1,605 matches
-
ale textului narativ semnificative pentru tema aleasă Destinele personajelor prin care se ilustrează tema banului sunt urmărite întro narațiune heterodiegetică, dintro perspectivă narativă omniscientă, obiectivă. Acțiunea nuvelei este situată întrun spațiu geografic real, în pusta arădeană (Fundureni, Ineu, Oradea sunt toponime reale), întro zonă de răscruce, sălbatică, plină de mister. Evenimentele se desfășoară pe durata unui an. Timpul real, obiectiv este dublat de un timp simbolic, „săptămânii luminate a Paștelui“ îi corespunde, contra punctic, o durată malefică, un timp simbolic al
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
state arabofone, din dorința de a șterge urmele coloniale din istoria recentă, au apelat la modificări în plan toponomastic. Astfel, capitala Ciadului și-a schimbat denumirea în 1973 din Fort Lamy (după numele generalului francez F.J. Lamy) în N’Djamena, toponim cu rezonanță locală menit a nu mai aminti de trecutul colonial recent. Atât în statele arabofone federale (Sudan, E.A.U.), cât și în cele de tip unitar, se remarcă o segregare spațial-administrativă a capitalei și zonei adiacente de restul unităților
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
oamenii din sat. Românul este circular, deoarece începe cu descrierea drumului spre satul Pripas și cu imaginea satului adunat la hora și se termină cu imaginea aceluiași sat, adunat la sărbătoarea hramului noii biserici și descrierea drumului dinspre satul Pripas. Toponimele folosite sunt reale, inclusiv numele satului Pripas, ceea ce arată că satul este un spațiu real populat cu o lume imaginara. Descrierea satului de la începutul românului este realizată prin tehnică focalizării, care constă în filmarea selectivă, concentrarea obiectivului pe un anumit
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
în această privință, pentru epoca bronzului și a fierului, pentru perioada daco-getă, ca și din cea a migrațiilor, când pe aceste meleaguri au poposit ori s-au aflat în trecere pecenegi, cumani, tătari și uzi, amintirea lor fiind conservată de toponime ca Oituz, Uz și Poiana Uzului. Dar o viață organizată în comunități distincte s-a dezvoltat odată cu întemeierea statului feudal moldovenesc și, în special, în secolele XVII și XVIII, când au avut loc nu numai mișcări metanastasice și de transhumanță
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
întâlnim în graiul din Valea Trotușului elemente lexicale de origine maghiară, dar și nume de locuri care provin de la locuitorii veniți din Transilvania - în special în zona Trotușului superior și mijlociu, inclusiv în cazul numelor de locuri, fie împrumutate ca toponime propriu - zise, fie de creații pe baza unor apelative de origine maghiară. II NUME DE LOCURI DIN VALEA TROTUȘULUI A. Toponimie majoră BĂLĂTĂU, lac de baraj natural, format de la pârâul Izvoru Negru, afluent al râului Uz, menționat in anul 1883
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
format de la pârâul Izvoru Negru, afluent al râului Uz, menționat in anul 1883.Viiturile din anii 2004 și 2005 au dus la dispariția acestui luciu de apă. Et.: ap. bălătău ( bolătău ) d. mag. balatò « băltoacă, loc mlăștinos ». Apelativul, ca și toponimele formate pe baza lui, sunt cunoscute în graiurile din Transilvania. BOGDANA, sat și pârâu, afluent al Trotușului, pe partea dreaptă. Prima atestare a satului o aflăm într-un document din 6 aprilie 1488, când Ștefan cel Mare dăruiește lui Duma
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
dreaptă. Prima atestare a satului o aflăm într-un document din 6 aprilie 1488, când Ștefan cel Mare dăruiește lui Duma Pârcălab un sat pe Bogdana. Dar localitatea este, cu siguranță, mai veche, ființând din epoca lui Alexandru cel Bun. Toponime cu forme ca Bogdana, Bogdanul, Bogdănești, Bogdăneasa, Bogdănița se întâlnesc în special în Moldova (județele Bacău, Botoșani, Iași, Suceava, Vaslui), dar și în alte regiuni din țara noastră. Potrivit tradiției locale, în vechea așezare s-au stabilit călugări, iar în
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
3537 de locuitori. De-a lungul vremii, din comună au făcut parte și satele Agăș, Ciugheș, Buruienișul, Pârâul Ursului, Surdul, Palanca. Situată în nord-vestul Văii Trotușului, comuna se învecinează cu Tarcău (nord), Asău (est), Agăș (sud), Palanca, Ghimeș - Făget (vest). Toponime ca Brusturatul, Brusturețul, Brusturi, Brusturașul sunt întâlnite în Moldova și în Transilvania. Et.: d. ap. brustur(e) -et. nec. (DEX) ; probabil traco-dac. BUCIUMI, comună din fosta plasă Trotuș. Dacă pentru o vreme au aparținut de ea și satele Gutinași și
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
-se în secolul al XV-lea Stănești. Într-un hrisov de la Ștefan Voievod, din 20 iulie 1443, se pomenește « seliștea de la Cașin «. Important este faptul că același act de întărire are menționat și Stan Cașin, nume care stă legătură cu toponimul în discuție. La 15 februarie 1643, într-un act de vânzarecumpărare este menționată, între altele, și « jumătate din partea de sus a satului Stănești ». Pe teritoriul acesteia a fost zidită în 1655, de către domnitorul Gheorghe Ștefan, o mănăstire, descrisă și de
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
Mănăstirea Cașin. Et.: n. pers. caș (la origine o poreclă) d.ap. caș - lat. caseus + suf. - in. CĂIUȚI, pârâu și sat, situate în zona Trotușului mijlociu, la 14 km. de Onești. Localitatea numără peste 6000 de locuitori. În documentele vremii, acest toponim apare și cu formele: Căiuțul, Căiuțul Mic, Târgul Căiuțului, Târgul Căiuțul, Târgușorul Căiuți, Căiuțiul, Căiuțul-Târgușor, Căiuții-Sat, Căiuții-Târg. În 1774, existau 37 de case, în 1816 trăiau aici 350 de locuitori, iar la recensământul din 1977 erau înregistrați 1592 de locuitori
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
Maicii Domnului a fost zidită între 1762 1767. Dată fiind importanța localității în zona subcarpatică a Moldovei și în ceea ce privește legăturile cu Transilvania, există numeroase atestări documentare (în română, maghiară, germană), ceea ce explică și unele variante formale cu care apare acest toponim în diferite acte, încă din secolul al XV-lea. Între 1436 -1442, Dărmăneștii apar într-un privilegiu de la Iliaș și Ștefan voievozi. La 9 iunie 1546, Petru, Domnul Moldovei, printr-un uric întărește mai multe proprietăți, între care și Dărmăneștii
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
Ștefan cel Mare, la 21 noiembrie 1486 : « a treia parte din Duhtana ». La 8 decembrie 1684, este înregistrată forma Doftana, iar la 18 mai 1736 actuala formă oficială Dofteana. În județul Bacău, dar și în altele (Neamț, Prahova), există și toponime “înrudite” cu acesta, între care Doftănetul, Doftănița, Doftenița, Doftana Mică. Atestările ulterioare, numeroase, datează din anii 1768, 1782, 1785, 1799, 1806, 1810, 1816, 1841, 1877, 1917 și alții. Din punct de vedere demografic, Dofteana număra, în 1774, 63 de case
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
a fost un cătun al satului Ghimeș din Transilvania, ceea ce explică apariția sa în documentele de epocă în forme maghiare ca Gymesbük (1850, 1854), Gyimesbük și Gyimes (1857). Din 1921, localitatea poartă numele Ghimeș - Făget. Alte variante cu care apare toponimul în actele oficiale sunt: Ghimeș -Făget (1921), Ghimeș - Făget (1931), Ghimășfăget (1930), Fadschet (1850), Gyimesbück (1856). La recensământul din 1977, existau 1708 locuitori. Școala primară a fost înființată în 1919. Et.: ap. fag d.lat.fanus + suf. colectiv -et. GURA VĂII
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
din 7 septembrie 1621, 5 mai 1624, 12 mai 1677 (aici este menționat « Hilteul de Sus »), 15 februarie 1732, 15 mai 1814, 24 aprilie 1826. Deoarece era un cuvânt mai greu de pronunțat și de redat grafic, înțelegem variantele acestui toponim consemnate în documente: Helțiul, Helțiul de Jos, Helțiul de Sus, Helțiul Mare, Helțiul Mic, Helțiu Nou, Helțul, Helțiul, Heletin, Helteul, Haltăul, Hilțiul, Cheltiu, Chiltia (germană), Helteou (franceză, 1827). În 1774, așezarea număra 250 de locuitori, în 1930, 465, iar recensământul
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
1920. Et.: ap. din germ. Hildt sau Helt “nevăstuică”. LAPOȘ, munte și schit din bazinul mijlociu al râului Trotuș, localitatea fiind azi o suburbie a orașului Dărmănești. Multă vreme a existat aici un schit, ceea ce explică prezența în documente a toponimelor Schitul și Mitocul, urmate de determinantul Lapoș. De câteva ori, apare cu numele Purcărețul. Întâia oară, în 1737, este consemnat într-un act de danie o poiană « sub muntele Lapoș », iar la 22 ianuarie 1754 este înregistrat « Schitul Lapoș « , menționat
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
1838 existau doar 51 de locuitori, pentru ca în 1977 să fie înregistrat un număr de 895. Schitul de lemn a fost zidit în 1737, iar școala primară a fost construită în 1905. Documentele vremii consemnează și alte forme ale acestui toponim : Lapoșul, Lapușul, Lăpușul, Lapașa, Lapoși, ca și formele germane Laposz, Lapos Mitok. Et.: ap.lapoș d. mag. làpos « mlăștinos », întâlnit și în toponimul Târgu Lăpuș. LUNCA DE SUS, sat și comună în județul Harghita, situate în Depresiunea Lunca, la 20
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
1737, iar școala primară a fost construită în 1905. Documentele vremii consemnează și alte forme ale acestui toponim : Lapoșul, Lapușul, Lăpușul, Lapașa, Lapoși, ca și formele germane Laposz, Lapos Mitok. Et.: ap.lapoș d. mag. làpos « mlăștinos », întâlnit și în toponimul Târgu Lăpuș. LUNCA DE SUS, sat și comună în județul Harghita, situate în Depresiunea Lunca, la 20 km. de Miercurea Ciuc și 60 km. de orașul Comănești. A făcut parte din fostele plase Gurghiu și Ciucul de Sus. În cele mai multe acte
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
iar cea romano-catolică în 1850, în timp ce școala primară a fost construită în 1866. Numele Onești apare în unele acte oficiale și cu alte variante formale, precum: Oinești, Onceștii, Oneschti, Onesty, Onesztie (germană) și Onyest (maghiară). Et.: potrivit tradiției locale, acest toponim stă în legătură cu Oana, fiica lui Ștefan cel Mare, dar documentele istorice nu probează această ipoteză. În realitate, Onești este un toponim personal, format de la numele de persoană Onea (provenit de la Ion ) și sufixul -ești. Reamintim că un personaj important în
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
cu alte variante formale, precum: Oinești, Onceștii, Oneschti, Onesty, Onesztie (germană) și Onyest (maghiară). Et.: potrivit tradiției locale, acest toponim stă în legătură cu Oana, fiica lui Ștefan cel Mare, dar documentele istorice nu probează această ipoteză. În realitate, Onești este un toponim personal, format de la numele de persoană Onea (provenit de la Ion ) și sufixul -ești. Reamintim că un personaj important în epoca lui Ștefan cel Mare a fost vornicul Oană (Oanea, Vană, Ivan), care avea numeroase proprietăți în întreaga Moldovă. POIANA SĂRATĂ
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
pers. Radu d. slv. Rado/slav «om vesel, bucuros » + suf. -eana, numele topic având semnificația de “moșia sau proprietatea lui Radu”. SLĂNIC, râu în județul Bacău, pe malul căruia s-a construit stațiunea balneară SlănicMoldova, supranumită “perla Moldovei”. De la acest toponim s-a format și diminutivul Slănicel, fost sat din comuna Cireșoaia, situat pe cursul mijlociu al râului Slănic. Stațiunea a fost declarată de interes național. Întâia atestare documentară datează de la 26 ianuarie 1824, când, într-o poruncă a domnitorului Ioan
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
Vâlcica pe Trotuș. Următoarele două documente, din 17 noiembrie 1502 și 2 februarie 1503, aparținând lui Ștefan cel Mare, notează o danie de drobi de sare din ocna de la Trotuș și sarea de la Ocnă, dăruită mănăstirii Putna. Acest din urmă toponim, cu forma de singular sau plural, apare până la 19 octombrie 1656, când este utilizat numele de loc compus Târgul Ocnei, alături de Ocna și Ocnă, iar la 14 octombrie 1690 apare într-un document denumirea actuală a localității: Târgu Ocna. Într-
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
de loc compus Târgul Ocnei, alături de Ocna și Ocnă, iar la 14 octombrie 1690 apare într-un document denumirea actuală a localității: Târgu Ocna. Într-un document din 13 aprilie 1708, apare primul termen articulat: Târgul Ocna, această formă a toponimului reluându-se și în 1758, 1762,1776, 1778, 1789, 1804 și în alți ani. De multe ori, numele localității este asociat cu ocna “mină de sare” și cu Mănăstirea Precista și Mănăstirea Răducanu. În 1774, localitatea număra 3530 de locuitori
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
Onești, în Depresiunea Cașin. Încă din secolul al XV-lea sunt menționate în actele cancelariei moldovenești râul și târgul, cu formele Totruș, Trotuș, Trotușul, Tàthros, Tatros, ( opido ), Tatrus, Târgușorul Trotușul, Tutrușul, Totrușul, Trotușiul, Târgul Trotușul (1778). Destul de numeroase sunt formele toponimului în limbi străine, datorită importanței economice a târgului ca punct vamal și loc de trecere, precum următoarele: Tataros, Tatroș (maghiară), Tattros, Tatrosch, Tatrusch, Tretusch, Tratrusch (germană), Tataross, Tataruss, Tatrosso, Tatrusch, Tatrus, Thataros, Thattrass, Totrus, Oppidum Totrusz (latină), Tatarus, Tatrusse, Tetrussio
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
de natura vegetației. Et.: d. ap. alun, provenit din fem. alună d. lat. abellona + suf. colectiv - iș. ARȘIȚA, munte, deal și poiană, pe malul drept al râului Cașin. Pădurea de pe munte a fost defrișată prin ardere. De aici și originea toponimului, legată de configurația terenului respectiv. Acest nume de loc este atestat de O. Racoviță, în Dicționarul geografic al județului Bacău (1895). Et.: ap. arșiță “teren defrișat” (sinonim cu curătură, runc - de origine latină - și laz - de origine slavă) d. lat.
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
Dumbrava. Et.: dacă unele dicționare (Candrea - Adamescu, Șăineanu) indică o etimologie multiplă (poloneză, rusă, cehă și slovenă), în cel al lui Scriban găsim adevărata etimologie: ap. bahnò « loc mlăștinos, smârc » d. ucr. bagno (pronunțat bahno ). Atât apelativul bahnă, cât și toponimul Bahna sunt cunoscute în special în Moldova, Bucovina și Maramureș. BOLOVĂNIȘ, pârâu, afluent pe dreapta al Trotușului, de lângă satul Făget, care izvorăște de sub vârful Oronias (Munții Ciuc) și are o lungime de 8 km. Et.: ap. bolovan (care are și
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]