822 matches
-
noastre. Eu am țipat înspăimântat și, aruncându-mă peste el, am încercat să mă omor cu același brici. Dar Giton n-avea nici urmă de rană, iar eu nu simțeam nici o durere. În teaca slujitorului fusese un brici grosolan și tocit într-adins, bun pentru băieții care învață meseria de bărbier. De aceea nici slujitorul nu se înspăimântase când îi smulsese Giton briciul, și nici Eumolpus nu întrerupsese această comedie a sinuciderii" (Satyricon, XCIV). Petronius nu-și îngăduie prea multe inovații
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cadru descriptiv mai larg și pentru celelalte. În sfârșit, îmi permit să formulez și o măsură de precauție pe care trebuie s-o aibă cititorul: să nu treacă cu ușurință peste mărturiile acestea cu o sensibilitate deja greu impresionabilă și tocită de violențele spectaculoase din filmele americane. Doar dacă privim superficial se poate spune că dramele acestea au fost minore și nesemnificative raportate la scara și starea națiunii. Aceste drame trebuie multiplicate la nivelul a cel puțin 1.500.000 de
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
a marca grafic interogația retorică, semnalând intonația ascendentă specifică unui enunț interogativ. 3. [a călca / a trece pragul (cuiva), a se pune prag, a pune piciorul în prag, a se lovi (cu capul) de pragul de sus, a bate/a toci pragurile, din prag în prag, în prag de... etc.] De multă vreme, nimeni nui trecuse pragul./ În prag de sărbători, ne amintim de cei dragi. 4. mărci ale eului liric: verbe la persoana I (s aștept, să înțeleg), pronume de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
sau de analogie, fără ca această relație să se transforme într-o comparație explicită. Rezultat al creativității prin limbaj, metafora constituie, în momentul apariției sale, o asociere surprinzătoare, capabilă de o mare forță expresivă, însă, prin uz repetat, ea se poate toci, devenind un loc comun, o metaforă "înghețată". V. figură, trop. DUBOIS 1973; DSL 2001; BUSSMANN 2004; CRUSE 2006. RN METALIMBAJ. Interpretată riguros, structura termenului metalimbaj ar indica un limbaj de specialitate cu care se discută despre un alt limbaj (despre
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
versurile ("stihuri fără an") fuseseră săpate în sufletul artistului: "Stihuri de groază/ De sete de apă/ Și de foame de scrum". În condiții de claustrare, artistul nu se mai regăsește pe sine în calitate de creator, harul poetic ("unghia îngerească") s-a tocit de atâta efort. În final, în atmosfera sumbră e întuneric, ploaia se aude "departe afară" și poetul simte durerea ca o gheară, fără a se putea exprima. Deznădăjduit, se căznește să comunice cu lumea, "cu unghiile de la mâna stângă"; aceasta
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
legătura ursitei lor și să facă pe vreuna din ele să iubească. Nebune după joc, În fiecare noapte rupeau câte o pereche de conduri de mătase albă, dănțuind. Împăratul făgădui pe una dintre fete aceluia care va afla unde Își tocesc condurii fetele noaptea. Însoțindu-le nopți de-a rândul, domnița cea mică se Îndrăgosti de flăcău și atunci farmecul căzu, palatul pieri ca o nălucă, iar flăcăul se căsători cu fata cea mică. Basmul Inelu fermecat are ca nucleu epic
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
Afișau dispreț de la fereastră. Se gândeau că acești nepricopsiți nu-i puteau ajunge nici măcar cu jalba în proțap. Prin iatacuri, strângeau în brațe ibovnice focoase. Credeau că, pedepsindu-l crunt, vor putea să potolească mânia țăranului nedreptățit. Și că vor toci coasa țărănimii, sub ascuțișul căreia se temeau că aceasta se va răscula. În curțile oamenilor, ispravnicii strângeau zeciuiala în numele lui vodă. Scoteau în plânsete de copii datornicii din bordeie. Surzi la rugămințile și bocetele nevestelor, îi despuiau de haine și
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
konnte, in ihrem Bauer?““ La fel, în alt fragment, hala pieței (Markthalle) devine Mark Thalle (probabil trimițând, în mod magic, la matca acvatică a fertilității), își pierde sensul inițial economic, iar imaginile care ar corespunde unui astfel de înțeles „se tocesc“ (verschliffen), pentru a lăsa locul unor reprezentări mitologice ale precupețelor ca slujnice ale zeiței Ceres. În sinteză, pentru copil, cuvântul însuși devine un văl al lucrurilor, văl care poate să fie preluat, folosit ca o mască subiectivă. Spiritul măștilor, Mummerehlen
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
devine suportul pentru crearea unei alte lumi, e o evadare în senzual, exoticul se ascunde în atracția feminină. E poate textul cel mai citat pentru autoportretul de creator, pentru spiritul de frondă afișat: Sunt condotierul Tonegaru fără spadă;/ mi-am tocit-o ascuțindu-mi ultimul creion/ să scriu cum am dat în poezie cu o grenadă". Eros și thanatos se confundă, acesta e un "epitaf", caligrafiat noaptea curtezanelor pe ferestre, cum afirmă textul. Se pierde poate din vedere că accentul nu
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
total depășit și, în consecință, creatorul se îndreaptă cu violență împotriva poemului, împotriva limbajului poetic care ar trebui să-i reflecte într-o manieră originală trăirile: "Noaptea caligrafiez curtezanelor epitaful meu pe ferestre:/ Sunt condotierul Tonegaru fără spadă;/ mi-a tocit-o ascuțindu-mi ultimul creion/ să scriu cum am dat în poezie cu o grenadă"" (Cântec pe hârtie, Constant Tonegaru), fără ca acesta să se autonomizeze complet și să se transforme el însuși în personaj al textului. Geo Dumitrescu este poate
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
mie îngăduit să-l calc în picioare,/ Să-mi satur scrâșnirea dinților/ Când îmi blestem sângele părinților!...// Mi-au omorât mila,/ Mi-au lăsat, întreagă și mare sila;/ M'au lăsat în soare să-mi fiarbă gărgăunii frunții/ Să-mi tocesc ghioaga răbdării/ Isbind în idolii depărtării,/ Apoi, vor cerși îndurarea Prea-Sfântului.../ (...) Le-oi da pacea nesătulă a Pământului!", Cadran, anul I, seria a doua, nr. 4, decembrie 1939, p. 3. 119 Sergiu Filerot, op. cit., p. 21. 120 Ibidem, p. 22
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Ea se pregătește, în această lume, prin dominația calmă a spiritului asupra trupului de carne ; se împlinește cînd ființa umană atinge principiul ceresc al trupului său. La cel din urmă se referea Origen cînd pretindea că laxitatea față de corpul pieritor tocește simțurile spirituale, minează vivacitatea celuilalt trup, îl amorțește. în pustia egipteană, Antonie și emulii săi încercau să-și conducă trupul de carne spre întîlnirea cu principiul lui. Posturile, disciplina rugăciunii și a muncii manuale nu urmăreau să mortifice trupul pieritor
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
în ordinea nominalelor în sintagme bazate pe coordonare. În toate înregistrările din corpus ordinea este eu cu Ana Maria (39), eu și sora mea (212); în schimb, folosirea pronumelui de politețe produce inversarea ordinii în sintagmă: dumneavoastră și eu (146). Tocite de uz, pronumele de politețe nu mai au uneori forța necesară de a exprima deferența. De aceea, sunt însoțite de alte formule de adresare care transpun în discurs raporturile sociale dintre interlocutori. Unele formule amplifică gradul de deferență printr-o
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
suspinau: „Apă..., apă...”. Moartea le alina orice suferință. Acum nimeni nu știe ale cui sunt coastele rupte care sparg, primăvara după ploaie, grămezile de bolovani. Ale cui sunt gleznele risipite printre ierburi sau fruntea albă de var, ca un pietroi tocit de apele vremii, sau degetele răsfirate vrând parcă să apuce razele soarelui - ziua - și ale lunii - noaptea - sau dinții presărați ca mărgelele pe marginea potecii înguste? La Înviere fiecare mădular își va căuta trupul său, marea și pământul își vor
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
stranii, sunt impecabil ritmate și rimate, cu rime - e adevărat - insolite, năstrușnice, pline de haz („sidefat” / „sculat”, „cămășoi” / „doi”, „calcanu’” / „Câlniceanu”, „Marin” / „argentin”). E efortul unui tipic poet de atelier, baroc, șlefuind cu atenție și răbdare vocabulele rare (sau, dimpotrivă, tocite de atâta banalitate) și făcându-le să se lege, în sonorități muzicale, unele de altele. Cuvintele lui nu sunt mai puțin „potrivite” decât cele ale lui Arghezi. Numai că libertatea lor „combinatorie” e mai mare. Apare într-un poem o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
brad, umbra îl scotea verdele ei! branșamentul ideal cu ghearele rădăcina, pistoanele trunchiurilor, cilindreea brazilor, neguri de cer împărțite pe garduri, fîneața în petice locuință specificului de Bucovina, Școala generală Teșna ora de urcuș și depășiri de văi, marginile zării tocindu-le ne-am amînat partea netedă, Floreni servicii în cadrul instituției muntelui, vezi Rey, Radu, gestionarul de munte, lumea rînduită pînă la uitarea de sine, vecinul cu casa, biserica, podul peste apă rarefieri, Dorne line pante, complet în afară munții după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
a scurs textul de pe aria fiecăruia tot bir la libertate, intram în tunel și radioul se mai auzea, stridența melodiei m-a făcut să-l închid, de om serios, depoul de tramvaie în bătrîn, copilul din sat mi s-a tocit pe o rotiță de oraș, sprijinindu-mi-te cu mîna pe umăr desenul feței și-a înțepenit trecutul, halta Potîngeni al doilea iaz de acomodare cu ele, începem și porumburile, cei 15.000 de militari libanezi care vor fi aduși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de frumoasă, se gândea, dacă nu are unde să strălucească ? La ce bun o cămașă atât de cati- felată, dacă nu are cine s-o descheie cu dragoste pentru a-i săruta pieptul ? Doar se va roade și se va toci, stând cu mâinile la birou, peste notele care deja încep să arate a matematică, în loc de muzică. Și-a făcut o țigară și-a-nceput s-o pufăie. — Bibi ? Bibi, ești ? s-a auzit o voce din spatele ușii, după câteva ciocăneli
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
lui Al Bull. Ridicat în slăvi de admirația publicului britanic, Gilbert e acum mult mai puțin speriat de mine decât era în trecut. Același lucru se întâmplă și cu Lizzie. Să fie din pricină că leul a îmbătrânit și i s-au tocit ghearele? Oricum ar fi, remarc că, fără absolut nici un fel de efort, fără nici un el de clarificare între noi, fără vreo discuție personală, fără să se fi pus măcar problema vreunei relații sexuale, Lizzie a redevenit ceea ce a fost pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de frică. Îmbracă-te bogat dar nu țipător, pe măsura pungii tale, căci adesea haina face pe om. Dă-ți urechea orișicui dar glasul numai câtorva. Prietenii încercați leagă-i de inima ta cu legături de oțel, dar nu-ți toci palmele strângând mâna oricărui boboc ce nu și-a luat încă zborul. Și mai presus de toate, să-ți fii ție însuți credincios și va urma precum ziua urmează nopții, că nu vei fi cu nimeni fățarnic.” Plecarea mea ilegală
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
mai e vorba doar de a propti o avere, ci de a consimți la diminuarea ei; și salutar este ca, În vreme ce poalele movilei sunt săpate de primitor, dăruitorul să adauge pământ În vârful ei, așteptând vremea când primitorul Își va toci dinții, scăzând haraciul până la dispariție. Între extremele evoluției, dar - inițiativa exclusivă a dăruitorului - și haraci - inițiativa exclusivă a primitorului -, e o asemănare. Anume un echilibru și o stabilitate: cât este disponibil, respectiv câtă putere are fiecare. Variantele intermediare - bacșișul și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Eu calc pe palmă, partea de la baza degețelelor; pe acestea le țin ridicate - nu Încercați, n’o să reușiți - ca să-mi protejez ascuțișul gheruțelor. Vreți să-l Încercați? Dar, vă rog să mă credeți, mi le ascut Într’un fel paradoxal, tocindu-le. Adică zgârâind ceva lemn - Îmi place cel mai mult mesteacănul și plopul, adică un lemn potrivit ca duritate și omogen. Mama Natură s’a Îngrijit ca duritatea lui să fie cam la fel ca a curburii interioare a gheruței
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Într’o ocazie oficială, nu-și poate etala mâinile „hașurate“. Să nu creadă cineva că asta-mi face mare plăcere. E doar o servitute a condiției mele de pisică, care trebuie să aibă mereu gheruțele ascuțite. Și o face, paradoxal, tocindu-le. Priviți-le pe ale mele, acelea de pisică neagră: sunt și ele puțintel negre, dar pe convexitate. Cam așa-i și cu duritatea lor: concavitatea e mai moale. Și, trecându-le prin lemn de pildă, concavitatea se roade, eliberând
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cu incisivii veveriței și ai tuturor rozătoarelor, și ei cu creștere continuă și duritate crescândă spre exterior. Și să vă ferească cine vreți de mușcătura acelei zglobii roșcovane, ca și de gheruța mea. Gheruța mea? Dacă vreți să nu vă „tocim“ mobila, lucru care nu ne prea place, căci e prea dură, lăsați-ne la dispoziție, undeva Într’un colț, o bucată de lemn; nu din oricare, ci din acela de esență moale, dar omogen: plop, salcie, mesteacăn. S’au găsit
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
urnea din loc pe a treia. „Popoarele oprimate nu răspundeau la forță numai prin forță, ci apelând la propria lor cunoștință. Sau conștiință? Oare nu cumva conștiență?“ Îl surprinsesem împrumutând un dicționar de la bibliotecă și înapoindu-l foarte nervos. Învăța, tocea din manualul dactilografiat de patriotism științific că „fascismul a fost înfrânt în propria-i vizuină de popoarele care nu răspundeau la forță numai prin forță, ci apelând la conștiința de clasă“. Dar când trebuia să spună fraza pe de rost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]