430 matches
-
și să netezească marginile umezite ale paginilor. De aceea, nu crâcnise atunci când Golea îl proptise, deunăzi, pe căruțul cu rulmenți și îl lăsase în fața magazinului Cocor, la cerșit. Se bucura de fiecare bănuț pe care trecătorii i-l strecurau în tolba atârnată de gât, gândindu-se că asta îi face ei viața mai ușoară. De aceea se bucura acum pentru mirosul înțepător și dulceag, în același timp, al mâncării de praz cu măsline, care le aducea aminte de copilăria ce li
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de furia mâinii care se ridicase din nou, Coltuc privi îngrozit spre topor. Melania se târî și-l trase sub pat. Dar interesul lui Golea se mută brusc, astfel că mâna lui nu mai poposi pe obrazul băiatului. Îi apucă tolba de la gât și o smulse. Scoase mărul, pe care îl izbi, pufnind scârbit, de perete ; din locul unde fructul se zdrobise, căzu o țandără de tencuială coșcovită. Mai aruncă niște biscuiți și o bucată de pâine și, în sfârșit, găsi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și o smulse. Scoase mărul, pe care îl izbi, pufnind scârbit, de perete ; din locul unde fructul se zdrobise, căzu o țandără de tencuială coșcovită. Mai aruncă niște biscuiți și o bucată de pâine și, în sfârșit, găsi monedele. Întoarse tolba pe dos să nu-i scape nimic și numără din nou. — Cât de-o bere și-o votcă mică, pufni totuși vesel. Se întoarse din ușă către Melania : Mă, n-auzi, tu să te pregătești oricum până mă întorc, că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Nici nu era ceva în plus de înțeles. Coltuc o privi cu o bucurie de dincolo de orice înțelegere. Ea scotoci în geantă, scoase o portocală mare, ca un glob luminos, și i-o întinse. Apoi, pricepând, i-o puse în tolbă, îl mângâie cu mănușa ce răspândea o mireasmă de izmă spălată de ploaie și se depărtă. Nu era singură, o aștepta cineva, Coltuc nu avea ochi să vadă dacă e bărbat sau femeie. Ea spuse ceva celeilalte persoane, apoi se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se întoarse și îi făcu semn cu mâna. Coltuc își strânse, ca un păianjen, osișoarele chircite din dreptul umerilor. Îi trecu prin minte imaginea mărului zdrobit de perete și se gândi că trebuie să ascundă portocala, pentru ca Golea, răscolind prin tolbă, să n-o găsească. Dar, înainte ca Melania să se ivească în lungul străzii ca s-o roage să pună fructul la adăpost, o mână uriașă îl înșfăcă de guler, făcând rulmenții căruțului să salte odată cu zguduielile. Oamenii rămaseră fără
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
e locul meu. Aicea numai eu n-am din ce trăi. Eu și oamenii mei... N-ai decât să n-ai din ce trăi unde vezi cu ochii. Ai înțeles, bâzdâganie ? Vlăjganul din fața lui desfăcu încet menghina și, totodată, marginile tolbei de la gâtul flăcăului. Ia să vedem ce-ai aici, spuse, răscolind. Nu-i rău, pentru un începător. Poate o să lucrezi pentru mine, într-o zi. Să-i spui soru-tii să mă caute. Jucă portocala în palmă, sub ochii îngroziți ai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
un alt cap, care nici nu are nevoie de trăsături pentru a fi înspăimântător. Și, mai ales, lovind peste încheieturile flăcăului, cu plesnituri surde și îndesate, chircindu-i dureros trupul din trup, Golea avea, cu siguranță, dreptate, răcnind furios în fața tolbei răsturnate din care nu se rostogoli decât un colț de pâine uscată : — De nimic nu e bun ! Niciun sfanț, nicio amărâtă de lețcaie... Îl vede lumea așa de prăpădit, că nici măcar să stârnească mila nu e-n stare... Dacă povestesc
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
chiorul. Avem pentru toate gusturile. Semnele prevesteau, într-adevăr, o zi bună. Orbul și Ologu își deșertară de mai multe ori farfurioarele în buzunare, lăsând doar câte un ban, de sămânță. Coltuc primi și câte ceva de mâncare, dat fiind că tolba lui îmbia la o varietate de milostenii. Băteau clopotele cele mari de la Mitropolie. Ologu se propti în subsuori pentru a-și face câteva cruci largi, cu ochii spre cer. Coltuc încropi și el cu limba trei cruci în cerul gurii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ei, care nu mai aveau vreme de pierdut cu ologii și orbii. Trupurile milogilor rămaseră pe caldarâm, frământate ca un aluat de încălțări de tot felul. Ceafa lui Coltuc se răsuci pentru o clipă, destul cât cineva să-i tragă tolba peste cap. Mulțimile dezlănțuite trecură, în urmă rămaseră tarabe răsturnate, mănunchiuri risipite de busuioc, fâșii de veșminte și chiar câțiva bocanci desperecheați. Jandarmii nu mai pridideau întinzând farfuriile de plastic umplute cu polonicele, unii se trăgeau deoparte, ca să mănânce cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
bătut, șopti Melania. L-au călcat în picioare... Golea abia atunci se uită la el cu mai multă atenție. Dar privirile îi trecură repede peste rănile de pe obraz și buzele care începuseră din nou, de neliniște, să sângereze. — Unde e tolba ? întrebă. Melania tresări, la asta nu se gândise. — Mi-au furat-o, zise încet Coltuc. Pereții camerei se strânseseră în jurul lui, abia scosese vorbele acelea gâtuite. Încheieturile neterminate începură să-l doară, sângele bătea în venele înnodate. Dintre toate, sângele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
împăcase cu ideea că trebuie să se mulțumească doar cu umeri înfundați și șolduri retezate. Sub cojile uscate, sângele lui Coltuc era mai greu de domolit, de aceea rănile lui sângerau mai mult. — Cum ai îndrăznit să vii acasă fără tolbă, aschimodie ? mugi Golea. Pereții se prefăcură într-un clopot de bronz, iar vocile se strânseră într-un ghem care bătu dinăuntru, cu limbă de spijă. Cu atâta putere, încât din urechile lui Coltuc se prelinse un firicel de sânge. — Lasă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lui Coltuc se prelinse un firicel de sânge. — Lasă-l în pace ! sări Melania în dreptul mâinii ridicate. Nu vezi în ce hal e ? — Oricum nu e bun de nimic, scrâșni Golea, încă furios. — Mai bine decât să-l întrebi de tolbă, i-ai da înapoi cartea, prinse Melania curaj, văzând că palma întârzie în aer. — A, cartea, rânji Golea, de parcă și-ar fi adus brusc aminte. Se căută în buzunarele mari și o scoase, aruncând-o pe masă. Ia-ți, mă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai spuse poștașul, ieșind. Să nu-l mai trimiteți la cerșit... Poți fi sigur de asta ! strigă Golea în urma lui, trântind ușa. Privi pe fereastră, până se încredință că poștașul ieșise pe poartă. Numără banii pe îndelete. — Uite unde era tolba... râse, îndesând banii în buzunar. Apoi se răzgândi și aruncă o hârtie pe masă. Du-te și ia niște mâncare ca lumea. Și, de rest, cumpără și-o carte... Hohoti : Să nu zică lumea că n-are cine citi... Zăpada
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
De acolo a început totul. De la nebunia noastră cu fotografia aia și de la maldărul de mașini încremenite. Când mașinile se învechesc, oamenii înnebunesc în locul lor. Ai avut dreptate, locul ăla e un fel de Vale a Plângerii. Maca își luă tolba de pe băncuță și și-o puse pe umăr. — Se zice că în ziua de Bobotează, pe locul botezului, apele Iordanului curg invers, de la vale la deal. Crezi că și viețile noastre au început să meargă de-a-ndăratelea ? Adică, atunci când mă uit
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cine să întrebi. Și ce-a zis ? — Că metaforelor, spre deosebire de oameni, nu poți să le pui cătușe... — Ce simplu e ! șopti Maca. De-asta poartă toți ăștia haine de piele. Ca lucrurile să fie și mai simple. Se ridică, deschise tolba și scoase un pumn de frunze, pe care le presără peste mormânt. — Ia și tu, îl îndemnă pe Tili. Lăsară frunzele să cadă cu încetineală. La sfârșit, Maca întoarse tolba și o scutură. — Le-ai numărat bine ? Erau chiar o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Ca lucrurile să fie și mai simple. Se ridică, deschise tolba și scoase un pumn de frunze, pe care le presără peste mormânt. — Ia și tu, îl îndemnă pe Tili. Lăsară frunzele să cadă cu încetineală. La sfârșit, Maca întoarse tolba și o scutură. — Le-ai numărat bine ? Erau chiar o sută ? — Trebuia să le numărăm de la început, dacă voiai să se aleagă pricea. Acuma nu se mai pune. Și, la urma urmei, ce mai contează ? Numărăm și măsurăm când nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
loc în care se mai putea duce, în această viață de-a- ndoaselea. Ambală asurzitor și trecu în viteză pe Bulevardul Gării. Frunzele răscolite nu reușiră să-l ajungă din urmă și nici el nu mai întoarse capul după ele. Scoase tolba de pe umăr și o aruncă. Se întuneca. Șoseaua largă, care acum nu ducea nicăieri și nu avea decât un mal, părea un râu nemișcat. Maca opri motocicleta și stinse luminile. Dibui o sticlă de plastic din cutia ținută ca portbagaj
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
menită doar să creeze neliniști și incitări; “Drumul către oameni” semnat de Luminița Munteanu vine să confirme că e mai important pasul acesta decât ceea ce este ... dosariada; numele Hortensiei Papadat Bengescu care aduce în discuție publică “vechi nestemate scoase din tolba “Vieții Literare” în actualitate, ca și articolele semnate de Tase Dănăilă despre “Dumitru Pricop - un poet cu sufletul mai mare decât trupul său - de Nicolae Chiscop, cu Remember - “Natalia Negru”, Petru Blaj despre Ionel Necula, exegetul cioranian, sunt de larg
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
fost, în timpul acestor războaie, și Fata de la Cozia. Era o fată orfană, din Munții Coziei. Când auzi că turcii au intrat în țară și pradă și robesc, s-a îmbrăcat în haine ostășești, a luat o suliță, sabia, arcul și tolba cu săgețile și, fără să știe cineva, a plecat și ea la război. În lupta care s-a încins cu turcii, a dovedit o vitejie ca și cel mai viteaz soldat român. Pe atunci era obiceiul ca pe cei mai
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
-l pe omul În miniatură pășind temător pragul școlii, temător instinctiv pentru că până azi era liber ca fluturele În zbor. Știe, presimte și acceptă voit că, fiind școlar, Încă din prima zi de școală poartă În spate o greutate, o tolbă plină cu de ce-uri, la care așteaptă răspunsuri. În ochii ageri ai micilor școlari joacă lumini de tărie, de iscodire, de acceptare sau de respingere. Te șochează cu răspunsuri de o sinceritete directă nu pot, nu vreau sau comunică
MODALITĂȚI DE INTEGRARE A COPIILOR CU C.E.S. ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR DIN MEDIUL RURAL. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Nana POPESCU, Marcela ȚÎRU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2170]
-
-l pe omul În miniatură pășind temător pragul școlii, temător instinctiv pentru că până azi era liber ca fluturele În zbor. Știe, presimte și acceptă voit că, fiind școlar, Încă din prima zi de școală poartă În spate o greutate, o tolbă plină cu de ce-uri, la care așteaptă răspunsuri. În ochii ageri ai micilor școlari joacă lumini de tărie, de iscodire, de acceptare sau de respingere. Te șochează cu răspunsuri de o sinceritete directă nu pot, nu vreau sau comunică
MODALITĂȚI DE INTEGRARE A COPIILOR CU C.E.S. ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR DIN MEDIUL RURAL. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Nana POPESCU, Marcela ȚÎRU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2169]
-
scrânciob la altul. Până nu le încearcă pe toate, nu se lasă. Doar când îl răzbește foamea... La vreo două mii de kilometri un altul, deși blond și cu ochi albaștri e un apaș veritabil, mascat pe față, cu arcul și tolba de săgeți pe spate. El, înarmat până în dinți în mijlocul munților Schwarzwald, chiar acolo unde izvorăște Dunărea, se luptă cu invadatorii și întotdeauna el iese învingător. Deși are doar șapte ani, vechii goți erau mici și neputincioși pe lângă el. Iar acum
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
lor era cu atât mai mare, cu cât erau mai mulți maturi capabili de efort îndelungat. Toți acești luptători se pregătiseră cu mult timp înainte pentru o confruntare pe viață și pe moarte. Aveau încinse la brâu un fel de tolbe, confecționate din liane împletite, în care-și țineau armele din cremene de mărimi și forme diferite, pregătite și cioplite cu iscusință, special pentru această acțiune. Pietrele, cu colțurile ascuțite, erau legate sau mai bine spus înhămate cu câte un căpăstru
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
excludeau marea, iar aceasta nu se mai prezenta privitorului cu unduiri line, ci cu „urlete”. La rândul ei, nici populația Sciției nu se dovedea în realitate așa de sălbatică precum o prezenta poetul exilat. Chiar înarmați cu pumnale și cu tolba de săgeți în spate, ei ascultau cu un fel de religiozitate și căinau, dând din cap, povestirile nefericite ale ilustrului pribeag din Roma, unite cu alte doruri și amintiri din patria sa. Conștienți de superioritatea culturii și sensibilității sale, localnicii
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
independente de scopurile acțiunilor umane; întrucât lumea este finită, există limite fizice și biologice pentru creșterea economică și progresul social. Pe aceeași linie de gândire se înscriu și discuțiile privind necesitatea înlocuirii „paradigmei cuceririi naturii” prin „paradigma contractului cu natura” (Tolba, 1987). Pe lângă interesantele discuții legate de paradigme, sunt deosebit de relevante explorările conceptuale în zone în care operează de regulă specialiștii în științe socioumane. Ne referim la apariția extrem de frecventă în volume și publicații științifice din domeniul științelor economice, ecologiei și
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]