IE, soțul meu exclamase plin de entuziasm: „Tu ți-ai găsit menirea pe pământ, asta este ce trebuie să faci, să-i ajuți pe oameni, să le fii de folos!”. Și acum îmi răsună în timpane și în suflet vorbele lui. În primul moment crezusem că glumește cu mine, că se amuză, că face caterincă... dar nu era așa. A continuat, prin a-mi aduce la cunoștință că eu pot să fac tot ceea ce consider necesar
CUM SA-ȚI VINDECI TRUPUL, EMOȚIILE ȘI RELATIILE de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368967_a_370296]
-
comporți cum îți este firea, fi liber când îți țintești privirea! Și nu-ți fie teamă să mă privești, dacă ai curaj, poți să-mi și zâmbești, vocea să-ți fie caldă și clară când cuvintele-ți pleacă afară, Spre timpanul urechilor mele care e sătul de vorbe grele, de-njurături și de răutate ce sunt peste tot, împrăștiate! Adu-ți aminte c-ai și-o inimă, care, de multe ori se animă la vise și la fapte frumoase, nu numai
OMULE DRAG... de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369089_a_370418]
-
peste sânii flasci și acoperiți doar în parte de piepții unei bluze stacojii și croită în pliuri foarte ample. 7 * * * Scrâjnete de roți blocate brusc în boghiuri, apoi de osii anchilozate la un semnal letal i se răsuciră Daciei în timpane, astupând de tot sunetul aurului vechi și toate vorbele țigăncii. Nu realiza încă și nu se temea că tot ceea ce mai rămăsese din amintirea ultimului tren de lux din secolul trecut era un biet vagonet împotmolit în nămeții care creșteau
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > CAPTIV Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1990 din 12 iunie 2016 Toate Articolele Autorului O bandană de-oțel încinge fruntea. Lugubru sună timpanele. O șerpuire incertă. Amorțire deplină. Gura doare sub chinga buzelor înțepate de spini. Împunși de lumina coclită, ochii se vădesc dușmani. O cortină înnegrită separă lumea. Firicele intermitente se sparg de retină și, deodată, un glob de lumină difuză ia
CAPTIV de ANGELA DINA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370902_a_372231]
-
usucă gura. Nu știa ce să facă. A început să o sărute de la tălpi și până la frunte. Nu i-a scăpat nici un locușor. Nici nu a apucat să-și dea pantalonii până la genunchi că un țipăt ascuțit i-a sfredelit timpanul. - Nu! Nu! Nu se poate, nu ești normal! Doamne apăra și păzește! Până să-și revină el, pe jumătate goală, pe jumătate îmbrăcată, Măriuca a coborât scara și dusă a fost. Bătrânul a ieșit afară. Cerul se umpluse de stele
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]