417,522 matches
-
oriental (Căderea frunzelor), este că de fapt nu citim un jurnal. Sau cel puțin nu un jurnal în sensul comun, cu întîmplări imediate, cu notații scurte. Bineînțeles că se pot face o mulțime de comparații cu alte jurnale de acest tip, unele celebre și poate revolta de specie nu-și are rostul. Și totuși. Insist să cred că jurnalul Tiei Șerbănescu, dacă ar fi fost lipsit de indicația din subtitlu, ar fi deschis o amplă discuție teoretică și poate ar fi
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]
-
creat din cîteva trăsături de condei un personaj literar în cel mai adevărat sens al cuvîntului, bunicul-hoț de cai, autoarea îl sfărîmă la fel de repede, pudică, uitînd însă că de fapt el nu mai poate fi distrus și că tocmai acest tip de construcție-deconstrucție e cel care face o nouă literatură, aceea pe care noi o gustăm azi în primul rînd: M-am trezit evocînd figura acestui bătrîn pe care-l uitasem de mult. Atunci însă, privindu-l cu strachina între genunchi
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]
-
uită să sublinieze schizoidia care pare să-l fi sfîșiat pe acest om. Bineînțeles nu e vorba despre un diagnostic, ci doar despre o observație asupra retoricii celor invitați să-și invoce profesorul sau prietenul. Trecem peste faptul că acest tip de dialectică a contrariilor intră într-o ordine retorică generală. De cîte ori este evocat cineva, aflăm că a fost și așa... dar a fost și opusul... în cazul lui Mircea Zaciu, "contradicția" nu este o simplă formalitate. Iar această
Mircea Zaciu, între jurnal și dicționar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15292_a_16617]
-
lui Zaciu, apărut după 1990, a supărat multă lume. Cunoscuții nu și-au regăsit acolo portrete "adecvate". Figura autorului din regimul nocturn al scriiturii nu era prea ușor de suportat. Și la Mircea Zaciu există o "dedublare a personalității de tip maiorescian". Jurnalul lui Maiorescu dezvăluie un tip pus pe căpătuială, ipohondru, avar etc. Păcatul Jurnalului lui Mircea Zaciu este tocmai lipsa de complexitate a personajului pe care îl propune: un intelectual scîrbit de traiul sub comunism și a cărui greață
Mircea Zaciu, între jurnal și dicționar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15292_a_16617]
-
multă lume. Cunoscuții nu și-au regăsit acolo portrete "adecvate". Figura autorului din regimul nocturn al scriiturii nu era prea ușor de suportat. Și la Mircea Zaciu există o "dedublare a personalității de tip maiorescian". Jurnalul lui Maiorescu dezvăluie un tip pus pe căpătuială, ipohondru, avar etc. Păcatul Jurnalului lui Mircea Zaciu este tocmai lipsa de complexitate a personajului pe care îl propune: un intelectual scîrbit de traiul sub comunism și a cărui greață se adîncește pe măsură ce principalul proiect al vieții
Mircea Zaciu, între jurnal și dicționar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15292_a_16617]
-
fii considerat spuma stagiunii, a anului teatral. Am fost și membru al celor două jurii - de nominalizări și final - și simplu spectator. Din ambele ipostaze, asumate cu credință, responsabilitate, dragoste pentru teatru, deduc că trebuie să lucrăm, împreună, împotriva mentalității tip "Cîntarea României" care ne bîntuie. Încă. Adică, să ia fiecare, neapărat, cîte ceva. Repet, structura unor astfel de gale are ca principal scop evidențierea coerentă a unor spectacole, roluri ș.a.m.d. dintr-o anumită perioadă. Judecata nu se face
Nevoia de celălalt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15303_a_16628]
-
Dare, un june iese din dormitorul unei june sub privirea interogativă a soțului acesteia, sosit pe neașteptate; cerînd o explicație, soțul încornorat află că ar fi fiind vorba de instalator; alți doi bărbați, aflați în ușa liftului, îl văd pe tip și declară, unul, că ar fi poștașul, celălalt că ar fi lăptarul (sau cam așa ceva). Ideea este, nu?, că soțiile care se bucuraseră de favorurile junelui nu căzuseră de acord asupra minciunii pe care trebuiau s-o spună bărbaților lor
Trivialitate sau imoralitate? by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15308_a_16633]
-
expresioniști", contemporani stricți ai d-sale), Constantin Abăluță cultivă o poetică a minimalului, a banalității, a monotoniei asumate ca factori ai unui real ce are aerul a se comunica doar pe sine, ori, cum ar spune Valéry, definind un anume tip de poezie, "un compromis între a transmite un fapt și a produce o emoție - sau o anume proporție a celor două funcțiuni". Deși își declară, de la o vreme, lipsa de apetență pentru modul suprarealist, care l-a ispitit totuși în
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
Muguraș Constantinescu În februarie a apărut la Editura Seuil un volum de Gérard Genette ce continuă noua serie de "Figuri" și care se intitulează simplu FiguriV. Este, după cum ne va mărturisi autorul, o reîntoarcere la un tip de scriitură mai relaxată, mai destinsă, capricioasă. Și într-adevăr, după ansamblul intitulat Opera artei, Genette, temutul "Aristotel" și apoi "Kant al zilelor noastre", pare să renunțe la rigoarea clasificărilor, la sinteza tabelelor, la repartizarea categoriilor în căsuțe, la noi
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
mod de scriitură mai ales după Opera artei, pentru că eram puțin obosit de o scriitură prea centrată, prea controlată. Am revenit cu Figuri IV și am continuat, împingînd lucrurile mai departe, după cum bine ați observat, în Figuri V la acest tip de carte mai capricioasă, acest gen, dacă vreți, capricios care este culegerea de eseuri. Opoziția între critică și poetică este mai fragilă decît se credea... Critica, la fel ca și poetica, are de a face cu o anumită transcendență. M.C.
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
Martirii. Este o problematică de genuri care mă interesează mult la Chateaubriand. Și aceasta pentru că între domeniul ficțiunii și cel al dicțiunii care i se opune, Chateaubriand s-a împlinit cel mai bine pe terenul dicțiunii: autobiografia, reflecția politică, alte tipuri de eseuri, precum Geniul creștinismului. În partea aceasta non-ficțională el s-a exprimat mai bine și cred că la acest versant al operei sale putem să aderăm mai bine acum, ca și cum toate eforturile lui în domeniul ficțional ar fi căzut
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
va veni să reia sub un alt unghi ansamblul tabloului mai mult sau mai puțin explorat de poetica noastră. Cred oricum că poetica, teoria literaturii este o disciplină literară printre altele. Cred că orice disciplină e animată de un anumit tip de curiozitate care se modifică cu timpul, dar nu cred că aș putea să prevăd (și mă feresc să o fac) ce modificări vor fi în viitor.
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
actuală. De altfel, acest timp verbal este o formă cultă, livrescă, a cărei prezență în sistemul limbii pare să fi fost totdeauna marginală (chiar apariția fiindu-i tîrzie; originea sa e controversată: după unii lingviști reprezintă o evoluție internă, de tip romanic, în vreme ce după alții ar reflecta o influență slavă, manifestată în texte culte). în prezent, perifraza de viitor anterior (formată din viitorul verbului a fi și participiul verbului de conjugat) este menținută în fondul pasiv al cunoștințelor lingvistice ale vorbitorilor
"Va fi fost" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15296_a_16621]
-
de a evita contextele ambigue, cele în care ar fi posibilă atît interpretarea ca viitor anterior, cît și cea ca formă de prezumtiv. De obicei, prezumtivul e proiectat clar pe un fundal de trecut; în plus, semnele dubiului (modalizatori de tipul probabil, poate, marca interogativă oare) sînt recurente: Probabil că mulți dintre dumneavoastră se vor fi mirat cînd au auzit că..." (Academia Cațavencu = AC 41, 1999, 4); "mulți ... vor fi ajuns poate la această concluzie" (EZ 14.06.2000). în absența
"Va fi fost" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15296_a_16621]
-
Catrinel Popa Într-o perioadă în care discutarea fenomenelor literare (mai vechi sau mai noi) se face cu o anume lejeritate (care nu de puține ori frizează superficialitatea), o lucrare științifică serioasă, de tipul celei a profesorului Mihai Moraru, riscă să treacă neobservată. Studiile care alcătuiesc volumul - cele mai multe dintre ele consacrate unor aspecte din literatura română medievală - se bazează pe o lectură atentă a textelor, pe cercetarea manuscriselor, confruntarea edițiilor, dar sînt departe de
Farmecul discret al erudiției by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15316_a_16641]
-
Popescu nu știe să-și cîntărească vorbele) din partea mea faptul de a fi cules exemplele așa-zicînd culturale din pagina de divertisment a ziarului. Dar oare nu d-sa a scris negru pe alb că în, într-un ziar, cultura de tip Preda n-are ce căuta, fiindu-i în mod obligatoriu preferată cultura de tip Dolănescu (textier ori cîntăreț)? Atunci, care e problema? Eu cred și că Frank Sinatra, Direcția 5 sau Dolănescu fac parte din cultură, dar nu din aceea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15284_a_16609]
-
exemplele așa-zicînd culturale din pagina de divertisment a ziarului. Dar oare nu d-sa a scris negru pe alb că în, într-un ziar, cultura de tip Preda n-are ce căuta, fiindu-i în mod obligatoriu preferată cultura de tip Dolănescu (textier ori cîntăreț)? Atunci, care e problema? Eu cred și că Frank Sinatra, Direcția 5 sau Dolănescu fac parte din cultură, dar nu din aceea, neapărat, pe care aș promova-o personal. Divertismentul este exact cultura despre care dl
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15284_a_16609]
-
împreună cu alți cîțiva inși care au propus punerea mea în discuția Adunării Generale a scriitorilor israelieni de limbă română. B. - Din ce motiv? Oricum, a rămas literă moartă, nu-i așa? În Israel nu se practică vînătoarea de vrăjitoare de tip stalinist... A. - De data asta a pornit totul de la un eseu publicat și aici și în România literară de la București, pe tema relației între Holocaust și Gulag. După ce înșiram pozițiile unora și altora, citîndu-i pe Todorov, Hannah Arendt și Edgar
Dialog despre erori by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15287_a_16612]
-
bal triumfal". în ciuda programului și a tonului general grav al poeziei sale, Vasile Baghiu știe să găsească loc pentru ludic și ironie, nu atît în rimele interne sau interludiile ritmate din poeziile discursive, destul de puțin inspirate, cît în secvențe de tipul: "a-nverzit peste tot. Risipiri, nădejdi,/ conștiința retrasă într-un colț umed,/ o nebunie și-o învălmășeală/ și-o grohăială de porci prin mărgăritare,/ și pe deasupra o mulțime de ferestre deschise/ în această primăvară buimacă, da." Jocurile de cuvinte (fie
Tușind și suferind by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15315_a_16640]
-
care o dă succesiunea accentelor. Aș putea să spun că o schemă muzicală fără corp, ca o epură, se impune în absența oricărei carnații sonore. 2. Versul cel mai filosofic Adoptarea metrului antic invită, de la început, la acceptarea unui anumit tip de lirism caracteristic sensibilității clasice a Antichității. Personal, susțin că această sensibilitate este de tip intelectualist, întrucât favorizează latura noțională a cuvintelor. De altfel, având în vedere morfologia acestora - trei verbe, plus un adverb - nici nu se putea să fie
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
ca o epură, se impune în absența oricărei carnații sonore. 2. Versul cel mai filosofic Adoptarea metrului antic invită, de la început, la acceptarea unui anumit tip de lirism caracteristic sensibilității clasice a Antichității. Personal, susțin că această sensibilitate este de tip intelectualist, întrucât favorizează latura noțională a cuvintelor. De altfel, având în vedere morfologia acestora - trei verbe, plus un adverb - nici nu se putea să fie puse în valoare alte fațete, sau valențe, ale cuvântului (ale oricărui cuvânt), cum ar fi
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
atitudine cu lumea noastră. Fiecare secțiune e precedată de un comentariu încercînd să fixeze fragmentele selectate în spațiul cultural care le-a dat naștere, dar și să traseze cadrul receptării, azi, a unor astfel de texte. Demersul este unul de tip New Historicism, cum autoarea lasă să se înțeleagă în introducere, fără a folosi totuși termenul: "...citite în litera, dar, mai ales, în spiritul lor, aceste îndreptare, tratate, coduri ne ajută să reconstituim fizionomia unei colectivități și să-i înțelegem, poate
Șezi frumos... by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15313_a_16638]
-
aceasta ar fi aceea a lunii. În nenumărate ipostaze apare astrul romantic la Geo Dumitrescu, trecînd cumva în diverse travestiuri asumate prin toată istoria literaturii. Dar purtînd întotdeauna o marcă personală, greu de definit în cuvinte, construită sub emblema unui tip de manierism personal, foarte dificil de pus în filiații, cu toată cerneala care s-a consumat pentru a-l face pe Geo Dumitrescu descendent sau deschizător de drumuri. Spectacolul luptei dramatice cu toată tradiția simbolizată de metafora selenară pe de-
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
ca totdeauna. Gîndesc ca totdeauna. (Cu o mică excepție în cazul lui A.P., devenit subit prooccidental. Dacă dorința de a-l apăra pe Miloșevici la Haga tot nu i-a fost împlinită, la ce bun să persiste în filocomunisme de tip sîrbesc și să vrea și el un pic de Europa?) Se poartă ca întotdeauna. Prosperă ca întotdeauna. Se umflă (dacă se mai poate) în pene ca întotdeauna. Încasează ironiile moderatorului ca întotdeauna. Ce mai, o plăcere să vezi că nu
Mareșalul și evreii by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15334_a_16659]
-
mari șanse de a duce la vindecarea bolii lui Ingrid. Cartea nu începe foarte promițător. Partea despre călătoria lui Ingrid la Viena, cu preparative, motivații și peripeții, nu reușește să țină cititorul în priză (defect grav pentru literatura de acest tip). Eroina poveștii, înainte de a fi văzută în acțiune, este prezentată în termenii cei mai laudativi: e inteligentă, modestă, frumoasă, iubește copiii și animalele și nu are nevoie să folosească farduri. Are un soț (relativ) docil căruia are grijă să-i
Un personaj fără "vino-ncoa" by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15343_a_16668]