817 matches
-
unele nenecesare, necontrolate. Putem să conchidem, în acest punct, că avem de fapt cinci constituții psihologice pure: aristocratică (condusă de atitudinea rațională), timocratică (condusă de atitudinea pasională), oligarhică (condusă de atitudinea apetitivă) democratică (condusă de atitudinea apetitivă nenecesară) și cea tiranică (condusă de atitudinea apetitivă necontrolabilă). Analiza acestei ultime categorii prezintă un interes major în înțelegerea cazului omului tiranic. Acesta condus fiind de dorințe nelegitime și necontrolabile, va avea un comportament care îl va defini ca fiind cel mai nefericit. Aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
condusă de atitudinea rațională), timocratică (condusă de atitudinea pasională), oligarhică (condusă de atitudinea apetitivă) democratică (condusă de atitudinea apetitivă nenecesară) și cea tiranică (condusă de atitudinea apetitivă necontrolabilă). Analiza acestei ultime categorii prezintă un interes major în înțelegerea cazului omului tiranic. Acesta condus fiind de dorințe nelegitime și necontrolabile, va avea un comportament care îl va defini ca fiind cel mai nefericit. Aceste dorințe neleguite se află de fapt în sufletul tuturor, sunt trăite mai ales în timpul somnului, dar sunt reprimate
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
pasională fiind cele care stăpânesc, reușește să îndepărteze această parte tulbure. Ajuns în acest stadiu, acest om va degenera înspre cele mai mari nebunii, alungându-și din suflet orice cumpătare sau rușine. Fiul democratului va ajunge cu adevărat un om tiranic în momentul în care, fie prin fire, fie prin deprinderi, sau ambele, ajunge „bețiv, iubăreț și descreierat”. Exagerarea tuturor dorințelor apetente nenecesare și nelegitime îl va face pe acesta sclavul acestora, ajungând în scurt timp să cheltuie toată averea pe
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
respectul față de părinți, pornirilor lui. Acesta însă nu se va opri aici, roiul dorințelor îl va face să fure chiar și din templu, să înșele pe oricine, sau chiar să ucidă, pentru bani, căci „trăind Eros în el în chip tiranic, în toată nestăpânirea și fărădelegea, el singur stăpânitor, îl va conduce pe cel care-l stăpânește, ca pe o cetate, spre orice îndrăzneală”(575a). După descrierea constituției interne a tiranului, Platon trece la argumentarea ideii că acesta este și cel
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
judecată cu ajutorul analizei plăcerilor, unde se face calculul diferenței dintre fericirea omului drept și nefericirea tiranului. În prima demonstrație, care se desfășoară la nivelul comparației suflet-cetate, Socrate, cu ajutorul interlocutorului lui, ajunge la concluzia că cetatea regală este perfect opusă cetății tiranice, în toate privințele, la fel cum și omul regal este opus celui tiranic. Transpunând această idee în perspectiva fericirii, raportul se păstrează întocmai, cel mai nefericit va fi omul tiranic. Dacă, din punctul de vedere al fericirii, lucrurile se petrec
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și nefericirea tiranului. În prima demonstrație, care se desfășoară la nivelul comparației suflet-cetate, Socrate, cu ajutorul interlocutorului lui, ajunge la concluzia că cetatea regală este perfect opusă cetății tiranice, în toate privințele, la fel cum și omul regal este opus celui tiranic. Transpunând această idee în perspectiva fericirii, raportul se păstrează întocmai, cel mai nefericit va fi omul tiranic. Dacă, din punctul de vedere al fericirii, lucrurile se petrec așa, urmează, evident, că nici la nivelul libertății lucrurile nu se schimbă. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ajunge la concluzia că cetatea regală este perfect opusă cetății tiranice, în toate privințele, la fel cum și omul regal este opus celui tiranic. Transpunând această idee în perspectiva fericirii, raportul se păstrează întocmai, cel mai nefericit va fi omul tiranic. Dacă, din punctul de vedere al fericirii, lucrurile se petrec așa, urmează, evident, că nici la nivelul libertății lucrurile nu se schimbă. Astfel, omul tiranic și cetatea tiranică vor fi cele mai lipsite de libertate, în ei domnind doar partea
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
această idee în perspectiva fericirii, raportul se păstrează întocmai, cel mai nefericit va fi omul tiranic. Dacă, din punctul de vedere al fericirii, lucrurile se petrec așa, urmează, evident, că nici la nivelul libertății lucrurile nu se schimbă. Astfel, omul tiranic și cetatea tiranică vor fi cele mai lipsite de libertate, în ei domnind doar partea „cea mai rea și mai turbată”, care va face orice în afară să gândească și îi va îndruma pe căi mereu schimbătoare și agitate. Sufletul
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
perspectiva fericirii, raportul se păstrează întocmai, cel mai nefericit va fi omul tiranic. Dacă, din punctul de vedere al fericirii, lucrurile se petrec așa, urmează, evident, că nici la nivelul libertății lucrurile nu se schimbă. Astfel, omul tiranic și cetatea tiranică vor fi cele mai lipsite de libertate, în ei domnind doar partea „cea mai rea și mai turbată”, care va face orice în afară să gândească și îi va îndruma pe căi mereu schimbătoare și agitate. Sufletul tiranului, plin de
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de cunoașterea adevărului și „precum vitele” vor privi întotdeauna în „jos”, sclav al corpului și al celor mai rele porniri. Fiind stabilit deja că legea și ordinea, cele mai înrudite cu rațiunea, sunt cele mai apropiate de adevăr, iar dorințele tiranice și erotice se depărtează cel mai mult de acesta, va rezulta fără posibilitate de îndoială că tiranul nu va ajunge niciodată să cunoască adevăratele plăceri și va trăi în modul cel mai puțin plăcut cu putință. Tiranul trece dincolo de orice
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Pentru Platon, ea duce până la tiranie. Tiranul este acel individ care preia în sistemul libertății sale libertatea tuturor celorlalți ca libertate a sa. Iar ca situație radical contrară constituției drepte, în care nimeni nu avea aproape nimic al său, constituția tiranică îl arată pe unul singur având aproape totul ca al său. Dacă sunt posibile doar trei configurații, atunci nu ar trebui să existe decât trei momente ale decăderii. Însă Platon afirmă limpede că sunt cinci constituții, care ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Paznicul-filosof Omul regal O.(l.b.) Kallipolis Înțelepciunea curajul cumpătarea Ardoare Soldat Omul timocrat L.(o.b.) Timocrație Onoarea Dorință Generală Producător Omul oligarh B.(o.l.) Oligarhie Averea Concretă Omul democrat Capul domestic al bestiei Democrație Neînfrânarea Ireală Omul tiranic Capul sălbatic al bestiei Tiranie Demența II. Morfologia politică a lui Aristotel Aristotel prezintă o morfologie a politicului conform căreia există șase forme de guvernare: regalitatea, aristocrația, politeia, tirania, oligarhia și democrația. De fapt, afirmația lui Aristotel este că există
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
că binelui cel mic îi corespunde răul cel mic, nu înseamnă, după cum am arătat, că o cetate politeică se va declina neapărat într-una democratică și, apoi, mai departe, în mod liniar, într-una oligarhică și, în sfârșit, într-una tiranică. Dimpotrivă, declinul poate fi și un „salt” ori schimbarea poate să reprezinte, pur și simplu, o ameliorare. Imaginea cetății care decade continuu este doar o posibilitate logică pe care sistemul morfologic aristotelician o include alături de altele. În fond, nu există
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
este unul sofistic și nu unul filosofic, chiar dacă, eventual, raportarea filosofului la inteligibil ar rămâne una autentică. Pe de altă parte, raportul dintre filosof și cetate este departe de a mai putea fi citit din pespectiva filosofului nedreptățit de cetatea tiranică, după critica bine întemeiată a acestui mit formulată de Andrei Cornea, pentru care Atena rămâne adevăratul spațiu de libertate al manifestării socratismului, iar nu cetatea lui Platon, unde Socrate nici nu ar fi fost condamnat, viața lui nefiind nici măcar posibilă
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
mai departe: „Iată unde se găsește nefasta tradiție a fanarioților, bizantinismul! Noțiunea de stat prin nechibzuință, prin toleranța răului, prin guvernare pătimașă, fără scrupul în jefuirea bunurilor publice, au îndepărtat această instituție de inimile tuturor. Statul apare acum ca ceva tiranic, ca un exploatator al nevoilor noastre, ca ceva dușman, ca o bestie nesăturată, cruntă, nemiloasă, sângeroasă și nedreaptă”. După război, „s-au înmulțit partizanii partidelor politice, au crescut averile particularilor, au călătorit mai mulți în străinătate, sunt mai mulți sinecuriști
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
270. Manualul amintea și de adeziunile la unire ale naționalităților minoritare: sașii din Transilvania, șvabii din Banat, germanii din Bucovina și Basarabia, cu o mențiune specială pentru altruismul minorităților germanice "cari au înțeles a rupe definitiv orice legătură cu guvernele tiranice din trecut"271. Observația rezona, fără îndoială, cu bunele relații româno-germane din acel timp, dar era prea puțin compatibilă cu realitatea istorică. Urmărind evenimentele la zi, manualul deplângea o dată în plus pierderile teritoriale ale României, "gândul nenorocit" care a determinat
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
pedagogice ale lui Heliade o reprezintă scurtul articol intitulat " Educațiunea publică și privată" (Poporul român, nr. 13 din 19 aprilie 1862). În spiritul concepțiilor sale umaniste și al doctrinei rousseauiste, Heliade ia aici, într-un mod remarcabil, atitudine contra metodelor tiranice de educație, nepregetînd să respingă dogma biblică conform căreia natura omului este coruptă: "Părinții justifică tirania lor printr-un crud proverb: trebuie să corigem copiii, natura omului este coruptă. Însă ei nu înțeleg că însuși sînt (aceia) care-i corup
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
acum deviza tuturor popoarelor Europei, asta trebuie să fie deviza și a tuturor popoarelor Ungariei. Toată naționalitatea, ca și tot individul, care nu recunoaște toate aceste trei principii axiomatece, ce caracterizează spiritul Europei civilizate sau păzitoare către civilizațiune, e barbară, tiranică și nu mai are loc În sânul națiunilor Europei; ea se ține Într-adevăr de altă parte a pământului, unde aste trei cuvinte ale Europei nu sunt cunoscute sau nu sunt prețuite, numească-se cu orice nume: de Rusia, Siberia
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
cum că episcopii și popii i-au vândut ungurilor, și clamă neîncetat; la care i-au adus, pe lângă sumuțarea făcută din partea unora, și scenele Întâmplate În vecinătate, cum sunt: execuția dusă În mai multe sate românești, de unguri; bătăile cele tiranice puse pe spatele țăranilor, banii storși cu puterea. Apoi, cetirea În Gazetă și jornale despre intenția ungurilor de-a magyariza armadia și a introduce limba lor Încă și În școalele elementare au pus capăt la toate și i-au adus
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Înțeleasă În America. Vladimir Tismăneanu: Sigur, alături de Tony Blair, Clinton a fost unul dintre cofondatorii ideii de „third way”. Au apărut Împreună la Universitatea New York să susțină ideea celei de-a treia căi, Între capitalism și socialismul de tip autoritar, tiranic. Theodorakis a făcut atunci o afirmație celebră: „Îl urăsc pe Bill Clinton, urăsc America, tot ceea ce este american, și nu văd nici o diferență Între America și Germania nazistă”. Nu exagerez decât poate cu ultimele două cuvinte. Această ură antiamericană vine
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
de felurite personaje, mijloc cu iscusință folosit de autor spre a le caracteriza prin „propriile” lor cuvinte, se relevă gratuitatea și ridicolul pledoariilor, de vreme ce, în culisele otomane, Corbul atribuise deja domnia. E acuzat astfel un mecanism politic controlat în chip tiranic din culise, în timp ce în scenă oamenii se mișcă inconștienți de regimul lor de marionete în mâinile puterii. În această parte a romanului, autorul-narator are doar rolul de a deschide cadrul la modul expozitiv-introductiv, de a da cuvântul personajelor (Vidra, Bâtlanul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
procesului electric este acela de retribalizare a structurii conștiinței psihice și sociale. Milioanele de oameni așezați în jurul televizorului, în stil CNN, absorbind echivalentul modern al învățăturii șamanice de la sursa autorizată, sunt o realitate izbitor de asemănătoare cu vechile relații tribale tiranice de instrucție și control."357 În stilul său acid persiflant, Umberto Eco atrage și el atenția asupra impactului mass-media pentru ritmurile vieții și ale conștiinței ("depinde de priceperea ziaristului să dea dramatism fleacului"), dar și de locul imaginarului în această
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
mai clară pentru autoreferențialitate, mergând spre tehnicile intertextuale, spre disoluția limbajului se poate detecta în Pasul corbilor (1980), Coridă (1983) și Trăgătorul la țintă (1999), unde încărcătura de modernitate e mult mai vizibilă. O subtilă critică a realităților unui timp tiranic, cel al „epocii socialiste”, se instituie aici printr-o lucidă și ironică prospectare a derizoriului vieții colective, din care se evadează prin ironie și badinaj, prin apel la spectacolul cu măști, la ipostaza de saltimbanc și arlechin, la demistificarea stereotipiilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288899_a_290228]
-
fi considerate și o frescă a nemulțumirilor tuturor față de rechizițiile forțate și de noua împărțire administrativă. Locuitorii Principatelor erau frecvent biciuiți pentru încălcarea regulamentelor polițienești sau sanitare, iar rechizițiile și cartiruirile nu erau plătite. Blutte protestează frecvent împotriva purtării „arbitrare, tiranice și obraznice” a autorităților rusești de ocupație. „Izvoarele Principatelor seacă repede, scrie el. Cei mai mulți săteni din Moldova refuză a mai lucra pământul și această pilda va fi desigur urmată și în Țara Românească, așa că o emigrare se va produce. Supușii
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
necesității unei interpretări literale a textului. Tot ceea ce profetul Ioan afirmă trebuie înțeles ad litteram. Perechea „văduvă‑Anticrist” se metamorfozează aici în perechea, cu valoare complementară, „fiară‑pseudoprofet” (Apoc. 13). Într‑adevăr, prima pereche de termeni reflectă caracterul violent și tiranic al personajului; a doua, mai degrabă forța de atracție malefică. Simon Magul În cartea I din Adu. haer., Irineu descrisese deja doi precursori ai Anticristului: este vorba de Simon Magul (I, 23, 1 sq.) și de Marcu, ereziarhul (I, 13
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]