747 matches
-
anihilării pe cale magică a manifestărilor Haosului”. Cadența cu care instanța lirică montează etapele supunerii are la nivel poetic o frecvență crescută a verbelor predicative la perfect compus. Timpul definește acțiuni încheiate și rapiditatea cu care aceste gesturi se înfăptuiesc atribuie tinerei țesătoare o aură eroică. Fusul creator de fir a fost numit „talisman împotriva destinului”, fiindcă „torcătoarea care folosește un atare mecanism (...) e stăpâna mișcării circulare și a ritmurilor, așa cum zeița lunară e stăpâna lunii și a fazelor sale”. Fecioara devine
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ndrepta spre Șosea, unde se afla sediul Uniunii Scriitorilor. G. Horodincă, pe vremea aceea redactor la Gazeta literară, autoarea unui studiu despre J.-P. Sartre - noutate „Îndrăzneață” În acel sfârșit de stalinism cultural! -, o tânără și inteligentă persoană, incarna, pentru tinerelul provincial și stângaci care eram, un fel de „autoritate” a Bucureștiului de atunci, un summum de calități sociale și umane. Dialogul nostru În acea dimineață Înzăpezită a fost foarte scurt, am salutat-o cu deferență pe frumoasa, tânăra femeie, ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
atunci, un summum de calități sociale și umane. Dialogul nostru În acea dimineață Înzăpezită a fost foarte scurt, am salutat-o cu deferență pe frumoasa, tânăra femeie, ea mi-a făcut onoarea de a-și aminti numele meu - unul dintre tinereii care năvăleau pe culoarele marilor și extrem de influentelor reviste literare, „carne de tun” a tuturor epocilor culturale! - și, după ce s-a lămurit că am același scop În acea dimineață - ridicarea, probabil, a unei sume de la Fondul literar, În ce mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
socială, cu teribila bănuială a Eului meu, aflat În crize sceptice, că „marile mele calități”, Încă defel omologate, se află În perfectă discordanță, nepotrivire, nu numai cu „lumea comunistă, stalinistă românească”, dar... și cu lumea În general! Un mărunt, biet tinerel paranoid ce-și „coafează” lenea și inconecvența profesională În „ratare”! Ratare a... ce! (Insist asupra „cazului” pentru „a face curaj”, dacă e posibil, tinerilor cărora li se pare că li se Întârzie norocul” atunci când ambiționează a face carieră Într-una
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
arareori, „imitația”, talentul și abilitatea imitativă a unor tineri creează confuzii ample În mintea unor educatori care cred a se afla În prezența unor personalități deja formate. (Nemaivorbind de macabrele farse ale istoriei literare sub comunism, când un astfel de „tinerel Îmbătrânit”, Titus Popovici, imitând, la douzeci și ceva de ani, excelent „schema” și „scriitura” rebreanistă, a produs două romane care au avut un uriaș succes - decenii la rând, În manualele școlare! - și pentru că „aplicau” mizerabilele comandamente ale stalinismului cultural și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
un semn indubitabil al „talentului imitației” și de oportunism evident al lui T.P., dar criticii serioși, precum Crohmălniceanu, D. Micu și alții, care Îi ridicau osanale chiar și În privat, nu și-au dat seama că sunt păcăliți de un „tinerel Îmbătrânit” și extrem de abil În „adaptare socială”? Și, mai grav, că păcălesc la rândul lor sute și mii de elevi, profesori, indicând o falsă valoare?..Ă Interesant, extrem de interesant la acest capitol al „imitației” este faptul că și nebunii, unii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
facultate deă Filozofie de atunci - una dintre acuze era că-l răspândeam printre colegii mei pe „reacționarul, idealistul” Platon, unii dintre colegi - foști activiști „la Canal”, șefi de cadre, viitori securiști gravi și plini de răspundere, jigniți „literalmente” de acel tinerel cam zevzec, cam hahaleră, lipsit evident de „simțul realității”... Aveam, după cum se vede, aproape toate motivele de a fi „deziluzionat” de lume, de „realitate”, dar, cum spuneam, Îmi lipsea eleganța necesară, curajul (?!Ă, aș zice chiar farmecul unui gest potrivit cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
trece necesarmente prin realizare valorică”, are trepte distincte, aproape rigide, instaurând o ierarhie imuabilă În câmpul valorii, este una a „valorilor relative”, fiecare „treaptă”, odată atinsă, putând fi „depășită” de o alta, la exemplele date mai sus, În vârful cărora, tinerelul care am fost l-a așezat pe Iisus ca valoare absolută, acesta nu cumva poate fi și el „relativizat”, „depășit” prin păstorul, patriarhul Abraham? Deoarece, dacă Iisus Îi scandalizează pe judecătorul Caiafa și pe ceilalți membri ai Sanhedrinului, declarându-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
o infinitate de drepte, dar... nu contează! „Vă rog să mă credeți pe cuvânt, spunea deșiratul individ pufnind pe nări, mi-am făcut studiile la Sorbona, Înainte de război, sunt un om onorabil, Îmi plătesc impozitele la timp...” Deodată, În ochii tinerelului care eram, obscura și impozanta „clădire” a matematicilor Începea să semene, prin precara ei bază, prin „iluzoria” ei bază, cu o altă „clădire, construcție, sistem” ale filozofiei, unde „actorii” se contrazic, uneori vehement, unii pe alții, având aproape cu toții dreptate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
obositoare și neonestă a ipocriziei. Să se prefacă zi și noapte, să declare cui vrei și cui nu vrei că „nu-l interesează succesul, „gloria”, că scrie doar pentru „unica sa satisfacție privată” etc. Ba, ai să Întâlnești nu puțini tinerei - chiar și mai puțin tineri, binișor avansați În carieră! - care-i vor arăta scârbiți cu degetul pe unii colegi sau debutanți, categorisindu-i drept „ambițioși”, drept „perfizi carieriști”, deși propria lor viață socială e pardosită cu alianțe profitabile, cu ocolirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Franța, pentru omul și scriitorul ce eram se creeau condiții mai mult decât onorabile, de existență și creație? Nu, acum știu cu siguranță că nu Eul meu ambițios, redutabil, de altfel, a acționat astfel, nu cel care a făcut din tinerelul anonim și stângaci, peste noapte, unul dintre liderii noului roman românesc; mai mult chiar, din acel paria politic, exclus de comuniști din școli, din UTM etc., un „carierist formidabil”. Un carierist paradoxal, Însă, cel care va folosi măciuca pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
teama ce precede admirația absolută În fața sublimului - din natură și din artă. Această „teamă, emoție excesivă” față de cineva Înzestrat cu harul rar al creației este, după părerea mea, și un semn indubitabil al propriei chemări. Și, când aud azi vreun tinerel scriitor manifestând un fel de dispreț relaxat față de opere sau chiar față de indivizi care au creat astfel de opere de neegalat, mă edific iute asupra „chemării” reale a acestuia, asupra șanselor sale reale ca el Însuși, În timp, să devină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
care intoxicarea securității Îl pusese deja În mișcare, că aș fi „alienat mental”. Aici, În satul 2 Mai, a poposit prin luna iulie, ’72, grupa veselă onirică, În frunte cu mentorul ei. D. Țepeneag, poetul serafic Daniel Turcea și un tinerel care Încă nu publicase mare lucru, Înalt, frumos, degajat, purtându-și cu relaxare masca ironică ce-i apăra bine, probabil, adânca timiditate - Virgil Tănase. Spre uimirea mea, acest tinerel, cu care nu apucasem să mă Împrietenesc În țară, m-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cu mentorul ei. D. Țepeneag, poetul serafic Daniel Turcea și un tinerel care Încă nu publicase mare lucru, Înalt, frumos, degajat, purtându-și cu relaxare masca ironică ce-i apăra bine, probabil, adânca timiditate - Virgil Tănase. Spre uimirea mea, acest tinerel, cu care nu apucasem să mă Împrietenesc În țară, m-a căutat la Paris, unde poposisem, cum spuneam, iritat, stupefiat de intelighenția vest-germană, și... mi-a propus să mă ajute. Deși poposit de curând pe acele plaiuri culturale ultra-orgolioase, Își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
singur; văduv de puțină vreme, prin moartea tragică a primei mele soții, Maria, Începeam o a doua carieră, Încă o dată Într-un aer politic ostil mie, dar... de data aceasta, eram eu acela care-mi provocasem destinul. Nu mai eram tinerelul confuz, tembel, jucărie a tartorilor politici ai liceului lugojean, ai UTM-ului, ai politrucilor așarnați de la Uniunea Scriitorilor, plutind uimit, speriat și, cumva, inconștient, pe toate valurile acelui timp aspru pentru România, când temnițele gemeau de elita politică, financiară și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Devenisem un fel de „vânat liber”, ein freies Wild, după expresia germană, cineva care putea fi oricând și de oricine lovit, atacat, umilit, calomniat, ridiculizat, izolat, injustițiat etc. Da, era aproape, era oarecum asemănător cu ce i se Întâmplase acelui tinerel de la Începuturile sistemului stalinist, când forurile aveau nevoie de „pilde negative”, nu numai În viața publică, dar și În școli, și când eram ales, În liceu și În facultate, ca un ideal „pui de dușman de clasă”. Numai că de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
clișeelor masei, ale „falsului de existență”, ale incapacității de a-și găsi propriu-i drum - libertatea, de fapt! Și am propus mai sus nu numai o „reflexie existențială”, alăturând două posturi ale celui care am fost - una primă, a inconștientului tinerel atras, supt de mașina oarbă a politicului aflat În criză, a istoriei, și cealaltă, a doua, reacția adultă, lucidă, consecventă, cea care, părând că „repetă” prima fază, o dă de fapt peste cap, Îi conferă, Îi impune un alt sens
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
directe, oricum În cele deduse, metaforice, artistice - timpuri mai calme, mai libere?! Ca să nu mai spunem că aceste forme „deduse” erau adeseori mai convigătoare, mai explozive, decât toate celelalte fraze și Îndemnuri directe la luptă. Marsilieza francezilor, creată de un tinerel ofițer necunoscut, a animat și mobilizat mii și mii de inși din diverse straturi sociale, dramele lui Schiller au aprins nu numai În ducatele germane flacăra speranței unor posibile libertăți civice, dar au măturat Întreaga Europă de atunci cu flacăra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
bineînțeles, nu e decât o mască, dar... prețioasă, deoarece face parte din tradiția lor, din blazonul tradiției lor, așa cum la noi, la popoarele bătrâne, dar mai de curând intrate În caruselul civilizației și al marii istorii, este ospitalitatea! Așa cum tânărul, tinerelul Nicu Breban debarcase la 18 ani cu geamantanul său de carton În mână În capitala tuturor Românilor, binișor intoxicat de poveștile și legendele cu care-i Împuiase capul și adolescența tatăl său, care avea cultul orașului și al marilor săi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
urma să nu mai fiu director, secretara din acea perioadă, fără menajamente a spus: „Ce i-a mai trebuit direcția școlii dacă avea «bube în cap»?” De parcă eu aș fi cerut să fiu director! Mai mult încă: noul inspector, un tinerel blond, a venit în școală manifestându-și dezamăgirea că am fost legionar și că eu sunt o pată pentru școală și pentru el ca inspector... Mai era acum coleg cu mine? Reabilitat, nimeni n-a venit să-și ceară măcar
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
în care după 1989 a avut loc o explozie formidabilă de cunoștințe în materie de computere, astfel încât există un număr enorm de tineri români de o competență absolut egală, dacă nu superioară, în raport cu cei din Apus. Cunosc un caz, un tinerel de douăzeci și ceva de ani, care a reușit cumva să ajungă în Canada. Eu mă pregăteam să-i dau tot soiul de sfaturi bătrânești, moderatoare. Ei bine, într-o săptămână băiatul avea un post extraordinar de bun cu peste
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
acestei „revolte estetice”, fapt ce le-a adus de timpuriu glorie literară, o dată cu primele culegeri de proză scurtă. În această vreme dominau romanele naturaliste de inspirație autohtonă, dar și sovietică, de la Sadoveanu la V.Em. Galan, în vogă fiind un tinerel ardelean, Titus Popovici, care, la 25 și la 28 de ani, publica două romane consistente, în care, mai ales în al doilea, Setea, are „abilitatea” să brodeze, pe canavaua cuminte a unui roman rebrenist, întreaga psihologie bolșevică: disprețul și ura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Balotă, Negoițescu și alțiiă. Apoi... iute uitam de frumoasele planuri, și azi, după atâta vreme, privind „în jos” spre anii aceia tulburi ai tinereții, mă înfior literalmente de nepăsarea, de inconștiența surâzătoare cu care mă încredințam prezentului și viitorului imediat. Tinerelul care eram și care, din motive neclare lui însuși, avea o atât de înaltă părere despre capacitățile sale, ducea pur și simplu o existență de playboy, de băiat de bani, gata deși eram foarte sărac, prost îmbrăcat, puținii bani mergeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cu excepția bucureșteanului Lovinescu, puțini au trăit în apropierea scriitorilor vii. I-am căutat numărul de telefon în cartea de telefon, l-am sunat și l-am rugat să mă primească, voiam „să-i cer sfatul” într-o problemă dramatică pentru tinerelul care eram. M-a primit fără multe fasoane în vila din Confederației unde locuia; în cabinetul lui de lucru; pe al cărui birou, țin minte, trona Estetica lui Hegel. Vianu se găsea atunci, ca și Călinescu, într-o perioadă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
să urmez o facultate „serioasă”, medicina, dar... eu vreau să mă dedic literaturii. De sfatul dumneavoastră, atârnă, îi spuneam, privindu-i fascinat frumoșii ochi mari, adânci, catifelați, încotro s-o iau în viață! (Azi îmi dau cont că numai un tinerel timid și pierdut în jungla socială, cum eram eu, atunci, putea avea insolența de a pune o astfel de problemă unui om atât de important, unui vechi pedagog, un om aflat el însuși în derută!Ă - Ai adus ceva cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]