64,510 matches
-
victoria prin fraudă. În loc să ne indignăm că niște oameni au comis falsuri în numele țării noastre, unii dintre noi se isterizează împotriva ziariștilor care au dat de urmele acestor falsuri. Argumentele invocate sînt penibile. Unul dintre ele este "prestigiul României". Or tocmai de dragul prestigiului, România nu poate fi indiferentă cum se cîștigă medalii în numele ei. Nu mi se pare normal să ținem pumnii de două ori strînși pentru sportivii noștri - o dată, ca să cîștige, iar a doua oară, ca să nu fie prinși dacă
Scandalul din gimnastică by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15283_a_16608]
-
chiar geometria fundamentală a picturii sale. în cea mai pură descendență bizantină, apropiat moralmente și spațiului eclezial, el ridică această geometrie de fond pînă la cotele mărturisirii și transformă retorica modulară a liniilor în ceremonial sacru și în act jubilatoriu"), tocmai aceea de care mi-e teamă mie acum, îmi mărturisește, cu voce șoptită, în atelierul lui de pe Eforie, Florin Mitroi, mi-e teamă să nu cad într-un discurs bisericos, să mă îmbisericesc, cu alte cuvinte, un discurs împotriva căruia
Marin Gherasim și invitații săi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15279_a_16604]
-
grija pentru ca relațiile dintre enunțuri să se stabilească ireferențial, adică adesea fără conectori (conjuncții, prepoziții, adverbe etc.) sau prin alăturarea lor hazardată. Avem în poemele lui Răzvan Țupa o succesiune supravegheată de enunțuri fragmentate și intercalate, nemarcate relațional, dar care tocmai prin această progresie cu teme variate presupun o supratemă: pulverizarea sensului din poem înseamnă, de fapt, și o criză la nivel existențial: "n-ar fi însemnat totuși nimic nici o promisiune, nici o garantare a vreunui sens salvator" și "pentru că nu ai
Dereglarea sintaxei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15288_a_16613]
-
parcă ne îndepărtăm puțin de poezie. Spune Răzvan Țupa în "mănifestul" cu care se deschide volumul: "practic am șters tot ce era adăugat de dragul unei înțelegeri aproximative". "Traducerea" care însoțește comunicarea ("în orice fel ni s-ar vorbi") nu este tocmai un proces distructiv artificial. O știe bine și poetul care își ia unele precauții. Să decupăm, mai întâi, dintr-un lung poem frânturile de frază intercalate pentru ca apoi - imediat - să lăsăm poemul să se desfășoare liber, subliniind însă secvențele disparate
Dereglarea sintaxei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15288_a_16613]
-
a lumii cu estetica ei de semafor înghesuind călătoriile noastre povestirile noastre multicolore gata să se aprindă și să-și schimbe brusc masa camerele obscure sunetul fulgerător al blitzului" (În lumina păsărilor urbane). Din această perspectivă, Răzvan Țupa e poet tocmai în versurile "sincere" care scapă vanității auctoriale și elaborării programatice: "5. Drumul care mă ține pe genunchi și călătoria păstrându-mă-ntre brațe de tablă sau aripa de sticlă-a ferestrei: nu pot să nu lase prin ele să vină
Dereglarea sintaxei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15288_a_16613]
-
După ce a creat din cîteva trăsături de condei un personaj literar în cel mai adevărat sens al cuvîntului, bunicul-hoț de cai, autoarea îl sfărîmă la fel de repede, pudică, uitînd însă că de fapt el nu mai poate fi distrus și că tocmai acest tip de construcție-deconstrucție e cel care face o nouă literatură, aceea pe care noi o gustăm azi în primul rînd: M-am trezit evocînd figura acestui bătrîn pe care-l uitasem de mult. Atunci însă, privindu-l cu strachina
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]
-
regimul nocturn al scriiturii nu era prea ușor de suportat. Și la Mircea Zaciu există o "dedublare a personalității de tip maiorescian". Jurnalul lui Maiorescu dezvăluie un tip pus pe căpătuială, ipohondru, avar etc. Păcatul Jurnalului lui Mircea Zaciu este tocmai lipsa de complexitate a personajului pe care îl propune: un intelectual scîrbit de traiul sub comunism și a cărui greață se adîncește pe măsură ce principalul proiect al vieții lui, Dicționarul scriitorilor români (DSR, în cunoscuta prescurtare), devine mai mult o povară
Mircea Zaciu, între jurnal și dicționar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15292_a_16617]
-
episodul "Like a Virgin" interpretat de către personajul Zidler). Prin alternarea cu finețe a registrului comic cu cel (melo)dramatic. Și, nu în ultimul rînd, prin îmbinarea clișeelor (v. în special dialogurile) cu emoția autentică provenită din intensitatea poveștii de dragoste. Tocmai la acest nivel se situează epicentrul peliculei. Precum în Romeo și Julieta (versiunea cu Leonardo Di Caprio și Claire Danes, în regia aceluiași Baz Luhrmann) miza realizatorilor este cea de a crea personaje puternice ce își trăiesc intens, credibil viața
SENTIMENTE VS. COMERȚ by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/15278_a_16603]
-
în reciprocitate, păcatul femeilor fiind mai greu decît acela al bărbaților, ține de falocrația autorilor, nu de gustul meu). Într-un asemenea clip, pentru vopseaua Spor, o tînără femeie este pe cale de a face sex cu un tînăr bărbat, căruia tocmai i-a smuls cămașa și chiloții, cînd se aude o cheie răsucindu-se în ușă; proaspătul intrat, probabil soțul adulterinei, o găsește vopsind cu spor peretele; în timp ce soția îl ia în brațe, ca și pe celălalt, cu o clipă mai
Trivialitate sau imoralitate? by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15308_a_16633]
-
niciodată că poezia este absolut naturală, dar nici nu s-a lăsat sedus de sirenele livrescului. S-a legat, ca Ulise, de catarg, ca să le asculte în liniște vocile. De la splendidele balade din anii '40, care renovau un gen vechi, tocmai cînd expansiunea modernistă păruse a-l da complet uitării, și pînă la poeziile recente în formă fixă, ecuatorul operei în versuri a lui Doinaș străbate deopotrivă emoția și ideea, viața și cartea. O demarcație este imposibilă. Cine ar încerca s-
Poetul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15285_a_16610]
-
și fragile plachete de versuri, unei grafii devitalizate din talpa ortografică a literei pînă în creștetul voit umil, niciodată moțat al poemelor: "ca și cînd am putea să admitem/ pelerinajul înzăpezit al vrăbiilor/ între fereastra noastră și lacrima noastră". Dar tocmai în lipsa mijloacelor pare a fi fost atins scopul: cuvintele se înșiră, se deșiră, se repetă ca frînturi de ecou necontrolat, după regulile unei bizare și frînte geometrii, numită cu o vorbă inspirată a lui E. Negrici "stilistică a eschivei". Lucrul
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15299_a_16624]
-
și frînte geometrii, numită cu o vorbă inspirată a lui E. Negrici "stilistică a eschivei". Lucrul care mai întîi irită pentru ca apoi să fascineze sînt amuțirile capricioase. Grandilocvența tăcerii umilește nu o dată cuvîntul, "alburile" capătă valoare și e interesant că tocmai gîtuirile, derobările și abdicarea de la ideea poetică fac obiectul mai tuturor judecăților critice, de la N. Manolescu la Valeriu Cristea și de la M. Iorgulescu la Gh. Grigurcu. Din acest creuzet de fine impresii livrești transpare diversitatea tehnicilor de compoziție: simbolismul bacovian
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15299_a_16624]
-
sticleții - din colivie care au cântat frenetic tot timpul, rivalizând periculos cu soliștii) nu se mai poartă, dar stilizarea extremă cu personaje descărnate pe scena goală este mai convingătoare? Nu sunt împotriva stilizării ("Pescuitorii de perle" la Opera din București, tocmai prin renunțarea la exotismul de mucava, mi-a plăcut); "Aida", Wagner etc., cu personaje statuare și viziune esențializată se pretează la o tratare oratorială, dar această istorioară de un exotism filtrat printr-o grație Jugendstil, plină de minsucule acțiuni cotidiene
Din Țara Soarelui Răsare by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15304_a_16629]
-
cotidiene este mai bine valorificată de o regie care urmează sugestiile textului în toate nuanțele sale. Ele se regăsesc în relațiile personajelor lucrate cu precizie, cu o naturalețe care te poate face să uiți o clipă că acești actanți cântă. Tocmai în capacitatea de a reliefa vâna actoricească a cântăreților stă meritul principal al regiei, ea a clarificat relațiile, chiar și dintre rolurile secundare, a individualizat masa coriștilor obținând de la toți cântăreții o angajare scenică credibilă. Totul este viu, mobil, chiar
Din Țara Soarelui Răsare by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15304_a_16629]
-
pus pe gînduri în filmul ăsta și nu dacă a meritat sau nu Oscarul. Oricum, față de Titanic distanța e uriașă, iar dacă ne gîndim la personaj și la decor, am putea să spunem că încep să se poarte intelectualii. Și tocmai aici e buba: intelectualii. Și nu oricare, ci matematicienii și literații, cei mai cu capul în nori, inutilii, nebunii, sau cum zice cineva în film, "sonații". * John Nash e matematician. Colegul lui de cameră, ireal sau real, n-are importanță
Inutilitate și schizofrenie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15301_a_16626]
-
despre utilizarea matematicii în domenii concrete, militare, economice, diplomatice. Nash e obsedat pe de-o parte de originalitate, pe de altă parte de exact această utilitate. Matematica și literatura, întrupate la nivel de top de către cele două personaje, se întîlnesc tocmai în caracterul lor de ezoterism, de inutilitate, de știință, respectiv artă, autosuficiente. Toată lupta care se dă în poveste este pentru a ieși din acestă inutilitate. Nash a terminat facultatea și doctoratul în mod strălucit. A obținut postul cel mai
Inutilitate și schizofrenie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15301_a_16626]
-
de o parte și de alta, piatra de încercare fiind banul. În Apus de soare, spațiile se amestecă (O seară teatrală la Damasc, Cine e autorul lui Hamlet?, Călugări de la Sfîntul Munte, Moartea lui Mihail, Chemarea Apusului). Interesant este că tocmai aici, Panait Istrati nu este peisagist. Între orizontul privirii și cel al simțirii, îl alege pe cel al simțirii. "Mediterana mea" abia dacă se întrezărește printre înflăcărări naive, printre luxurianță de gesturi și alternanțe între demonic și celest care, prin
O geografie dramatică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15270_a_16595]
-
Gheorghe Grigurcu La antipodul posturii mistice care presupune despărțirea de materie, evadarea din lume, Constantin Abăluță mizează tocmai pe corporalitatea, pe concretul inconvertibil al acesteia. Retragerea sa nu e din lume, ci în lume, sub chipul unei identificări senin-dureroase cu obiectele, cu peisajul anorganic care dobîndește calitatea de a-l reprezenta prin jocul caleidoscopic al imaginilor. Încifrat în
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
ziarul, cade când vine vorba să faci roman sau nuvelă. Senzaționalul are inconvenientul major de a se perima repede și de a nu fi locuit (fatalitatea istoriei literare) decât genuri periferice, romanul polițist, foiletonul etc. vandabile, e drept, însă nu tocmai capodopere. Chiar dacă admitem că literatura postmodernă reciclează aceste specii, această prelucrare se face parodic, cu o conștiință acută a procedeului, pe când aceste proze ale lui Dorin Spineanu se constituie doar într-o lectură agreabilă de tramvai, facilă și fără mari
Viața și non-literatura by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15290_a_16615]
-
Isaia, care zdrobește popoare și restabilește puritatea. Reverdil, preceptorul evreu elvețian al regelui, care lucrează zadarnic la legea abolirii iobăgiei, visează la iluminism ca la un "revărsat de zori liniștit și superb", ca la o lumină lină... El este, poate tocmai de aceea, singurul care scapă. (De remarcat că nici un personaj pozitiv - cu excepția lui Christian, personaj ambiguu - nu e danez!). Cât despre regele Christian, acesta crede că totul în jurul său e doar un spectacol de teatru (și tocmai de aceea piesele
Istorie daneză by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15307_a_16632]
-
El este, poate tocmai de aceea, singurul care scapă. (De remarcat că nici un personaj pozitiv - cu excepția lui Christian, personaj ambiguu - nu e danez!). Cât despre regele Christian, acesta crede că totul în jurul său e doar un spectacol de teatru (și tocmai de aceea piesele de teatru pe care le joacă par a exprima, prin revers, eul său autentic) din care speră să fie izbăvit de "stăpâna universului", Dumnezeu neavând timp pentru el. Această stăpână a universului e însă pentru el Botine-Caterine
Istorie daneză by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15307_a_16632]
-
Rodica Zafiu Nu mi se pare tocmai banală frecvența cu care termenul popor circulă și astăzi, în discursul public românesc, cu sensurile și conotațiile sale destul de diferite și de ambigue. Emfaza națională, clișeul politic și eticheta etnografică sau sociologică, în formele lor uneori incredibil de luate în
"În popor" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15322_a_16647]
-
el închisoarea, Comarnescu a fost multă vreme marginalizat. Nicu Steinhardt a fost închis și s-a convertit la creștinism, a devenit apoi monah la mănăstirea Rohia. Sebastian a murit în mai 1945, într-un accident mai mult suspect decît absurd, tocmai cînd era pe punctul să plece în Franța ca atașat cultural. Dacă ar fi apucat să plece, s-ar mai fi întors el în țară, spre a fi implicat în procesul Pătrășcanu? Sau ar fi rămas în Franța, ca exilat
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
n-ar trebui să fie și regăsirea unei situații ideologice polarizate între o dreaptă cu tendințe-ispite extremiste și o stîngă slabă, aproape inexistentă, inventată pentru a justifica virulența unei reacții ultranaționaliste, drapată în vocabularul idealist al "spiritualității". Pericolul e ca tocmai generația care a sfîrșit prin a realiza anumite virtualități europene și universale ale culturii române - e adevărat, mai ales în latura lor conservatoare, dar conservatoare în sensul bun al cuvîntului - să determine, datorită unei înțelegeri înguste, o reprovincializare a culturii
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
ideal - se oprește, cu amănunțită atenție, asupra țesutului său verbal. După opinia mea, patru superlative îl definesc drept o realizare excepțională a lirismului românesc. Voi încerca să le explic și să le legitimez pe rând, într-o ordine stabilită nu tocmai la întâmplare. 1. Versul cel mai arid Observând structura morfologică a cuvintelor care compun acest vers, nu se poate să nu fii izbit de caracterul absolut arid, non-poetic, al acestui început de poem. Expresie devenită celebră, acest vers cuprinde trei
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]