674 matches
-
e un pur salingerian), Dănuț, în schimb, e văzut de sus, dinspre Cezar-ul care avea să devină, și des cris cu o imensă doză de (dacă tot sînt în zodie antipruteniană) self -hatred. Emil Paraschivoiu - de altfel personaj nega tiv în carte, nițel pe nedrept, aș zice - are un text în care înșiră toate cuvintele din dicționar care arată calități negative. Un astfel de repertoar în registru burlesc este și nefericitul Dănuț, un loser total și fără drept de apel
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
armonioasă; X X X X dezvoltarea aptitudinilor psiho-motrice; X X X X pregătirea tehnico tactică; X X X X regulamentul de joc; X X X X 7 Ob ie ct iv e in st ru ct iv -e du ca tiv e integrare specifică. X X X X 8 Controlul și verificarea pregătirii. X X X X 9 Controlul medical. X X X X 10 Calendarul competițional. X X X X Handbal III 79 Unitatea de curs 6. Lecția de antrenament
H A N D B A L I I I Jocul de handbal în şcoală, şi în afara lecţiilor de educaţie fizică by Şufaru Constantin () [Corola-publishinghouse/Science/1197_a_2223]
-
și sănătatea lui a început să scîrțîie. Deocamdată bravează. „Filosofia” sa e că: „Sfîrșitul trebuie să înceapă de undeva”. Resemnarea tatei e de alt fel: mai profundă, acompaniată de o tristețe care aproape nu are semne exterioare, vizibilă numai în tivul înroșit al pleoapelor și în inapetența de a comunica. Ceva de genul „Lăsați-mă în pace!”, pentru a evita explicațiile care să-l arate cum e: vulnerat pînă în adîncul sufletului. Călătoria fusese comodă: singur în compartiment, reușisem să citesc
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
morților -, nu ascunde nicio dramă, ci se resoarbe în mască, adică în gesticulație. „Simț enorm și văz monstruos” are aici sensul gesticulației, supraordonează lumea personajului și implicit sfera socia- lului, scoate din joc nu numai orice resort afectiv și cogni- tiv, dar abandonează personajele excesului. Putem însă recupera un sens al crud-hilarei isprăvi și din analiza resorturilor mitologice ale carnavalescului. Data este cea care permite intrarea într-un regim sacral în care violența se întoarce dinspre regele detronat și linșat, în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Ce ? - O tiranie ca în Rusia... ăs.n.Ă Nu mai merge, mă-nțelegi, constituția, care aceea ce vezi că se petrece, nu poți pentru ca...”. Formularea abruptă și grandilocventă nu este singulară, îi corespund reacțiile vituperante ale unui patriotism puni- tiv care apelează la o formă de justiție radicală, astăzi am numi-o de reflex totalitar. Nu de puține ori am auzit vehicu- larea unui fragment inervat retoric din Scrisoarea a III‑a a lui Mihai Eminescu ca soluție radicală pentru
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
apocaliptic, ci aceea a mecanismului discursiv. Ce anume provoacă în Nae o astfel de disponibilitate pen- tru abnorm ? Cum reușește să extragă atâta negativitate din evenimente disparate ? În mod cert, presa îi oferă materialul, substanța acestei paroxistice înscrieri în nega- tiv, această caleidoscopică viziune catastrofică. Ziarul este lentila care permite accesul la enorm, la viziunea mon- struoasă. Naratorul și martorul ocular al acestei combustii discursive încearcă să introducă în discuție un principiu de moderație, indicând corect sursa dezechilibrului în ceea ce ține
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
evaluarea finală realizată la sfârșitul unei secvențe instructiv-educative; de exemplu, la sfârșitul ciclului preșcolar; ca elemente evaluate 333: * evaluarea parțială cu trimitere la anumite valențe ale unităților (științifi-ce/tematice) de conținut; de exemplu, formele de singular/plural, de genitiv/da-tiv ale substantivului, acordul adjectivului cu substantivul determinat, personajele unui basm povestit de către educatoare/educator, formulele de salut etc.; * evaluarea globală cu trimitere la domenii de conținut (de exemplu, comunicarea orală), la caracteristici ale copilului preșcolar în plan cognitiv, socio-afectiv, psihomotor
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
intensă circulație de oameni și de idei, o perioadă a fragmentării iremediabile a claselor aristocratice, a prăbușirii vechilor iluzii geo-politice și a democratizării culturale, poveștile marine cu pirați au constituit expresia acestui timp al mobilității și al marilor revelații. Perspec tivele, ca și mora litatea, s-au diversificat și s-au relativizat, asfel încât, din simpli tâlhari vrednici de pedeapsă, pirații au devenit și exploratori, și revoluționari, și eroi. A fost cazul unui Dampier, de pildă, invocat deja în acest eseu
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
cu o cârpă. Pantofii pe care scuipase căpătau luciu. Scuipatul era bun și contra înțepăturilor de țânțari și de spini, la arsuri și la juliturile de la coate și genunchi. Cu scuipat se curățau și stropii de noroi de pe ciorapi, și tivul paltonului ori jegul de pe piele. Când eram copil îmi ziceam: scuipatu-i bun la toate. Vara îl simți răcoros pe piele, iarna - cald. Mai târziu am citit despre muștrul disciplinar practicat în SS și Wehrmacht. Din muștru făceau obligatoriu parte și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
șir, anchetatorul devenea rege în timpul fiecărui interogatoriu. Chelia lui ar fi avut nevoie de frizerul companiei care îl îngrijise și pe bunicul meu. La fel și pulpele sale fără un firicel de păr, strălucind dezgustător de albe în intervalul dintre tivul pantalonului și marginea șosetei. Într-adevăr, lucrurile se legau în capul lui în defavoarea mea. Dar în capul meu se legau cu totul alte lucruri: la fel cum printre figurile de șah exista un rege care se înclina, în anchetator exista
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
lipsea de-acasă. și din nou înscenaseră percheziția la domiciliu ca pe o spargere. Cunoșteam bine jocul care se repeta de câteva ori pe an la fiecare dintre noi. Ne răscoleau prin cărți și hârtii, smulgeau tablourile din ramă, rupeau tivul de la perdele. Nu se atingeau de bani și de bijuterii. Când terminau percheziția, luau cu ei un singur obiect mărunt, fără însemnătate: un deșteptător, un ceas de mână, un tranzistor. și, înainte de a pleca de la locul faptei, îți stricau ușa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cusut cu capacul, a călcat cămașa de noapte și a pus-o apoi în geamantanul meu lângă restul de „rufărie pentru oraș“. Dar după câteva zile a scos-o iarăși de-acolo. S-a apucat să croșeteze la bretele un tiv, un model cu găurele ovale. Tivurile croșetate au făcut cămașa să arate și mai „ordinar“. Nu-mi închipui că bunica n-a observat asta. și n-am să știu niciodată dacă intenția ei a fost să mai sporească sau, totuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de noapte și a pus-o apoi în geamantanul meu lângă restul de „rufărie pentru oraș“. Dar după câteva zile a scos-o iarăși de-acolo. S-a apucat să croșeteze la bretele un tiv, un model cu găurele ovale. Tivurile croșetate au făcut cămașa să arate și mai „ordinar“. Nu-mi închipui că bunica n-a observat asta. și n-am să știu niciodată dacă intenția ei a fost să mai sporească sau, totuși, să tempereze aspectul indecent al cămășii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cămașa să arate și mai „ordinar“. Nu-mi închipui că bunica n-a observat asta. și n-am să știu niciodată dacă intenția ei a fost să mai sporească sau, totuși, să tempereze aspectul indecent al cămășii atunci când a croșetat tivul tot mai lat și mai „filigranat“. Sau poate că adăuga un rând de ochiuri după altul doar pentru că terminase de cusut cămașa, dar iarna nu se isprăvise. Trebuie să fi existat o forță de seducție căreia nu i se putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
că adăuga un rând de ochiuri după altul doar pentru că terminase de cusut cămașa, dar iarna nu se isprăvise. Trebuie să fi existat o forță de seducție căreia nu i se putea împotrivi, căci cu fiecare rând de găurele adăugat tivului de la gât, cămașa de noapte se transforma tot mai mult într-o rețea fină de gheață. Ogor aflat în tihna iernii, pe unde nu calcă picior de vietate, unde topirea și înghețul își țin cumpăna într-o splendoare fragilă. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
piciorului până la gât. Se numea Cheia cerului. Nu forma, ci luciul materiei sale avea ceva dintr-un coșciug ori un altar în formă de cheie. Când treceam pe lângă Cheia cerului, ea stătea totdeauna la pândă. Zăream lăcuirea ei neagră cu tiv auriu privind chiorâș în urma mea și chibzuind dacă să mă înhațe sau nu și să mă expedieze în cer. Acolo, în cer, erau toți morții, cei dispăruți și căzuți în războaie, cei pe care Dumnezeu îi cernuse prin sita Lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
fusese niciodată un lucru bun. Posesorii Cheii o luau în stăpânire fiecare după mintea lui. În ciuda ieftinătății sale, ea tindea spre acest rol. Cheia grânelor nu semăna cu nici o cereală, în schimb - prin mărime și prin lacul ei negru cu tiv auriu - era parcă făcută ca acela ce-o privea să bată câmpii, aptă să se transforme într-o Cheie a cerului, așa cum în fapt și devenise în urma privirii răsucite ce i-o aruncase un bețivan. Cheia mi se părea acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
rânjetul drăcesc, încuviințările profunde și persuasive, comentariile ușor sarcastice despre amante sau despre faimoasa mea soție. În definitiv, totul era teatru. Iar noi ne aflam pe o scenă. Paharul de bere din care sorbea era un element de recuzită, iar tivul de spumă de pe buza ei superioară le-a permis ochilor mei, ca după o repetiție, să se delecteze cu gura ei, dar când și-a dat seamă că o sorb din priviri, a început să vorbească - lăudând-o - despre o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ar fi cea dintre erudiție și intuiție, aceasta din urmă ținând nemijlocit de creație, de procesul de plăsmuire artistică sau (doar...) culturală, sau cultural-artistică, precum în cazul eseurilor considerate bine închegate, ca stil auctorial, încât să nu iasă la iveală tivurile, liniile de sudare, să zic. Concomitent, erudiția bine temperată, ca un suflu muzical, îți sugerează că autorul cunoaște mult mai multe în respectivul domeniu sau doar în linia unui subiect, a unei idei-axe, decât a pus în textul respectiv. În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
listă ștampilată de poliție. Noi nu ne mai sfiam, față de aceste măsuri absurde, să fraudăm cu iscusință. Toate hainele Liei fură împachetate cu scrisori cusute în căptușeli, nasturii erau înveliți în foițe scrise mărunt și îmbrăcați pe urmă în stofă, tivurile rufelor deveniseră tuburi în care se trecuseră alte scrisori pe foiță. Nu admiteam să nu primească ai noștri de la Iași gândul nostru scris. Oprirea de scrisori era cu atât mai ridicolă, cu cât ele nu puteau spune nici [măcar o
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mâinile la urechi, să nu-i mai aud, și așa stau și mă uit la Eduard. Se întoarce cu privirea către mine. Vrea să-mi spună ceva? îmi destup urechile. — Adevărul e că mie îmi plac escaladările, spune el, medita tiv. Nu cred că ți-am zis, sunt student la Geologie și merg deseori în munți. îmi plac grozav ascensiunile. Cât despre mare, merg acolo din an în Paște, doar ca să mă distrez cu gașca, știi cum e..., mai spune, măsurându
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ați vrea să știți? Aș vrea să știu de ce-ați mințit despre excursia la Cairo cu sergentul Foster. Văzu că ea nu era surprinsă, că probabil se așteptase la asta. Femeia Își Încrucișă picioarele, cu genunchii abia vizibili sub tivul fustei de uniformă pe care o purta pe dedesubtul halatului alb. — Așadar chiar Îmi citiți corespondența? spuse ea. Când el nu spuse nimic, ea continuă: — N-am vrut să știe cineva de-aici ce s-a Întâmplat. — Doctore, dumneavoastră ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
odată ce suspectul a fost arestat, precum și să instrumneteze cazul în fața curții. Conform procedurilor, acesta era superiorul lui Porfiri, relație pusă în evidență și de înălțimea sa impunătoare. Aranjat și fercheziut, Liputin impunea respectul necesar, iar fiecare fir de păr, fiecare tiv și fiecare nasture se aflau la locul lor. Pe lângă acesta mai erau prezenți cei doi martori oficiali ceruți de noile legi, în cazul de față general maiorul Voloconski și consilierul de stat Iepancin, doi domni pensionați, fiecare îmbrăcat acum, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
dar tensiunea din expresia ei era concludentă. ă Lilia Ivanovna, vreau să îți pun câteva întrebări. Vocea lui Porfiri era încărcată cu semnificații. Pentru prima dată, îi observă noile haine, simple și la modă. Purta o fustă albastru închis cu tiv de brocart și o cămeșuță asortată de muselină albă. Lilia acceptă și îl conduse lângă sobă, departe de unde se juca Vera cu o păpușă nouă de porțelan. Îi făcu semn să se așeze. ă Am trecut pe la Fraulein Keller, începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
prea scumpe pentru un preot. Dar nu era vorba despre asta, acum știu. Pur și simplu el nu avea încredere în cei care puneau piciorul în biserica al cărei nou custode era. Teja era un bărbat pe care hainele puțeau. Tivul de jos al tunicii avea o crustă groasă de jeg, și hlamida lui nu mai fusese băgată în leșie de ani buni. Chiar și felul cum arată era respingător. Pielea feței, de o paloare cenușie, era numai cute. Țeasta craniului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]