3,970 matches
-
îmbelșugate, la bani, într-un cuvînt la toate aceste cîrje ale sărbătorii. Doar comunicarea simplă, spre a da de veste și celor dragi, procurîndu-le un motiv de bucurie, că începe un an nou, a cărui primăvară e aproape. Scrisă cu tocul și cu înflorituri care trădează un îndelung exercițiu, urarea e completată, pe verso, de un la mulți ani în diagonală, fără semnul exclamării și părînd a fi din tiparul felicitării. Un mic manifest anti-ostentație. Nimic nu ne spune ce s-
Cărțile Anului Nou by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8932_a_10257]
-
în acute, în zboruri lascive, într-un spectacol al cărnii care se dă în o mie de feluri. De jur-împrejur, desenat pe pereți ca un comentariu non-verbal, Infernul. Chinul. Pedeapsa. Cine are, însă, timp de astfel de filosofii?... Mefisto pe tocuri, pervers ca movul-ciclamen tare din costumul său, este dirijorul acestui fabulos spectacol. O cortină roșie imensă, maiestoasă ascunde, în spatele catifelelor grele, alte taine. Și atrage privirea, stimulată în noul spațiu de joc, în fel și chip. Privim, în picioare, desfrîul
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
în acute, în zboruri lascive, într-un spectacol al cărnii care se dă în o mie de feluri. De jur-împrejur, desenat pe pereți ca un comentariu non-verbal, Infernul. Chinul. Pedeapsa. Cine are, însă, timp de astfel de filosofii?... Mefisto pe tocuri, pervers ca movul-ciclamen tare din costumul său, este dirijorul acestui fabulos spectacol. O cortină roșie imensă, maiestoasă ascunde, în spatele catifelelor grele, alte taine. Și atrage privirea, stimulată în noul spațiu de joc, în fel și chip. Privim, în picioare, desfrîul
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
variabile. Omul secolului XX vede igiena ca pe politețea trupului, începutul și sfârșitul oricărui demers corporal. Dacă am renunța la asta, nu ar mai rămâne nimic. Căci parfumurile, accesoriile, hainele vin după. Modele s-au perindat, câteodată redundante (pantofi cu toc cui sau plat, fuste mini sau maxi, machiaj natural sau "glamour"), alteori reinterpretate sau revalorizate. Oglinda rămâne, dar și obsesia că, undeva, există o Albă-ca-Zăpada, mai tânără, mai frumoasă, mai atrăgătoare. Obsesie inavuabilă, recognoscibilă doar în gesturile de fiecare zi
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
prin trupul iubitei ca printr-o trezorerie secretă a timpului și a spațiului" (scriu cu carnea pe praf cu noroiul pe cer). Intervine o clasicizare a retoricii hazardului, lascivitatea și palestra fuzionînd în avîntate versete suprarealiste: "tu în sandale cu tocul foarte înalt sandale cu pielea și talpa de aur altminteri/ complet goală de la glezne pînă în creștet alergi pe coapsa mea de parcă/ ai fi desculță și ai alerga pe plaja de la 2 mai dis-de-dimineață la răsăritul soarelui" (ibidem). Precum un
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
piesa intitulată From... ages, mains tenant, un autoportret al interpretei, așa cum l-a prezentat coregraful. Personajul avea un corp feminin atrăgător, purtând o rochiță roșie scurtă, transparentă, cu multe mărgele sunătoare cusute pe ea și în picioare pantofi roșii cu toc înalt, iar capul pe care-l purta pe cap era al unei bovine albe, cu ochi plini de candoare. Nimic de comentat asupra autoportretului, coregraful și dansatoarea fiind mult mai îndreptățiți decât noi, spectatorii, în a-l creiona. Tot ce
eXplore dance festival 2007 by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9107_a_10432]
-
stând cu fața înainte, și se pregăti să o ajute să urce, întinzând piciorul pe un fel de scăriță, dar femeia, sprintenă, cu o mișcare, într-adevăr, de săritoare în înălțime, se săltă cu ușurință, proptindu-și talpa pantofului cu toc jos de scărița arătată înainte, aruncându-se lejer în căușul aparatului, în dreapta celui în care urma să se așeze pilotul... Vol, îi zise în gând ea, scurtând numele aceluia ce avea să ducă poșta aeriană la București. Pilotul controlă aparatele
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
orice fată/ necesită o lopată/ pentru a putea răzbate/ în sistem, societate"...) O capodoperă de "realism bicanian" mi se pare Micul ajutor al mamei: "Uneori se mai întâmplă/ ca mama când are-un of/ să m-atingă peste tâmplă/ cu tocul de la pantof.../ Mama s-a întors în zori/ că lucrează schimbul trei -/ și-a intrat cu pași ușori/ la mine-n odaie: HEI!/ M-a trezit ea: ŤDeșteptarea! -/ și-a zmucit nervos perdeaua -/ Iarăși n-ai sărat mâncarea/ Iarăși n-
Un liric satiric by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9548_a_10873]
-
Popa și nu am făcut-o întâmplător. Presupun că știți de ce. Român la origine, Vasko Popa s-a realizat ca poet sârb. Adevărul e că acum câțiva ani am ajuns și la poemele lui românești și trebuie să-mi înmoi tocul în călimară (pentru că nu suport calculatorul) și să le traduc în sârbă. - Prietenii dumneavoastră vă admiră "fanatismul", în sensul bun al cuvântului, cu care vă apucați să mutați munții din loc. Cu alte cuvinte, proiecte ce multora le-ar părea
Petru Cârdu by Mirela Giura () [Corola-journal/Journalistic/8036_a_9361]
-
faliment, de nu mai avea cine să le facă șălvăruți celor cîtorva femei pioase care nu ieșeau din vorba imamului, dar nu oftau prea tare după ea. Tătăroaicele, nici atît. Umblau în fuste strînse pe corp și cu pantofi cu tocuri, să pară mai înalte. Cele trei croitorese lucrau acasă foi cu moș și babă, fuste și rochii de toată ziua. Știau să facă rochii de mireasă și pentru ocazii și visau să-și deschidă atelier, cu manechine în vitrină și
Modista și feminismul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7747_a_9072]
-
acest monument istoric/de artă medievală din Moldova - e măcinat de timp (de fapt, de indiferența oamenilor) și de insectele nevăzute. Doamna muzeografă Croitoru Erika (și custodele monumentului de vreo două decenii) șterge zilnic pulberea cariilor de pe icoane, catapeteasmă, de pe tocurile ferestrelor, de peste tot. Cu tristețe și năduf zice: "Și e declarat monument clasa A, domnule, auziți, de clasa A. în zadar. Parcă, anume, cineva vrea ca acest lăcaș de cult să dispară. Am trimis, și noi, la începutul acestui an
Monument în primejdie: Biserica de lemn de la Putna by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8204_a_9529]
-
și pantalonii cadrilați, tot atît de banali ca și ai eroului său Slivsky din ŤTragedia unui tragedianť dădeau acestui poet al marelui public un aer pitoresc. Farmecul eleganței, originalitatea și știința de a se înfrumuseța erau concentrate cu toate în tocurile ghetelor d-lui Viftimiu."12 Consecința a fost că autorul s-a văzut obligat să dea la sfîrșitul capitolului VIII un P.S., în care respinge acuzațiile de a fi copiat "după natură", cu scop eventual satiric, dezminte formal existența vreunei
Un roman necunoscut al lui Petru Comarnescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9649_a_10974]
-
la mi-cro-fon de că-tre di-rec-toa-rea in-te-ri-ma-ră a li-ce-u-lui, mi-cu-ța Ire-ne Tso-u-tso-u-ras. Di-ver-si-ta-tea nu-me-lor se oglin-deș-te în cea a ti-pu-ri-lor de în-căl-ță-min-te ivi-te de sub ti-vu-ri-le un-dui-toa-re ale ro-be-lor, în timp ce ei îna-in-tea-ză sprinten în pan-to-fi Nike uzați, se fâțâie mândri pe tocuri cui sau își târșâie pi-cioa-re-le în san-da-le largi. Jack Levy în-ce-pe să se su-fo-ce. Do-ci-li-ta-tea oa-me-ni-lor, do-rin-ța lor fun-da-men-ta-lă de a le face al-to-ra pe plac! Evreii Eu-ro-pei gă-tin-du-se cu cele mai bune hai-ne ca să fie mănați spre la-gă-re-le
John Updike Teroristul by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/9641_a_10966]
-
sparge, nu sunt din sticlă! Și nu miai spus cum te numești! Va răspunse precipitat și abia auzit: Va, Varlaam Olaru, mai nou mi se spune Rică Olaru, te rog să mă scuzi! O călcase un pic pe pantofii cu toc jos. Ce nume? De fapt cred că este un nume foarte interesant și ales cu grijă, poate cel care ți l a dat a vizat omul important care vei deveni peste timp. Va a fost adus la realitate de micul
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
anumită lentoare, apoi Îi admira părul blond, strâns legat și acoperit cu o idee de bonetă, taiorul foarte decoltat ce oferea o priveliște Îmbietoare, ochii albaștri și picioarele a căror lungime Îl făcea să verifice cu privirea dacă stewardesa purta tocuri Înalte și constatând că nu purta lăsa imaginația să zburde peste tot corpul ei frumos a cărui perfecțiune atingea cote Înalte, ajutată fiind și de starea aceea Între realitate și vis care-l cuprindea odată cu somnul și cu trista constatare
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
viespe, tot atât cobora și pe cele două pulpe care ar fi scos din minți pe orice bărbat, cât de pretențios ar fi fost acesta. Picioarele erau lungi, poate prea lungi, prezentau curbe dulci și prin sandalele decupate și cu tocuri foarte Înalte, prinse cu barete subțiri-subțiri, se putea admira o pedichiură pe măsură. Dar ceea ce nu putea uita Rică era fața sa cu fruntea Înaltă, părul mare și coafat artistic, cele care confereau deopotrivă puritate, prestanță, delicatețe și senzualitate, iar
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
frumoasă curea Împletită, cămașă subțire și prespălată de aceeași culoare, o geacă de vară cu mâneci detașabile și o haină groasă și Îmblănită, toate având inscripționat marca Levis Strauss. Fu obligat să Încalțe și o pereche de cizme galben-maronii, cu tocul trapez și cu vârf ascuțit, așa cum purtau cow-boy-ii americani. Tânăra și ambițioasa sa contabilă fu nevoită să se ridice pe vârfuri pentru a-i așeza pălăria din piele, apoi Își sărută pătimaș tânărul său cow boy spunându-i: Cum se
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cu un ochi „șters”. Era Îmbrăcat În costum complet de blues-jeans și Ștefan Girovescu, pentru că el era, purta aceeași pălărie și aceleași cizme de cow-boy. De sub haina Îmblănită, lăsată descheiată, securistul observă cureaua lată și mai mult intui existența unui toc de pistol pe care, spiritul său rece intrat În trepidația inerentă a unui Început de alertă ce se apropia și se amplifica până la nivelul de „panică” Îl aproximă a ascunde un Beretta 92. Experiența și spaima care Îl stăpânea Îl
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ce fel de oameni suntem, moș Dumitre. Eu vă știu, da’ să-l întrebăm și pe Pâcu ce părere are. Pâcule! Fă-te-ncoa’, că am o vorbă cu tine! Pâcu tocmai își scutura luleaua de scrum, lovind-o de tocul ciubotei scâlciate. Cheamă hornarul să-ți desfunde scula dracului, Pâcule - l-a luat în răspăr moș Dumitru. Până vine coșarul, eu mă pot usca de dorul unui fum de tiutiun. Bine, bine. Da’ nu vii odată, că te așteaptă oamenii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de pantofii albi cu șireturi, îl fac să semene cu Fred Astaire, mai mult ca niciodată. Nici Liliane nu e mai prejos: are pe ea o rochie de seară, cu trenă și cu spate gol. Poartă un pantof oranj, cu toc, asortat la culoarea ghipsului și a cârjei. Rochia de tafta - și ea oranj - are o despicătură foarte adâncă pe partea ghipsului. Într-un cuvânt, Liliane e ridicolă. A mai îmbrăcat această rochie o singură dată, la nunta unei verișoare din
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
se poate să-mi faceți una ca asta, încurcă gunoierul borcanele. Sunt Omar, mă cunoaște madame Agnès. Stau de două ore la coadă. Accept orice, văd că aveți un lămâi, se uită el prin fanta de lumină dintre Lionel și tocul ușii. — Îmi pare rău, Omar, dar pe ăla nu-l dau. Atunci dați-mi niște bani și-mi cumpăr eu ceva ce v-ați dorit dumneavoastră și nu vi l-ați cumpărat, iar dacă vi l-ați fi cumpărat ați
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
într altul al coridorului, așa cum a învățat la școala de poliție absolvită de curând. Invariabil, de câte ori ajunge în dreptul apartamentului lui Liliane, aude un mârâit amenințător dinăuntru. Și tot invariabil, de fiecare dată se lasă în genunchi, scoate fulgerător pistolul din toc, îl îndreaptă spre ușă și spune, pe un ton de agent secret justițiar din filmele de acțiune: — Mori, Robespierre, bestie! Se preface că trage, murmurând pac, pac, pac! Bichonul îl aude și se repede în ușă, ca și cum ar vrea să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ca și cum ar vrea să iasă și să muște. După ce e mulțumit de numărul de bufnituri pe care le aude - sperând ca Robespierre să-și rupă gâtul până la urmă -, Patrick se scoală, suflă fumul imaginar de la gura țevii, bagă pistolul în toc și reia patrularea. Robespierre se relaxează puțin. E ora 10.00. Liftul se oprește la etajul patru. Din lift iese Didier, cu o impozantă cutie de carton în brațe. Spre surprinderea lui, vede un individ plin de plasturi și pansamente
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ridica mâinile deasupra capului. Individul pare ușor încurcat de poziția în care a fost surprins. Didier începe să creadă că a fost confundat cu Lionel și că o să moară în locul lui. Individul se scoală, își verifică pistolul, îl vâră în toc și se apropie de Didier. Didier a băgat-o pe mânecă. Vede înaintea ochilor scurta lui viață derulându-se în pas alergător. După funera l i i f e r i c i t e ! 235 care vede o legitimație
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Patrick se așază pe burtă și se apropie de pachet, târându-se pe coate. Desface, cu infinită precauție, un colț al pachetului. Didier îndrăznește: — Cu grijă, vă rog, e un pachet cadou. — Gura! se răstește Patrick și scoate pistolul din toc. De data asta, Didier ridică mâinile deasupra capului. Patrick scoate un detector de metale din trusa polițistului universal și verifică pachetul. Nici un piuit. Ce e înăuntru? Un tort, e ziua de naștere a domnului Lionel. — Ești sigur? Noi știam altceva
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]