762 matches
-
2 nu le-a „abrogat“ în mod explicit decît în cazul puținelor nume incluse în corpul Dicționarului. Poate servi de asemenea ca reper, prin prestigiul profesional al autorilor, lucrarea recentă a Institutului de Limbi Clasice, coordonată de prof. Florica Bechet, Toponimia mitică europeană (TME), chiar dacă nu își propune în mod expres ca obiectiv normarea ortografică. Atît DOOM 1, cît și lucrarea menționată a Institutului de Limbi Clasice, cuprind nume de locuri cu două sau mai multe variante acceptate ca literare. Iată
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
o sută unu nume analizate monografic a avut la bază îndeplinirea uneia sau a mai multe condiții: relevanța lingvistică, geografică, istorică, socială, culturală; raritatea (uneori unicitatea) numelui sau, din contră, apartenența la tipuri, serii, grupuri exemplare, sincronic și diacronic, pentru toponimia romînească. Evident, nu a mai putut fi evitată componenta subiectivă a selecției, care reflectă preferința autorului. Credem însă că cele mai multe nume alese de noi sunt „eligibile“ și în ierarhizările bazate pe alte criterii și rezultate din alte puncte de vedere
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
format (pornind de la culoare) apelativul care denumește minereul este posibilă nu numai lingvistic, ci și dacă se are în vedere specificul zonei (plină de mine străvechi). Nu trebuie omis faptul că denumirile care pornesc de la adjectivul roșu sunt numeroase în toponimia romînească (Dicționarul geografic din 2008-2009 consemnează minimum șaizeci), mai ales în zonele bogate în minereu (ne gîn dim, de exemplu, la Roșia Montană). Urmașii sl. ruda sunt și ei de ordinul zecilor pe lista numelor de locuri cuprinsă în Dicționar
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ca scuro, „aspru“, „înțepător“, „loc ars de soare, puternic însorit“. Evoluția ar fi fost următoarea: gr. askuros, askuron > * lat. ascyrum (pl. ascyra) > rom. *ascur (sau, pornit de la plural, ascură), cu y > u (ca în martyrus > martur). Tot o raritate în toponimia romînească este Călcaza (rostit popular Călcadza), care desemnează un loc în „moșia“ satului Vîrciorova din județul Caraș-Severin și o baltă în moșia satului Ilovăț (județul Mehedinți). În teritoriul satului Vîrciorova există și două nume formate prin polarizare de la Călcădza: Izvoru
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
spetează), Frățilă recunoaște că, între timp, a renunțat el însuși la ipoteza avansată. Frățilă formulează, în schimb, o altă variantă etimologică pentru apelativul călcadză, pe care o vom prezenta sumar, întrucît în raport cu toponimul Călcadză este etimologic indirectă și depășește teritoriul toponimiei. Limba romînă ar fi putut moșteni din latina populară (așa cum s-a întîmplat și cu multe alte cuvinte din latina orientală) apelativul *chalcada, preluat (printr-o filieră fonetică justificată în mod amă nunțit) din gr. xalcada (acuzativul lui xalkas), atestat
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în Alba; Botez, în Vaslui. Încă din 1279 a fost atestat un sat cu numele Batizfalva. Ulte rior apar variantele Villa Botyz, Bothyzfolua, Botiszdorf, Botzdorf, Batizovce, Batizovec (ultimele două sunt forme slovace), Villa Batizii. Majoritatea acestora au corespondente clare în toponimia și în antroponimia romînească. Deși au fost avansate radicale maghiare sau germane de la care s-au format astfel de nume, este clar chiar pentru nespecialiști că toate toponimele menționate pot fi explicate pornind de la antroponimul Botez (atestat sub această formă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
astfel de ipoteze, oricum mai puțin verosimilă decît cea legată de „trecătoare“, ar apropia numele de toponimele din grupul numeros Braniște, Zăbran etc. (care denumeau, la ori gine, locuri oprite, „interzise“, „apărate“ de tăiere sau vînat). Interesant este că în toponimia romînească majoră nu sunt decît cîteva nume Poarta, nici unul Pasul, trei Trecătoarea și unsprezece Predeal, „sinonimul“ lor Bran fiind, de fapt, un unicat toponimic. Suprapunerea toponimelor în mai multe straturi etnolingvistice este caracteristică acestei zone de graniță, locuită de populații
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Braislav, Bratoliub), a cărui bază se regăsește în numele de persoane Bráșić, Brașina (care este și toponim). Un astfel de antroponim poate fi dedus și din toponimul romînesc din județul Suceava, Brașca. Sufixul slav -ov atașat unui antroponim este frecvent în toponimia romînească. Pornind de la cea mai veche atestare a Brașovului, P. Binder crede că s-ar putea face o corelație formală cu numele vechi al rîului din apropiere, Barasu, Boroșu, Brassou (actualmente Ghimbav), dovedit de origine pecenegă. Alte ipoteze, nesusținute de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
necunoscută, au fost mult timp denumiți popular Buceci, așa cum atrăgea atenția S. Pușcariu în Brașovul de altădată. București Este numele capitalei Romîniei și, cu o formă ușor schimbată, Bucureșci, al unui sat din județul Hunedoara. Deși pare o raritate în toponimia romînească, aproape un unicat (cu toate că, potrivit lui Iorgu Iordan, au mai existat toponime București și în alte părți ale țării și, de asemenea, Bucureștii Noi și Bucureștii Mici), București aparține modelului formativ pe baza căruia s-au alcătuit cele mai multe toponime romînești
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
etimon turcesc, din aceeași familie lingvistică, dar mai nou, adică apelativul kara-kale „cetatea, fortăreața neagră“, comparabil cu toponimele Ada-Kale, Carabair, Carabu nar, Carasu etc. Ruinele unei cetăți în împrejurimile actualului municipiu susțin istoric o astfel de posibilitate. Unii „amatori“ de toponimie au încercat să derive toponimul din numele împăratului roman Caracalla, dar nu numai că lipsesc eventuale probe istorice, dar, potrivit normelor evoluției fonetice ale limbii romîne, numele ar avea astăzi forma Cărăca (eventual Caracà). Caraș Este numele unui rîu, cu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cu sincoparea lui i în silabă neaccentuată, prin confuzia cu formațiile slave de același tip (întîlnită, se spunea, și în Ciulnețul din județul Tulcea, variantă a lui Ciulinețul din județul Galați). Erau date, ca mărturie pentru cîmpul onomasiologic prezent în toponimie, Ciulina, Ciulinești, Ciulinețul, Ciulinii Mari, Ciulinii Mici, Ciulinoasa, Ciulinosul (care au la bază, într-adevăr, apelativul ciulin). Alternanța formelor sincopate cu cele nesincopate se întîlnește în unele documente, dar nu a fost înregistrată pe teren (mai ales în anchetele pentru
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
fonetică cl > chi nu mai era activă), așa cum s-a întîmplat în germ. Krissbach > rom. Krisbav, iar în maghiară *Klusz sau *Kluz > Kulusz sau Kuluz, Koloz. Pluralul romînesc *cluși (așadar un fel de nume de grup, atît de frecvent în toponimia romînească) ar rezolva problema finalei palatalizate, ulterior forma fiind simțită ca un singular și sonorizată, prin analogie cu alte cuvinte, la j, deci Cluș > Cluj (cf. sl. brus > rom. brus, pl. bruși, apoi, prin reconstrucție, sg. bruș > bruj). Germanul Klaussenburg
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
toponime similare întîlnite în diferite teritorii de limbă slavă (Kozjak, Koziek, Kozje, Kozina, Kozik, Koznic etc.). E drept că și nume formate de la tema turcică koz-, „alun, nuc“ (sensul „alun“ e mai potrivit pentru numele unui munte) se întîlnesc în toponimia popoarelor sud-dunărene (Kozluka, Kozlukioi, Koz Bunar, Kozlu Dere, Kozu Bair etc.) unde au trăit, de asemenea, populații turcice. Iordan, presupunea, de altfel, că de origine turcică ar putea fi și toponimul Koza din județul Focșani, unde cumanii ar fi avut
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Adăugăm pe lista posibilelor derivate de la baza pecenego-cumană koz cel puțin toponimele Cozla, care denumesc un sat în județul CarașSeverin și unul în județul Sălaj, precum și un vîrf în Munții Stînișoarei, care, așa cum se poate observa ușor, au paralele în toponimia sud-dunăreană de origine turcică. Considerăm că cele două etimologii sunt la fel de posibile lingvistic, verosimile geografic (vezi numeroasele Aluna, Alunu, Aluniș, Alunoasa, Nucu, Dealu Nucului, Nucușor pe de o parte, Capra, Dealu Caprii, Piatra Caprii etc. pe de altă parte) și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
un entopic romînesc dispărut dor, rămas ca o fosilă în Dealul Dorului și Izvorul Dorului din județul Prahova, precum și în aparent ciudatul Vîrful cu Dor din Bucegi, în vecinătatea Sinaiei. Cîmpul semantic al locurilor cu apă este bine reprezentat în toponimia romînească, entopicele cu sensuri foarte asemănătoare avînd de obicei răspîndire regională și, de aceea, toponimele formate de la ele nefiind transparente etimologic: Bahna, Bahnița, Bărc, Bîrcana, Bîrcoasa, Bărăcea (< bară, barc, barcău, băracă, bărăcie), Bălc, Bîlcoiul (< bîlc), Blahnița, Călnaci, Călnău, Cîlnic (< cal
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Sighișoara, Timișoara etc. conțin în structura lor semantică originară componenta semantică „oraș“, conferită de baza apelativă maghiară vár, „oraș“, implicată în structura lor etimologică, fiind, adică, mai mult sau mai puțin sinonime cu cele din familia Grădiște. Faptul că în toponimia romînească nu prea întîlnim nume de locuri formate de la apelativul romînesc destul de vechi oraș (spre deosebire de cele formate de la sat, care sunt numeroase) se poate explica și prin apariția tîrzie a orașelor moderne, dar și prin umplerea acestui gol onomasiologic de către
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sud vestul Ardealului). Tot el consemnează o variantă curioasă, cu epenteză, Ohamba. În aceste condiții, apropierea de toponime ca Hobaia, Hobana, Hobăița etc. (< hobaie, „vale mică și puțin adîncă, între două dealuri, în formă de șa“) este nepotrivită. De altfel, toponimia romînească abundă și în așezări denumite Slobozia (de regulă, cu determinant sau cu determinat: Slobozia Clinceni, Slobozia de Jos, Slobozia Ghicăi, Slobozia Mîndra, Slobozia Muscalului, Filipeni-Slobozia etc.), create de domnitori sau mai ales de mănăstiri, după dezrobirea țiganilor sau pentru
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
vechiului sufix slav -ov este în limba ucraineană actuală -iu (o a devenit i, ca în nos > nis, „nas“), dar graiurile ucrainene îndepărtate de centru au putut păstra stadiul arhaic o, nemaifiind racordate la fluxul înnoirilor din trunchiul originar. În toponimia romînească există numeroase toponime din familia Mîndra, Mîndrești, Mîndruloc, înrudite semantic cu *Gordov > *Hordov > Hordou. E drept că sunt și foarte multe din familia Pădure, Pădurari, Pădureți, Păduricea etc., dar numai unul (Vîrful Pădurarului) care trimite la „păzitorul pădurii“. Hunedoara
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și dealuri, care nu e potrivită însă și pentru rîul Ialomița, care are un tronson montan nesemnificativ (și care nu ținea de Sclavinia). Este adusă în discuție și o altă posibilă bază entopică veche slavă (ilú „lut“), reprezentată frecvent în toponimia slavă de pe un teritoriu larg, inclusiv din Romînia (Jilowa, „cu albia argiloasă“, Ilovlija, „cu sol moale“, Ilova, Ilica, Ilovinac, Ilovul, Ilovița, Ilovăț, Ilovince, Ilovica, Ihlau). Geografic, rîul Ialomița ar motiva această etimologie (Bolliac aprecia că este „cea mai galbenă gîrlă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cu valoare stilistică: Pontul Euxin, Pon tul, Marea Pontului. Impunerea adjectivului „negru“ s-a putut datora și analogiei cu multe alte nume de ape, mai mari sau mai mici, formate de la sau avînd în componență calificări coloristice. De exemplu, în toponimia romînească: Neagra, Pîrîul Negru, Lacul Negru, Cernavodă, Valea Albă, Balta Albă, Galbena, Sarata Galbenă, Roșia, Valea Roșie, Roșia Montană, Cervenia, Rodbav (săs. rod bach, „valea roșie“ > rodbav), Ruginosul, Șarul (< v. sl. șar, „culoare“ - vezi Neagra Șarului), Balta Verde, Zelena (< sl.
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
intermediar săsesc (în germană consoanele sonore sunt frecvent desonorizate, transformate în surde, în finala cuvintelor) între forma maghiară și cea romînească. Etimologia poate fi confirmată de comparația cu toponimele Nădăștia și Răcăștia, aflate în același județ cu Orăștie. Observînd că toponimia acestei zone este preponderent romînească (Bera, Bucium, Costești, Ludești, Grădiște, Luncani, Măgureni etc.) M. Homorodean, care a realizat o monografie toponimică a zonei Sarmizegetusa, crede că și Orăștie poate fi un nume creat în limba romînă. El pornește de la faptul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sufix este reperată și la alte formații, toponimice sau apelative: Criștior (< Criș), căștioară (< casă), meștioară (< masă). Forma de feminin se datorește acordului cu regentul subînțeles apa, valea. Pentru schimbarea de gen de la Oraș la Orăștioara sunt invocate alte exemple din toponimia romînească: Brustura, Paltina, Rogoaza, Frunzu, Gropu, Fătăciuniu, Zăpozu, Bucureștioara (< București), Teișoara (< Tei). Transferul numelui Orăștioara de la pîrîu la sat este obișnuit în toponimie, ca și diferențierea prin determinanții de jos-de sus. De la forma diminutivală Orăștioara s-a refăcut o nouă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
regentul subînțeles apa, valea. Pentru schimbarea de gen de la Oraș la Orăștioara sunt invocate alte exemple din toponimia romînească: Brustura, Paltina, Rogoaza, Frunzu, Gropu, Fătăciuniu, Zăpozu, Bucureștioara (< București), Teișoara (< Tei). Transferul numelui Orăștioara de la pîrîu la sat este obișnuit în toponimie, ca și diferențierea prin determinanții de jos-de sus. De la forma diminutivală Orăștioara s-a refăcut o nouă bază, Orăștia, care a marginalizat treptat vechea denumire Oraș, folosită în continuare numai ca supranume (merg la Oraș/oraș). Trecerea de la Orăștia la
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Apelativul paring, parîng, „o specie de mei“, l-ar apropia onomasiologic de oronimele Malaia, Mohorul, care confirmă că în trecut unele cereale și alte plante „însoțitoare“ creșteau la altitudini mari. Acestea pot fi însă și supranumele unor oameni transonimizate în toponimie. Prahova Este numele unui rîu, lung de 193 de kilometri, afluent de stînga al Ialomiței, al văii pe care curge (Valea Prahovei), o renu mită zonă turistică, și al județului cu reședința în municipiul Ploiești. Se pare că a existat
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
există un nume de loc foarte asemănător, Pra(h)ovo. Ca și multe alte toponime din zonă (Breaza, Cîmpina, Doftana, Drajna, Slănic, Predeal etc.), numele provine dintr-o rădăcină slavă de sud prah, „praf“, urmată de sufixul slav frecvent în toponimie -ova (Bucova, Craiova, Sadova, Glogova, Brabova). Sensul ar putea fi, după unii, metaforic, trimițînd la apa care, căzînd de la înălțime, se „prăfuiește“, adică se împrăștie în stropi mărunți ca firele de praf. Din punctul acesta de vedere, Prahova ar putea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]