1,118 matches
-
preludiului proiectează expresia pentatonică a introducerii pe o armonie prelungită a acordului de subdominantă a tonalității de . Menținerea acordului larg spațiat într-o suprapunere de rezonanță cu articulația pentatonică marchează momentul decisiv al incidenței dintre cele două spații armonice distincte tonal și modal, bazele traseului oscilatoriu parcurs de evoluția discursului. Fragmentul pare desprins dintr-un act empiric de investigare a fenomenului de rezonanță, un real punct de atracție ce i-a trezit interesul lui Debussy la audierea muzicii de gamelan. Astfel
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
atmosferă în contextul înlănțuirii preludiilor. Astfel, La sérénade interrompue necesită, la nivel interpretativ, o demarcare de cele trei preludii anterioare (pauză intermediară). În pofida acestei schimbări de stare, remarcăm relația „intimă” ce se stabilește în plan armonic prin transferul aceluiași centru tonal; din La fille aux cheveux de lin este reamintit cu insistență în apelurile introductive ale Serenadei. Evoluția sonoră ulterioară va preciza funcția de treapta a II a coborâtă îndeplinită de sunetul , într-un discurs muzical ce își centrează evoluția în jurul
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
număr de 20) proiectate pe parcursul evoluției discursului readuc în prim-plan pasiunea și temperamentul tumultuos al spiritului andaluz. Discontinuitatea evoluției sonore decurge din schimbarea bruscă operată la nivel dinamic ( f cresc. sff.), agogic (Très vif - foarte repede) și al spațiului tonal la minor, opțiuni de limbaj menite să amplifice efectul acestei izbucniri impulsive, și implicit, impactul produs asupra auditorului. Prezența numeroaselor modificări agogice (17 indicații agogice pe parcursul a 137 de măsuri) pune în valoare natura improvizatorică a viziunii sonore și, în
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
frumos, ca valori estetice supreme. Apariția celui de-al treilea material tematic (exemplul 117) produce un interesant efect de spațializare prin proiectarea sa la un nivel dinamic extrem de redus pp - lointain (pp - îndepărtat), noutatea evoluției melodice, schimbarea bruscă a planului tonal (re major), a structurii metrice (), precum și a valorii agogice (Modéré). Reacția disperată a chitaristului ce își vede întrerupt la nesfârșit șirul serenadei sale apare surprinsă cu plasticitate în secțiunea notată cu rageur - furios, iar revenirea ulterioară a aceluiași fragment asigură
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
cvartă, cvintă sau octavă. Printr-un pentatonism specific limbajului debussyist, tema apei aduce în debutul preludiului înlănțuirea prelungită a unei parafonii de acorduri de cvinto-cvartă, sugerând cu plasticitate profunzimile adâncurilor. Devenind entități de sine stătătoare prin eliberarea de orice funcție tonală, acordurile materialului tematic principal avansează pe parcursul unui ambitus extins (mi contraoctavă - re4), trasând arcuri melodice ample, în interiorul unor efecte de rezonanță prelungite. Întreaga imagine sonoră astfel creată conduce la impresia unei atmosfere suspendate, proiectată în trecutul memorial al acelor timpuri
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
planul viziunii conceptuale, episodul însoțit de indicația peu à peu sortant de la brume (si major) delimitează începutul momentului de „înălțare” a catedralei. Menținerea aceluiași efect de rezonanță pe parcursul măsurilor 19 - 21, intenție posibilă datorită stabilizării temporare a discursului pe centrul tonal de , va facilita demersul de amplificare sonoră ce precede culminația dinamică și tensională corespondentă primului climax al lucrării ( f - più f ). În mod suplimentar, aceasta se va realiza prin dinamizarea gradată a liniei melodice interioare (tenor) și sublinierea sopranului din
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Claude Debussy, la 25 mai 1910. Disimulând succesiunea a opt episoade, la nivelul structurii macro-formale distingem tratarea liberă a unei forme de sonata: expoziție măsurile 1 52; dezvoltare măsurile 53 62; reexpoziție - măsurile 63 - 96. La nivelul parametrului armonic, cadrul tonal de declarat inițial deține o accentuată impresie de instabilitate datorită atingerii pasagere a sunetului si și a frecventei rezonări a sunetului fa, generând astfel receptarea acestuia din urmă ca „centru gravitațional”. Indicația agogică Capricieux et léger (capricios și lejer) poartă
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
folosirea redusă a efectului de rezonanță, cu marcarea exclusivă a timpului tare al măsurii. Articulația motivică a măsurilor 6 - 7 reprezintă însăși metafora „cornului” lui Oberon, conducând prin traseul avansării sale melodice la o stabilizare temporară a discursului pe centrul tonal de . Atenția auditorului este canalizată cu abilitate către expresia acestui „semnal” sonor, indicând prezența unor adevărate semnificații narative prin opțiunea pentru trenarea temporară a indicelui agogic (Retenu - reținut), precum și prin recursul la o amplificare dinamică pregnantă (mf cresc.). Ulterior, semnificația
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
ale piesei. Astfel, apar expuse succesiv fragmente din expresia tarantella-ei, „semnalul de corn” și formula ritmicomelodică ostinato a secțiunii mediane. Traiectoria finală a discursului Rapide et fuyant (rapid și fugitiv) se realizează într-o atmosferă armonică de politonalitate (suprapunerea spațiilor tonale de , și , operată prin intermediul pedalei de rezonanță, care va marca, în exclusivitate, prima secțiune a ascensiunii rapide, pentru ca finalul acesteia să fie receptat cu claritate. Expresia finală ce avansează cu precipitare spre registrul extrem acut al claviaturii sugerează dispariția bruscă
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Strategia de proiectare a viziunii conceptuale ce optează pentru alternarea variatelor „numere” ale unui spectacol de music-hall, își află corespondența în spațiul evolutiv al dimensiunii armonice, care printr-o perfectă coerență de limbaj recurge la juxtapunerea a unor diferite culori tonale . Astfel, se observă cum, la nivelul structurii macro-formale, care aduce în prim-plan tratarea liberă a unei forme de rondo-sonata, expresia materialului tematic principal (măsurile 1 - 8) se identifică cu sfera tonală de sol major. Figurația materialului tematic secund explorează
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
limbaj recurge la juxtapunerea a unor diferite culori tonale . Astfel, se observă cum, la nivelul structurii macro-formale, care aduce în prim-plan tratarea liberă a unei forme de rondo-sonata, expresia materialului tematic principal (măsurile 1 - 8) se identifică cu sfera tonală de sol major. Figurația materialului tematic secund explorează cu insistență sonoritățile disonante ale secundei mari, sugerând rezonanțe de contrabas sau percuție, în care interpretarea adecvată a atacului très détaché (foarte detașat cvasi stacc.), asociată unei modalități de utilizare limitată a
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
în procesul de delimitare a secțiunilor constitutive ale structurii macro formale, producând contrastul atât în plan tematic, cât și în cel dinamic ( f - cresc./ pp). „Surpriza” o reprezintă revenirea materialului secund, într-o ipostază sonoră redimensionată, datorată modulației la nuanța tonală îndepărtată a lui fa# major. Acesta apare în juxtapunere cu frânturi ale versiunii sale inițiale (expusă în tonalitatea de sol major), dar și în asociere cu expresia unei noi articulații tematice. Dispunând de o configurație predominant acordică, generată de înlănțuirea
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
de-a treia secțiune a preludiului se încheie cu expresia motivului secund prezent în același registru grav și armonizat în plan superior de un acord cu rezonanțe diatonice (pentru prima dată, pe parcursul acestui preludiu, se poate auzi sonoritatea unei armonii tonale). Ortografierea enarmonică simultană a acordului cu rol de pedală armonică ar putea fi tradusă ca un joc spiritual, proiectat de aceeași concepție duală ce a dominat, de altfel, întreg limbajul sonor al acestor pagini. Această modalitate de scriere este uzitată
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
ritual de toamnă, ce schimbă doar decorul aceluiași regret neîmpăcat de alinarea Veșniciei. Este un alt peisaj al gândurilor frământate de presimțirea sfârșitului, în care devenim martorii procesiunii funebre a propriilor amintiri. Cu un tablou sonor ce împărtășește același centru tonal (do#), sunetele Frunzelor uscate prind viață din rezonanțele eterice ale acordurilor finale ce așternuseră odinioară Cețurile. Apăsarea se prelungește, îmbrăcând doar o nouă înfățișare. Corespondențele de imagini se oglindesc într-o afinitate sonoră elocventă încă de la primele rezonanțe ale preludiului
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
12 martie 1913. Ambiguitatea armonică ce planează de-a lungul acestor pagini, creează senzația unei suspendări continue, generată în mod paradoxal de flexibilitatea deselor schimbări de ecleraje. În pofida complexității și rafinamentului remarcabil al rezonanțelor armonice, preludiul evoluează într-un sistem tonal extrem de lărgit (cu trepte frecvent alterate), plasat într-un spațiu opus atonalismului afirmat în Brouillards. În acest sens, cele două acorduri introductive oferă exemple concludente ale acestei abundențe sonore derivate din sfera tonalității. Geniul debussyst știe să afle calea evadării
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
determinate de necesitatea menținerii sunetelor cu valoare lungă de timp ( ), evitând contopirea acestora cu elementul cromatic din plan superior ce trebuie să se distingă cu claritate (măsurile 48 - 49), ca leit-motiv al „căderii”. În această circumstanță este indicată utilizarea pedalei tonale (cea de-a treia pedală a pianelor moderne) după rezonarea acordului de , menținându-l astfel în exclusivitate pe parcursul motivului cromatic descendent ce își va conserva în acest fel transparența sonoră. Finalul surprinzător al tonului major (do# major) necesită evitarea mixării
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
întreaga atmosferă a acestor pagini. De altfel, ideea contrastului va guverna nu numai structura conceptuală de ansamblu, ci și evoluția fiecărui parametru de limbaj, remarcând opoziții la nivelul dinamicii ( f / p ), tempo ului (strict / rubato), registrelor (acut/grav) sau armoniei (tonal/modal). La nivel interpretativ, tempo-ul ar trebui să se încadreze în limitele indicației metronomice de , respectând astfel mișcarea lentă a habanerei, care, alături de măsura binară ( ) și ritmul specific, reprezintă trăsăturile caracteristice ale acestui dans cubanez (de origine spaniolă). Însoțite
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
puternică stabilitate creată de relația V-I afirmată în (planul inferior) este o opțiune de limbaj menită a sugera simplitatea cântecului popular (în melodiile de inspirație folclorică, cadențele perfecte marchează cu preponderență sfârșiturile de frază ale acestora). Suprapunerea acestui spațiu tonal cu cel al unui re natural (eventuala calitate minoră a acestuia fiind infirmată curând de prezența lui si în măsura 5) reînvie culoarea armonică duală a politonalismului afirmat în Brouillards, apelând astfel la același artificiu de scriitură ce proiectează lumea
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
de cvintă micșorată prin plasarea acesteia, în mod constant, în armonia timpului întâi al măsurilor 32 34; elementul cromatic ce se manifestă ca prezență independentă de o anume structură diatonică, explorând efectul de culoare creat prin suprapunerea acestuia cu rezonanța tonală a pedalei armonice din planul inferior; schimbarea de registru operată la nivelul liniilor melodice superioare. Cea de-a doua secțiune se încheie cu o ipostază transfigurată a motivului tematic principal, evident amplificat prin înlănțuirea continuă de acorduri majore și minore
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
deopotrivă în rezonanțele difuze ale Cețurilor), al cărei efect va asigura cadrul sonor difuz al unei lumi ireale, însuflețită de personaje ce aparțin supranaturalului. Afirmația acestui material tematic prezintă un exemplu tipic al structurii armonice debussyiste ce se sustrage conturului tonal prin eliminarea relației puternice de tonicădominantă, apariția izolată a tonului principal în traiectoria liniei melodice, precum și evitarea sensibilei acestuia. Astfel, tonalitatea de își va reduce prezența doar la statutul declarat de armură, eludând astfel difuzarea unei impresii de stabilitate. Folosirea
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
generator (măsura 101). Aspectul quasi static al planurilor exterioare va fi echilibrat de apariția unei melodii interioare, ce debutează cu înlănțuirea cromatică descendentă a unor acorduri minore cu nonă mică (fa# minor, fa minor, mi minor), înscrise într-un cadru tonal de do major afirmat de noua armură. Linia melodică ce evoluează prin repetiția frecventă a unei celule de dimensiuni reduse reprezintă o reminiscență a motivului afirmat în măsurile 11-14, într-o versiune metamorfozată prin diminuarea intervalului constitutiv de cvartă (4
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
va reflecta cu o remarcabilă plasticitate acele mișcări unduitoare ce apleacă firele de iarbă în adierile calde ale brizei. Simplitatea și prospețimea monodiei de debut, precum și structura cvasi-pentatonică a acesteia (generată de atingerea pasageră a sunetelor și într-un cadru tonal general de ) devin autentice metafore sonore ale atmosferei pastorale evocate. Motivul tematic principal prezintă o configurație intervalică ce se distinge ca excepție de la norma preferinței manifestate de Debussy pentru evoluția prin intervale mici, avansând de această dată printr-un mers
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Folosirea pedalei de rezonanță va urmări evitarea mixturii acestor multiple înlănțuiri armonice. Aceeași contribuție a agogicii în delimitarea structurii formale se remarcă în introducerea secțiunii mediane, în care indicația Un peu animé (puțin animat) se asociază schimbării bruște de cadru tonal (si major), precum și afirmării unui caracter mai vesel (joyeux) al atmosferei generale. Formula ritmică cu triolet ( ), sincopa inegală, predominanța binare și discursul structurat, de asemenea, pe trei planuri distincte cu același arabesc al liniei melodice superioare, constituie elemente de limbaj
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
impresie de spațialitate prin menținerea prelungită a efectului de rezonanță, a cărui impresie sonoră va fi amplificată în mod semnificativ prin explorarea timbrală a frecventelor schimbări de registre. Revenirea secțiunii de început (măsura 38) va aduce succesiv restabilirea aceluiași cadru tonal de și rememorarea afirmației monodice introductive pe fundalul unei ample rezonanțe de , îmbogățită de variate inserții armonice. În scrierea acestora, Debussy recurge la ortografierea enarmonică (cazul terței acordului de cu septimă mare și a aceluiași interval din contextul acordului de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
a celulei melodice extrase din micro unitatea a’ (fa, sol, la), inserând pentru prima dată intervalul de semiton (). Micro-unitatea g’ continuă mersul cromatic inițiat anterior, evoluând în exclusivitate prin semitonuri descendente. Secvențarea motivului și cromatizarea succesivă conduc la extinderea cadrului tonal inițial (fa major) prin inflexiuni modulatorii succesive () ce desfășoară o înlănțuire de armonii cu septime. Printr o repetiție insistentă a micro-unității anterioare, discursul măsurii 26 (microunitatea h’ ) va realiza o tranziție fluentă spre episodul următor ce debutează cu o linie
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]