641 matches
-
îl îndrăgeam nespus de mult, găsindu-l potrivit cu starea mea din acea dimineață. Am deschis ferestrele și ușile să simt că am spațiu, probabil aveam o acută nevoie de libertate, apoi am adus în sufragerie micul dejun și cafeaua fierbinte. Tolănită pe canapea, am mâncat câteva fursecuri cu stafide, învăluită de ritmul muzicii, izolată de orice concept legat de viața cotidiană. Mă acaparase muzica, a cărei voluptate îmi stârnea un sentiment de bucurie, simțindu-mă dezrobită de tot ceea ce mă întristase
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 3 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371667_a_372996]
-
un ciuf ca de păpădie și un râset cristalin.Ne-am plăcut în prima clipă, erai tare drăguțică,verișoară adorată, ai fost și ești minunată!... X. TABLOUL, de Cârdei Mariana , publicat în Ediția nr. 1200 din 14 aprilie 2014. Tabloul Tolănit într-un hamac, zâmbea ușurel crispat, verdele ochilor lui îmi părea atunci căprui. Cu mustața răsucită, barbișonul grizonat și cu tâmplele albite, îi privea nudul pictat. El, artistul, o văzuse într-o duminică-n parc, și ideea îi surâse invitând
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
LECȚIA DE IUBIRE Autor: Silvana Andrada Publicat în: Ediția nr. 1975 din 28 mai 2016 Toate Articolele Autorului LECȚIA DE IUBIRE Să învățăm azi infinitul, acel opt mult prea obosit, Care cumva-n afară noastră și a universului s-a tolănit. Vom învăța cuvintele mângâietoare și toate cele ce rimează, Vom împleti în cele mai curate ceruri, albastrul care colorează. Vom învăța că în iubire nu sunt nici munți, oceane sau strâmtori Atunci cand muritorul însuși își caută predestinatul între muritori Iar
LECȚIA DE IUBIRE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369185_a_370514]
-
Îl recunoștea, fiecare trăsătură facială a băiatului îi era cunoscută, deși aripile cele negre și odioase îi lipseau. Inima i-o luase la galop, rațiunea îi spunea să plece de acolo, dar faptul că acel individ avea tupeul să stea tolănit pe plaja ei o scotea din sărite. -Băi, ce crezi că faci aici? spuse fata, apropiindu-se furtunos de misteriosul brunet. Demonul nu îi răspunse, însă îi aruncase o privire veninoasă. Tăcerea lui o înfurie și mai tare, lucru ce
UN ÎNGER ŞI UN DEMON de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369149_a_370478]
-
magice și de nepătruns, în ochii tânărului demon se putea citi o tristețe pe care se străduia din greu să o țină ascunsă. Această tristețe ar fi putut ruina fragila stabilitate pe care o mai avea intactă fata ce stătea tolănită în brațele sale. Pentru moment avea să o protejeze de crunta realitate, avea să protejeze acel zâmbet divin ce „ ar putea să îl facă până și pe Lucifer să se îndrăgostească”. Astfel au trecut luni întregi, zilele începeau diferit, dar
UN ÎNGER ŞI UN DEMON de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369149_a_370478]
-
o bană coaptă a căzut în fântână. În valurile unduioase dansează tremurând de frig. O privim amândoi, dar ochii tăi plâng și lacrimile fierbinți o încălzesc și ea valsează-ncontinuare, ca o balerină pe scenă la Ateneu. Ne depărtăm și ne tolănim pe iarba cu rouă, cum de o vreme o facem mereu. În buza dimineții stelele pier, dar tu te bucuri nespus de mult și-mi spui vestea la ureche, că Luna e pe cer. Până ne vom despărți, să nu
LUNA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374249_a_375578]
-
acum sporesc prin Tăcere, frigul și cataclismul așteptărilor, pun pe masă pâinea nenorocului, cuțitul stă în închinăciune și, dintr-odată, sufletul meu vorbește pădurilor: depărtați-vă de acest mincinos poet, tainele sale sunt furate din dansul bacantelor, șovăielile sale stau tolănite pe cearșafuri cernite, nu stăpânește nimic din Alfabetul Tăcerii, greșelile lui sunt greșelile greșiților noștri. Amin!” Întreitul simbol al vieții, Omul (trup, suflet, spirit) încununează creația, prin Cuvânt și Lumină: „Se sparge Tăcerea, rămâne Cuvântul, gazelul nescris îndură și tace
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
este, în egală măsură și în același timp, un creator distinct al Poeziei Tăcerii și al inovației stilistice, prin conferirea caracterului sacru Limbii Române! În final, citându-l pe Poet, mă-ncumet: „Și tu, suflet al meu,/ cum de stai tolănit la soare într-un balansoar de-ntuneric,/ cu cearcănele privirii întoarse din noapte!/ Ah, mâinile orbului nu știu să culeagă Tăcerea!/ Aflați-mă!” Cartea ne așteaptă, Cititorule, să ne purificăm în universul ei de Logos și prin Tăcerea-catharsis, căci poemele
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
scurt sărut, zbura din mână în mână însoțită de chiuituri. Apoi pe ritmul muzicii inovară din materialele de pe lângă cabană un plugușor cu care brăzdară zăpada și-i colindară pe cabanieri conform tradițiilor din bătrâni. Cei doi dulăi, Jeak și Lord, tolăniți în omăt, priveau curioși la prietenii lor. Pricepeau că era ceva amuzant și plăcut, dar nu înțelegeau care-i motivul. - Gaby, cum te simți? întrebă Ady apropiindu-se de ea și sărutând-o pe frunte. - Minunat! - Te-am cam neglijat
REVELION ÎN MUNȚI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377717_a_379046]
-
lui! - Sau va deveni un mare dansator ca Fred Astair! - Hei, porumbeilor! - le strigă Camelia. Vă credeți încă în luna de miere!? - Pentru noi fiecare lună este de miere! - Fericiților! Odată cu căderea amurgului pătrunseră în cabană pentru un scurt repaus. Tolăniți pe paturi, începură să spună glume și bancuri. După vreo două ore declarară deschisă festivitatea de revelion! Se toastă, se cântă și se dansă. Gabriela nu mai rezistă tentației și dansă alături de colegii săi. După câteva dansuri, extenuată, se retrase
REVELION ÎN MUNȚI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377717_a_379046]
-
blindatului castel, devenit prezidențial, îi primește deci pe cîte-o terasă mai retrasă, în cîte-o încăpere mai de taină. Nu se ferește: îi iese înainte oaspetelui iubit, prototipul activistului cu ghiul, îl îmbrățișează cu toată burta, după care trece la taclale, tolănit în fotolii din recuzita palatului. Ceva, totuși, s-a modificat în figura istoricului-șef: s-a cănit. Și-a schimbat, cum ar veni, părul. Cum să-i zic altfel, decît profanare, cohortei de mitocani care, trecînd prin țarcurile cu taxă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
chiar atunci, în fața noastră, savant-cristalizați. Clipa mi se impune ca privilegiu. Totul, aici, e copleșitor, patină veche, boierească, o boierie care a fost doar a Iașului, irepetabilă, cărțile, tablourile statuetele, candelabrele odăilor, cu lumina lor de sfîrșit de mileniu, cîinele tolănit la picioarele noastre, ascultîndu-ne și părînd chiar că înțelege, și iară și iarăși tablourile. O casă cu tablouri. Vechi, din celălalt secol, din începutul acestuia, de azi. Hipnoza psihiatrului îmbracă formele grațioase și gratuite ale ideilor, călătoriilor, confruntărilor din faimosul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Max, negru precum coteiul de la Cumpătu, dar de vreo cincizeci de ori mai voluminos, servește de... decor. Pentru fotograful care-și îndeamnă trecătorii cu schime de tot felul. În timp ce ursulache (în vîrstă de numai doi ani; cică trăiește vreo 30-40), tolănit pe spate, se joacă leneș cu propriu-i lanț, gemînd, precum cuțache de la Cumpătu, de plăcere. Îmi scot carnetul, să-i fac o schiță. Se ridică, se scutură, vine pînă sub nasul meu și-mi dă una peste carnet. Ca și cum
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
privire după perdeaua care despărțea sufrageria de camera noastră. Avdotia era culcată pe dușumea, cu brațele și picoarele desfăcute, cu ochii pe jumătate închiși. Tot trupul ei - de la picioarele goale pline de praf și până la părul răsfirat pe jos - se tolănea într-o odihnă adâncă. Un zâmbet absent îi colora buzele întredeschise. - Ce bine-i la tine, Șura! a repetat ea foarte încet, chemând-o pe bunica cu diminutivul care înlocuia de obicei pentru oamenii de la noi prenumele ei neobișnuit. Ghiceam
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în noaptea îmbălsămată a stepei. Aromele ei se contopeau cu parfumul ce înmiresma un trup de femeie acoperit cu pietre prețioase și hermină. Charlotte povestea despre isprăvile divinei Otero. Cu o uimire neîncrezătoare o priveam pe acea ultimă mare curtezană, tolănită pe canapeaua ei cu forme capricioase. Viața ei extravagantă era consacrată doar iubirii. Iar în jurul acelui tron se agitau niște bărbați - unii numărau cei câțiva poli amărâți rămași din averea lor tocată, alții își apropiau încet de tâmplă țeava revolverului
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lor. Apoi, le lăsa în pace. Sau, uneori, hotărându-se în sfârșit, se năpustea pe urma lor pe o stradă laterală... Dimitrici nu avea nici un motiv să mă menajeze. Povestea totul fără ocolișuri. Pe bancheta din spate a mașinii era tolănit un personaj rotofei, chel, cu un pince-nez1 înecat într-o față puhavă. Beria. Alegea trupul femeiesc pe care îl poftea. După aceea, gealații lui o opreau pe trecătoare. Era perioada în care nici măcar nu aveai nevoie de un pretext. Dusă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
gândurilor mele. Și am degustat în pace toate-acele bucurii. Ce, -n mizerie lipsindu-mi, le vedeam cu ochii vii Și-mi sleiau puterea vieții secând inima din mine, Dar acum în răsfățare, în trufie și în bine Eu m-am tolănit. O dulce trândăvie moleșită Lîngezi a mea gândire pân-la starea fericită De tâmpire. Iar încolo, la solemnele ospețe Mă-mbătai din vase de-aur ca s-alung a mea tristețe; Mă culcai pe-un pat de fildeș ce-l trimise
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pungă de catifea verde sau albastră brodată cu ciucuri aurii”, cum le descrie Ulysse de Marsillac. „Aceste splendori ale luxului oriental au dispărut aproape de tot”, scrie călătorul francez pe la 1869 (208, p. 105). Sau, într-o altă formulare a aceluiași : Tolăniți pe un teanc de perne, [boierii români] „beau” tutun de Medina din ciubuce de iasomie, cu muștiuc de chihlimbar încrustat cu pietre prețioase sau trăgeau din narghilea de cristal. Li se aducea cafea fierbinte cu zaț [= turcească], în ceșcuțe mici
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pentru noroc. — În următoarele săptămîni? Ai putea să ne faci o vizită la Londra. Ne-am distra de milioane! Nu știu ce să zic, Becky... Se oprește ca să soarbă din cutie, și mi-l Închipui În cine știe ce birou de fițe din SoHo, tolănit pe un fotoliu prezidențial, În blugii ăia răpciugoși antici pe care-i place să-i poarte. Mi-am planificat călătoria asta În Orientul Îndepărtat.. — Zilele trecute l-am văzut pe Jude Law pe stradă, arunc În treacăt. Locuiește destul de aproape de
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
fie ca înscenare caricaturală, exuberant carnavalescă sau bonom onirică. Poeta imaginează/transpune lumea în cheia diminutivului, în virtutea unei grațioase înclinații spre feeria plină de haz și spre stilizarea diafană. Atitudinea dominantă este aceea de solidaritate, până la comuniune, cu făpturile umile: „Tolănită în mușcătoarea ei singurătate / O mică reptilă rupe flori roșii / Pe-o pajiște roșie / Vântul trece pe-aici în salturi speriate. De ce iei apărarea spurcăciunii? / Îmi strigă cei ce privesc / Muta noastră conviețuire...” Deznodământ blajin). Cu Judecătorul de păpuși (1980
BOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285798_a_287127]
-
550. Șarolta Solcan, op. cit., p. 186. 551. Vezi Valeriu Leu, Modernizare și imobilism, Editura Banatica, Reșița, 1998, p. 82. 552. „în jurul cuptorului abia încălzit” - remarca unul dintre ei, trecător prin spațiul românesc în secolul al XVIII-lea -, „stăteau îngrămădiți copiii tolăniți de jur împrejur ca vitele, într-un colț zăcea o femeie bolnavă; locul rămas din cămăruță îl ocupau trei copii mai mari împreună cu mama lor” (în Călători străini..., vol. IX, p. 213; Șarolta Solcan, op. cit., p. 180). 553. Șarolta Solcan
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sa. Un vânt rece, trimis de Eol, învăluie tot arhipelagul, împrăștiind peste acareturile bătăturii regale frunze galbene și grele de mesteacăn. Vântul susură șoptit prin tufișurile de dafini și ciulini uscați. Robii se duc alene la culcare. Animalele s-au tolănit în cotețe. Numai o capră își mai alăptează iedul. Bătrânul câine Argos, singura ființă care îl recunoscuse pe Ulise la întoarcere, trage să moară pe mormanul său de gunoi „mâncat de jeg, de viermi și de gângănii” (Murnu, XVII, 400
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în asemenea momente de dulce reverie, privind pielea superbă și lucioasă a oceanului, uiți că sub ea palpită o inimă de tigru și nu vrei să-ți aduci aminte că această laba catifelată ascunde o gheară nemiloasă. în aceste momente, tolănit în ambarcațiunea lui, călătorul încearcă un soi de încredere filială față de mare, în care vede o prelungire a pămîntului înflorit, iar corabia rămasă în depărtare își dezvăluie doar vîrfurile catargelor, înaintînd nu parcă printre munții semeți ai talazurilor, ci prin
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
trebuie să joc tocmai cu ele, nu cu altele...“ Și zău, Ahab, faci bine ce faci: joacă acest joc, pînă la moarte! Capitolul CXVIII LUMÎNĂRILE în clima cea mai caldă se prăsesc colții cei mai crînceni: tigrul din Bengal stă tolănit în păduri veșnic verzi și îmbălsămate. Cerurile cele mai luminoase ascund fulgerele cele mai ucigătoare: superba Cuba cunoaște uragane care n-au măturat niciodată pămînturile cuminți din miazănoapte. Tot astfel, în aceste strălucitoare mări japoneze, marinarul întîlnește cea mai cumplită
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
altă treabă nu are, zice ea, iar eu, ca dirigintă, nu-l pedepsesc cu reținerea alocației, care în felul acesta se întoarce în vistiera statului. Când e vorba de bani, te poți înțelege cu ei mai ușor. Copilul cerșetoarei stă tolănit sub mărul cel mare, cu privirea țintită spre poarta blocului... mă gândesc, din cauza mea a întârziat maică sa pe care o așteaptă stăruitor, peste o vreme îmi dau seama că maică sa stă și pe la alte uși, care nu se
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]