982 matches
-
temelie, Chișinău, 1985; Scrieri alese, pref. Mihai Cimpoi, Chișinău, 1988; Viața pe nemâncate, Chișinău, 1999. Antologii: Poezia Moldovei Sovietice, Chișinău, 1984 (în colaborare cu Mihail Dolgan). Repere bibliografice: Aureliu Busuioc, Semințe de rod, „Nistru”, 1963, 2; Anatol Ciocanu, Treptele poeziei, „Tinerimea Moldovei”, 1965, 17 septembrie; Ion Ciocanu, Gheorghe Vodă. Profil liric, „Tinerimea Moldovei”, 1966, 5 noiembrie; Mihai Cimpoi, Alte disocieri, Chișinău, 1971, 138-141; Mihai Cimpoi, Profiluri literare, Chișinău, 1972, 132-135; Eliza Botezatu, „Un adevăr în patrie trăiește...”, „Nistru”, 1978, 5; Ana
VODA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290619_a_291948]
-
pe nemâncate, Chișinău, 1999. Antologii: Poezia Moldovei Sovietice, Chișinău, 1984 (în colaborare cu Mihail Dolgan). Repere bibliografice: Aureliu Busuioc, Semințe de rod, „Nistru”, 1963, 2; Anatol Ciocanu, Treptele poeziei, „Tinerimea Moldovei”, 1965, 17 septembrie; Ion Ciocanu, Gheorghe Vodă. Profil liric, „Tinerimea Moldovei”, 1966, 5 noiembrie; Mihai Cimpoi, Alte disocieri, Chișinău, 1971, 138-141; Mihai Cimpoi, Profiluri literare, Chișinău, 1972, 132-135; Eliza Botezatu, „Un adevăr în patrie trăiește...”, „Nistru”, 1978, 5; Ana Bantoș, Creație și atitudine, Chișinău, 1985, 116-128; Mihail Dolgan, Poezia: adevăr
VODA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290619_a_291948]
-
, Vasile (15.X.1948, Bădiceni, j. Soroca), poet și prozator. Este fiul Cristinei și al lui Leon Spinei. A absolvit Facultatea de Filologie la Universitatea de Stat din Chișinău (1971). Redactor-șef la „Tinerimea Moldovei”, din 1988 deține funcția de redactor-șef al revistei „Viața satului”. În perioada 1998-2001 e deputat în Parlamentul Republicii Moldova. În cărțile sale de proză - Credință (1975), Dreptul la fericire (1976), Popasuri cubaneze (1977), Balada spicului de grâu (1982) ș.a.
SPINEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289830_a_291159]
-
Parlament. După debutul din „Arhiva” (1890; va reveni în coloanele revistei în 1893), colaborează cu proză, articole privind viața de la țară, precum și de popularizare a științei, amintiri la „Lupta”, „Evenimentul literar”, în a cărui redacție figurează, „Albina”, „Avântul” (Galați), „Comoara tinerimii”, unde activează în comitetul de redacție, „Votul universal” (Galați), „Revista generală a învățământului”, „Viața românească”, „Flacăra”, „Liga «Deșteptarea»”, pe care o dirijează, „Școala Normală” (Iași), „Educația”, „Adevărul literar și artistic” ș.a. A mai semnat cu pseudonimele N. Dumbravă, S.P. Rogojeanu
POPESCU-23. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
Școala de Ofițeri din Botoșani, obținând gradul de sublocotenent în Regimentul 12 Infanterie. Ia parte la luptele la la Mărăști și Oituz, fiind rănit. În 1920 vine la București și se angajează redactor și desenator la „Revista copiilor și a tinerimii”. Deține cronica artistică în cotidianul „Ora” (1921). Prima piesă de teatru, Ciuta (Premiul Asociației Criticilor Dramatici, Premiul „I.L. Caragiale”) i se reprezintă în septembrie 1922 la Teatrul Național din București, apoi la Teatrul Național din Iași. În 1923 este ales
POPA-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288917_a_290246]
-
te mărgărite de Victor Eftimiu, iar cronica științifică propune articole de mediatizare a unor cunoștințe de astronomie, fizică ș.a. Petru Comarnescu, secretar al Societății, își inaugurează aici activitatea de critic, semnând cronica muzicală și pe cea artistică. Scriind despre expozițiile „Tinerimea artistică” și „Arta română”, el semnalează „o seamă de talente menite să facă școală publicului încă nedeprins cu arta nouă și oarecum abstractă”. Pictorii remarcați pentru curajul de a prezenta „lucrări cu totul ieșite din cadrul banal și tradiționalist” sunt Nicolae
RAMURI FRAGEDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289127_a_290456]
-
Rădulescu, profesor de muzică. Studiile medii le-a început la Liceul Militar „Ștefan cel Mare” din Cernăuți, unde l-a avut profesor de limba română pe Augustin Z.N. Pop, care i-a descoperit înclinațiile literare, trimițându-l la concursurile Tinerimii Române, unde obține diverse premii. S-a transferat la Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu, pe care îl va absolvi în 1943. Dă examen la Institutul Medico-Militar din București. În 1947 este scos din armată din cauza atitudinii sale anticomuniste, continuându-și
RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289114_a_290443]
-
editat un număr jubiliar, pe copertă fiind anunțați toți colaboratorii revistei: Vladimir A. Donescu, Grigore Gr. Manolescu, Eugen Donescu, Al. Cimbru, Radu Bădescu, Mihai Arțăreanu, Florin Vrione, Th. Săvulescu ș.a. Din 15 martie 1919 revista va fi continuată de „Foaia tinerimii”, avându-l director tot pe Vladimir A. Donescu. Il.C.
REVISTA „CAROL I”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289179_a_290508]
-
REVISTA COPIILOR ȘI A TINERIMII, publicație apărută la București, săptămânal, cu unele întreruperi, de la 25 mai 1913 la 12 noiembrie 1916 și de la 1 ianuarie 1919 până în aprilie 1925, sub direcția lui C.G. Costa-Foru. Destinată tineretului, găzduiește în paginile sale o literatură care, deși inegală
REVISTA COPIILOR SI A TINERIMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289194_a_290523]
-
unde, încă elev, debutează cu proză la „Paloda”, în 1879, an în care îi apare și romanul Fiii ucigașului. Termină liceul și pleacă la București, unde începe o îndelungată activitate de ziarist, lucrând sau doar colaborând la „România”, „Revista Societății «Tinerimea română», „Revista literară”, „Revista nouă”, „Revista copiilor”, „România muzicală”, „Ovidiu”, „Familia” ș.a. A condus „Apărătorul săteanului” (1906-1907), „De vorbă” (1908), „Cultura” (1920-1922), în toate publicând masiv versuri, proză, piese de teatru, articole. În 1892 devenise funcționar, urcând în ierarhie până la
RADULESCU-NIGER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289111_a_290440]
-
din Windsor, București, f.a.; Teatru englez (Bernard Shaw, Eugene O’Neill, John M. Synge), I, București, 1943; Eugene O’Neill, Michael și Anna (Welded), București, 1946; G. B. Shaw, Casa inimilor sfărâmate, București, f.a. Repere bibliografice: Em. Bucuța, „Poemele restriștei”, „Tinerimea nouă”, 1920, 10; Ion Vinea, „Poemele restriștei”, ADV, 1920, 11 080; Claudia Millian, „Zvon de pretutindeni”, „Dacia”, 1921, 286; M.R. [Mihai Ralea], „Caracterul de rasă al literaturii engleze”, VR, 1925, 7; Perpessicius, Opere, II, 416-419, VI, 71-75, 318-321, IX, 136-144
PROTOPOPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
ei soț, și cu alți intelectuali din zonă întemeiază un cenaclu literar, desființat odată cu invazia sovietică. În 1934 editează la Plaiul Cosminului, în colaborare cu Neculai Pavel, revistă gândiristă „Plai”. M. a debutat cu versuri, probabil în 1928, la „Revista tinerimii” (Dorohoi). Va colabora la „Voința școalei”, „Orion”, „Junimea literară”, „Convorbiri literare”, „Însemnări”, „Înnoiri”, „Glasul Bucovinei” ș.a. Versurile, adunate în volumele Învolburări (1933), Luminișuri (1936) și Diamante albe și negre (1938), se încadrează în mișcarea iconaristă bucovineană prin fragmentarea de tip
MUNTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288283_a_289612]
-
MUNTEANU, Constantin (4.VII.1950, Sămășcani, j. Orhei), prozator. A studiat la Institutul de Arte din Chișinău (1973-1976) și la Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova (1977-1980), fără a le absolvi. Va funcționa ca redactor la „Tinerimea Moldovei”, va fi angajat la Filarmonica din Chișinău și apoi redactor-șef la Moldova Film. Debutează cu volumul de nuvele Maica Maria (1983), care se impune prin vioiciunea narațiunii, naturalețea dialogurilor și predilecția pentru stilul oral. În romanul Livada cu
MUNTEANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288287_a_289616]
-
lucrarea Naționalismul lui Eminescu, apărută în volum în același an. Activează la București ca profesor la Liceul „Aurel Vlaicu” (1931), conferențiar la Seminarul Pedagogic Universitar și profesor la Academia de Înalte Studii Comerciale. În 1941-1942 este redactor la „Revista Societății «Tinerimea română»”. După reforma învățământului din 1948 lucrează, până în 1957, când e pensionat, ca funcționar la Fabrica Pipera. Esențiale pentru cariera de istoric literar a lui M. sunt formația de clasicist și cercetările latiniste efectuate în tinerețe. Ca și în cazul
MURARASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288304_a_289633]
-
violetelor și alcătuia revista „Ghiocelul”, în care publica epigrame, schițe și piesa Ardealul. Urmează liceul la Câmpulung și Iași (1914-1919), iar bacalaureatul îl susține la Liceul „Sf. Sava” din București (1919). Scrie versuri pentru copii în „Revista copiilor și a tinerimii”, povestiri și însemnări de război, cuplete pentru reviste teatrale, pe care le publică sub pseudonim (Ion Freamăt, Mircea Boldur, Mat) în „România” și „Scena” din Iași. Între 1919 și 1924 urmează Facultatea de Drept și Facultatea de Litere și Filosofie
MUSATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
deseori și din literatură o prelungire a jurnalisticii militante. Debutase literar în 1885, la „Contemporanul”, cu nuvela Două mame, fiind prezentă apoi în mai toate publicațiile socialiste, dar și în „Universul”, „Noua revistă română”, „Adevărul”, „Dimineața”, „Arta”, „Voința națională”, „Comoara tinerimei”, „Viața românească” ș.a. Tipărește proză scurtă - Nuvele (1893), Din chinurile vieții. Fiecare la rândul său (1895), Din lume pentru lume (1909), romane, dintre care doar Tragedia Obrenovicilor rămâne în foileton („Universul”, 1903), celelalte fiind editate și în volum - Patimi (1903
NADEJDE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288345_a_289674]
-
, Irina (1.I.1962, Antonești, j. Cahul), poetă. După studii făcute la Facultatea de Ziaristică a Universității de Stat din Chișinău (1979-1985), devine redactor la „Tinerimea Moldovei” și după 1990 la săptămânalul „Literatură și artă”. Colaborează la „România literară”, „Poesis”, „Vatra”, „Familia” ș.a. În primul său volum de poezii, Șarpele mă recunoaște (1992; Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova), N. redescoperă, într-un fel pe cont propriu
NECHIT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288393_a_289722]
-
intenția șlefuirii definitive. Frecvent prezentat în antologiile de epigrame, P. este însă un autor cu o activitate extrem de variată, colaborând cu versuri, epigrame, cronici literare, evocări și portrete de scriitori, proză și traduceri, articole de popularizare a științei la „Amicul tinerimei”, „Rampa”, „Revista dobrogeană”, „Vremea”, „Adevărul literar și artistic”, „Universul literar”, „Radical”, „Seara”, „Farul”, „Spectator”, „Axa”, „Kalende”, „Revista literară”, „Epigrama”, „Pițigoiul”, „Păcală”, „România literară” ș.a. A devenit membru al Societății Scriitorilor Români încă din 1927. A mai semnat Pavel Mihăileanu, Glauco
PAVELESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288738_a_290067]
-
în care a copilărit în întâiul sau volum de schițe, Din lumea celor obidiți (1912). A practicat felurite meserii: zidar, tipograf (culegător, zețar) și legător de cărți, mecanic. Autodidact, editează și conduce revista „Spre lumină” (1912, împreună cu Stelian Vasilescu), „Gazeta tinerimei” (1919, împreună cu I. Tedescul și Al. Terziman), precum și publicațiile cu orientare de stânga „Omul liber” (1923-1925), „Cugetul liber” (1927-1929) și „Șantier” (1933-1934, 1937), colaborând totodată la „Adevărul”, „Lupta”, „Facla”, „Lumea nouă”, „Rampă” ș.a. Articolele și le va aduna, mai tarziu
PAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288702_a_290031]
-
din București (1946), ministru al Artelor (1946-1948), prim-locțiitor al ministrului Culturii (1955-1958), președinte al Comitetului Radiodifuziunii Române (1958-1965). A fost căsătorit cu scriitoarea Sărina Cassvan. Mai multe schițe și povestiri apărute, incepand cu 1913, în „Revista copiilor și a tinerimii”, publicație la care a lucrat și că redactor, P. le-a reprodus în volumele Pentru zilele de vacanță (1922), În lumea copiilor (1923) și Jurnalul lui Nicușor și alte istorioare pentru copii (1923). În perioada următoare i-au mai fost
PAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288702_a_290031]
-
bibliotecar, membru în Eforia Școalelor Centrale Române Greco-Ortodoxe din Brașov etc. În timpul primului război mondial a pribegit în Rusia. Scriitorul Horia Petra-Petrescu este fiul său. Sub pseudonimul Moșul, P.-P. colaborează la „Telegraful român”, „Observatoriul”, „Gazeta Transilvaniei”, „Amicul familiei”, „Amicul tinerimei”, „Revista ilustrată”, „Familia” ș.a. Redactează el însuși revista „Muza” (1871) și calendarul „Amicul poporului”. Încurajează culegerea folclorului, publicând, în periodice, poezii populare. Este, în același timp, autorul multor traduceri, inegale ca valoare. Preferințele sale se îndreaptă spre literaturile rusă (Lev
PETRA-PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288771_a_290100]
-
la Bârlad. Un timp va fi ucenic la o cizmărie, iar din clasa a doua începe să mediteze școlari. În 1893 intră la Liceul „Gh. Roșca Codreanu” din Bârlad, fiind de două ori premiat la concursurile de istorie ale Societății „Tinerimea română”. În septembrie 1900 devine student al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București, audiind și cursuri de drept. Cu sprijinul lui N. Iorga, obține o mică bursă, dar lucrează ca pedagog, succesiv, la un pension și la
PARVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București, audiind și cursuri de drept. Cu sprijinul lui N. Iorga, obține o mică bursă, dar lucrează ca pedagog, succesiv, la un pension și la un institut particular. Debutează în 1897 la „Tinerimea română”. Din 1902 colaborează la „Convorbiri literare”, din 1903 scrie și la „Voința națională”, „Epoca”, „Tribuna poporului” (semnând uneori cu pseudonimul V. Andrei), „Luceafărul” ș.a. În 1903 e angajat funcționar la Biblioteca Academiei Române, iar în 1904 își susține licența. La
PARVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
Facultății de Litere și Filosofie din București, dar moare răpus de o boală necruțătoare. Poetul a colaborat la numeroase periodice, printre care „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, unde debutează în 1934, „Hotarul”, „Decalog”, „Festival”, „Muguri literari”, „Pământul”, „Biruința”, „Revista societății «Tinerimea Română»”, „Afirmarea”, „Flamuri”, „Viața literară”, „Buna Vestire”, „Cuvântul” ș.a. Inițiază o grupare a scriitorilor tineri, primită cu interes. Își vede tipărite două plachete de poezie: Tălmăciri din mine (1936) și Fata Morgana (1938). Lirica lui P. nu a avut timp
PETCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288767_a_290096]
-
ilustrează cu xilogravuri proprii. Împreună cu Al. Constantinescu și Tiberiu Borneas-Maier conduce revista „Duh” (1934-1935), în același oraș fiind și redactor la ziarul „Știrea” (1933-1937). A colaborat la „Decalogul”, „Fruncea”, „Înnoirea”, „Pământul”, „Societatea de mâine”, „Artă și tehnică grafică”, „Sociologie românească”, „Tinerimea română”, „Plastica”, „Universul literar”, „Adevărul literar și artistic”, „Cuvântul liber”, „Viața literară”, „Datina”, „Zărand”. A folosit pseudonimele Bătrânul Stradivarius, M. Moldoveanu și Ion Păgânu. Dacă în cercetarea unor aspecte ale civilizației populare tradiționale, precum portul popular, O. a pornit de la
OLINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288521_a_289850]