319 matches
-
alte bucătării mediteraneene: oregano, mentă, usturoi, ceapă, mărar și frunze de dafin. Alte ierburi și condimente utilizate sunt busuiocul, cimbrul și semințele de fenicul. Numeroase rețete grecești, mai ales din zonele nordice ale țării, utilizează în combinație cu carnea în tocană condimente „dulci”, cum ar fi scorțișoara și cuișoarele. Muzica vocală grecească are origini în vremurile antichității în care coruri mixte cântau la spectacole, sărbători sau în ceremonii religioase. Instrumentele din acea perioadă erau și lira cu corzi ciupite, mai ales
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
loc în și în jurul pădurilor din , chiar în afara orașului . Se spune că în vremea cavalerilor, aceasta era singura zi din an când maltezilor li se permitea să vâneze și să mănânce , privilegiu altfel rezervat cavalerilor. Legătura strânsă între Mnarja și tocana de iepure (în malteză, „"fenkata”") rămâne puternică și astăzi. În 1854, guvernatorul britanic William Reid a lansat un târg agricol la Buskett, care se desfășoară și astăzi. Expoziția fermierilor este încă p parte importantă a festivităților actuale de Mnarja. Mnarja
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
lux la sate, dar ouăle și peștele de apă dulce sunt o sursă importantă de proteine. Sosurile sunt nelipsite din dieta Burkinabè. De exemplu ""riz gras"" este orez amestecat cu sos vegetal, carne și ulei, iar sosul ""gombo"" este o tocana pe bază de bame. Sosurile sunt servite de obicei cu "tô" (un terci tare făcut din făină de mei, sorg sau porumb) sau orez, si mâncata cu mâna dreaptă. Specialitățile includ "brochette" (carne fripta în țepușa) și mâncare de pui
Burkina Faso () [Corola-website/Science/298081_a_299410]
-
și poate include, de asemenea, carne de pui sau de porc și ardei copți. Specific Patagoniei este mielul suculent, de obicei fript la proțap. În unele zone se folosește carnea de capră. "Puchero", o altă mâncare specifică Argentinei, este o tocană cu carne de vită fiartă, șuncă sărată, cartofi și alte legume. În Argentina, mâncarea picantă este neobișnuită. Cu toate acestea, în nord-vestul țării se mănâncă o tocană cu mămăligă în care se pun o mulțime de cărnuri diferite, cârnați și
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
se folosește carnea de capră. "Puchero", o altă mâncare specifică Argentinei, este o tocană cu carne de vită fiartă, șuncă sărată, cartofi și alte legume. În Argentina, mâncarea picantă este neobișnuită. Cu toate acestea, în nord-vestul țării se mănâncă o tocană cu mămăligă în care se pun o mulțime de cărnuri diferite, cârnați și legume asortate cu chimion, boia și ardei iuți. Aceasta tocană picantă poartă numele de "locro". În meniurile argentiniene găsim feluri de mâncare cu carne de vânat, cum
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
alte legume. În Argentina, mâncarea picantă este neobișnuită. Cu toate acestea, în nord-vestul țării se mănâncă o tocană cu mămăligă în care se pun o mulțime de cărnuri diferite, cârnați și legume asortate cu chimion, boia și ardei iuți. Aceasta tocană picantă poartă numele de "locro". În meniurile argentiniene găsim feluri de mâncare cu carne de vânat, cum ar fi de căprioară sau cerb ("venado"), mistreț ("jabalí"), struț ("ñandú") și guanaco. Tradițiile spaniole și basce se disting clar în feluri precum
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
conține mari rezerve de aur (de unde numele de "Coasta de Aur", dat de coloniștii englezi), diamante, minereuri de mangan, bauxita. "Articol principal: Demografia Ghanei" "Articol principal: Cultură Ghanei" În Ghana gastronomia este variată, și include un sortiment de supe și tocane cu fructe de mare. Cele mai multe supe sunt preparate cu legume, carne de pasăre sau peste. Peste afumat și răci fiind componente comune ale dietei în Ghana, unele dintre cele mai importante fiind tilapia prăjit și whitebait prăjit. Banku este un
Ghana () [Corola-website/Science/298103_a_299432]
-
ar fi Cachapa, carne pe băț, friptura neagră, parrilla criolla, supa din mondongo, pizca andina, bollos pelones și altele. Tequeño este o gustare foarte mult apreciată în țară, fiind, de asemenea, folosită în pregătirea plăcintelor. Dintre mâncărurile străine sunt apreciate tocana din fasole (fabada) și pastișa (lazanie). Cea mai consumată băutură alcoolică este berea. Romul din Venezuela este socotit ca printre cele mai bune romuri din lume, în același timp producția internă de vin este în continuă creștere. Operele arhitecturale din
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]
-
în Noua Zeelandă, unde fructul este un copac de grădină popular și fructul este de obicei disponibil în sezon. Fructul este de obicei mâncat prin tăierea sa în jumătate, apoi scoțând pulpa afară cu o lingură. Este popular în Noua Zeelandă la tocană într-o oală cu zahăr și se servește cald cu înghețată de vanilie în timpul iernii. Fructele au o pulpă suculentă cu semințe dulci și o consistență puțin nisipoasă în apropiere de coajă. Gustul este aromat și dulce. Dacă ustensilele de
Acca sellowiana () [Corola-website/Science/319593_a_320922]
-
proaspăt și mâncare marină, carne, fructe, legume și produse din lapte. În Asturias preparatele conțin ingrediente simple precum peste proaspăt și mariscos adus din recifele din Golful Biscaya; somon și păstrăv aduși din râuri; miel. Merită încercată “fabada” care este tocana din boabe de fasole și porc. Alte delicatese sunt embutidos tipicos de la tierra și chorizo y lac. În Asturias se produce vin de mere sidra, băutură tipică a regiunilor pastorale verzi de aici. Această băutură este populară atât printre spanioli
Litoralul spaniol () [Corola-website/Science/315933_a_317262]
-
sunt numai în jur de zece: "áfonya" < „afină”, "ficsúr" (cu sensul de „tânăr spilcuit”) < „fecior”, "furulya" < „fluier” (instrumentul muzical), "málé" „(prăjitură de) mălai; nătăfleț” < „mălai”, "mokány" (cu sensul „înfipt, încăpățânat”) < „mocan”, "pakura" < „păcură”, "palacsinta" (cu sensul de „clătită”) < „plăcintă”, "tokány" < „tocană”. Primele cuvinte englezești intră în maghiară la începutul secolului al XIX-lea, când Anglia este luată ca model de aristocrații reformiști ai epocii. Pe la mijlocul secolului apar și articole de presă despre America de Nord, iar în secolul al XX-lea sunt aduse
Lexicul limbii maghiare () [Corola-website/Science/316294_a_317623]
-
fiind considerat un sortiment destinat chinezilor mai înstăriți. Zonele unde se consumă cel mai adesea acest tip de carne sunt nord-estul Chinei, precum și în sud sau sud-est. Peixian, la nord de Jiangsu, este un loc faimos în China datorită tradiționalei tocane cu carne de câine, condimentată cu broască țestoasă. În această provincie se sacrifică 300.000 de capete anual, marea majoritate fiind destinate exportului. Din cauza sacrificării dureroase la care sunt supuși câinii (exisă credința că suferința îmbunătățește calitatea cărnii), mulți oameni
Carne de câine () [Corola-website/Science/330792_a_332121]
-
lipie crocantă în cuptor tradițional, și o miere de albine bună vestită numită „aurul Yemenului”. Seara se lua masa pe o pânză așternută direct pe pământ, pe care doar uneori, era o cratiță mare și fierbinte, umplută cu salta, o tocană de vită sau oaie cu sos de schinduf, sau perișoare din orez cu carne. Nu exista furculiță sau cuțit. Toți bărbații yemenți poartă cu mândrie la cingătoare, JAMBIE, acel pumnal tradițional din corn de rinocer, sau fie din plastic sau
Nojoud Ali () [Corola-website/Science/329015_a_330344]
-
jpg|thumb|Yam porridge (or yam pottage) is an Igbo dish known aș "awaị"]] Igmama este o legume foarte important pentru Igbo. Rice a înlocuit yam pentru multe ocazii ceremoniale. Alte alimente indigene includ manioc, porumb și plantain. Supe sau tocane, sunt incluse într-o masă tipic, preparat cu o legumă Igbo în [[Nigeria]] sunt în Abia, Akwa Ibom, Anambra, Benue, Ebonyi, Edo, Enugu, Imo. Limba Igbo este predominantă în toate aceste zone, cu toate ca nigerian engleză (limba națională), se vorbește, de
Igbo (popor) () [Corola-website/Science/336414_a_337743]
-
mai poate vorbi fără sughițuri. Diavolul îi explică cum mănâncă sufletele și îi face o listă lungă de filozofi celebri cărora le-a mâncat sufletele, precum și evaluarea sa a gustului fiecăruia. Bon-Bon sugerează că sufletul său este potrivit pentru o tocană sau un sufleu și îl oferă oaspetelui său. Diavolul refuză, spunând că nu poate profita de starea sa de beție „respingătoare și nevrednică de un gentleman”. În timp ce Diavolul pleacă, Bon-Bon încearcă să arunce o sticlă după el, dar lampa de
Bon-Bon (povestire) () [Corola-website/Science/334325_a_335654]
-
de preparate din carne în cantități mari. În sud, un fel de mâncare de orez denumit "Jollof" sau "Benachin " este servit cu diferite tipuri de tocănițe din carne, împreună cu fasole fiartă și banane prăjite; în partea de nord, orez și tocană, precum "Tuwon Shinkafa", o budincă de orez servită cu diverse tocănițe din carne, este de preferat. O alternativă în ambele regiuni (dar mai des întâlnită în partea de sud) este o supă de ardei cu pește, capră sau carne de
Tradiții de Crăciun () [Corola-website/Science/335231_a_336560]
-
O tocană cu fasole, miel, măsline, ierburi aromate, un sos de pește, pâine nedospită, curmale și vin au fost servite la Cina cea de Taină, momentul ultimei mese luate de Iisus în compania apostolilor săi înainte să fie arestat de autoritățile romane
Ce a mâncat Iisus la Cina cea de Taină by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101189_a_102481]
-
nedospite. Dacă a fost o masă de sărbătoare, atunci este foarte probabil ca la masă să fi fost servite mai multe feluri de mâncare. Conform lui Urciuoli și Berogno, la Cina cea de Taină ar mai fi fost servită o tocană tradițională iudaică denumită "cholent", din carne de miel, cartofi, fasole și orz, o fiertură din fasole gătită îndelung la foc mic, măsline cu isop, ierburi cu gust similar mentei, precum și ierburi amare cu fistic dar și haroset de curmale (o
Ce a mâncat Iisus la Cina cea de Taină by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101189_a_102481]
-
foc mic, măsline cu isop, ierburi cu gust similar mentei, precum și ierburi amare cu fistic dar și haroset de curmale (o pastă dulce, de culoare închisă, făcută din fructe și nuci). "Ierburile aromatice și harosetul sunt tipice pentru Paștele iudaic, tocana cholent se mănâncă la ocazii festive, iar isopul era consumat zilnic", a mai susținut Urciuoli. (Agerpres)
Ce a mâncat Iisus la Cina cea de Taină by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101189_a_102481]