1,082 matches
-
la Capul Midia, unde comandant a fost criminalul Liviu Borcea. Circa șapte sute de politicieni au murit în doi ani, la Sighet, la Rîmnicu-Sărat". După opt ani de izolare totală, Corneliu Coposu a uitat să vorbească. Bătăile, îngrozitoarele bătăi practicate de torționarii regimului comunist sînt enumerate lucid de Senior, sînt bătăi suportate de toți deținuții politici, mai mult sau mai puțin amplificate: "Bătăile, în pușcărie erau bătăile obișnuite pentru obținerea disciplinei, nu erau cele mai grave. Am fost bătuți cumplit, am fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
bătute și batjocorite și că Tu, în îndurarea Ta, nu m-ai lăsat să fiu printre cei care bat și batjocoresc". Au mulțumit Cerului, ca mulți alții, că nu s-au aflat printre călăi, că au fost victime și nu torționari. Mai putem spera într-un proces al comunismului, atît timp cît crimele torționarilor comuniști asupra deținuților politici sînt tratate prin actuala lege drept crime de drept comun și care sînt prescriptibile! Și au trecut nesfîrșiți ani și vor mai trece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
din închisoare. Nicolae Mărgineanu și Mircea Vulcănescu sînt inițiatorii acestei evadări, evadare la care, din cauza slăbiciunii fizice, le era imposibil să participe. Cum recunoaște aviatorul, unificarea luptătorilor nu a reușit, din cauza turnătoriei. Tudor Greceanu nu iartă, cere să fie judecați torționarii. Socrul eroului aerului, colonelul Ion Tobă, ilustrează prin pedepsele primite aberația, abjecția comunismului sovietic și românesc. Este condamnat de un tribunal sovietic la șaptezeci și cinci de ani de închisoare. Deportat în Siberia, va tranzita prin o sută patruzeci de lagăre. Trimis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
-ist. Fapt pentru care va fi arestat și condamnat. Prima parte a detenției, din aprilie 1957 pînă în octombrie 1958, o petrece la Jilava, apoi va fi transferat la Gherla. Cărțile despre iadul închisorii sînt sub semnul memoriei, al neuitării torționarilor Enoiu, Maromet, Șomlea, Goiciu, Istrate, un șir nesfîrșit de brute, pe care după '89, nimeni nu i-a supărat nici măcar cu o întrebare. Cu două zile înainte de a fi eliberat și trimis cu domiciliu obligatoriu (D.O.) în Bărăgan, unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
plimbat cu lovituri de picioare prin toată încăperea. Nu mai vedeam decît traiectorii de picioare în cap, în miezul capului, lovituri de bîtă și de vergea în cap, numai în cap. Eu urlam. Taci, mă! Nu tac, nu tac. Comuniștii, torționarii loveau numai în cap (depun mărturie în acest sens, ca unul trecut prin anchetele securității, după eliberare am stat cîteva zile cu bandaje la cap), simțeau instinctiv că acolo se afla ceva mai puternic decît toată ferocitatea lor". Cel care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
au fost cu domiciliu forțat etc. Unul dintre anchetatori, Ristea Priboi, recunoscut pe cînd era în 2000 parlamentar, de un fost deținut din lotul Brașov, Werner Sommerauer, îl va tîrî pe acesta prin tribunale, negînd evidența, participarea sa directă, ca torționar, la anchetele din Calea Rahovei. Securiștii nu se dezmint. Doina Cornea, despre care istoricul britanic Dennis Diletant spune că este disidenta cea mai curajoasă și mai demnă de respect din România, va sfida opt ani regimul agresiv al lui Ceaușescu. Doina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
egalități. În timp ce victimele holocaustului beneficiază de constantă și vizibilă mediatizare, iar călăii, la atîția ani după căderea nazismului, sînt, pe bună dreptate, în continuare urmăriți și condamnați, victimele gulagului se știe, cu mult mai numeroase sînt și astăzi stigmatizate, iar torționarii acestora se plimbă nestingheriți printre noi, unii sînt și foarte activi politic... Iată și o solicitare care ar responsabiliza pe aliații contra nazismului, pe cei care au semnat înțelegerea de la Yalta, prin care partea aceasta de Europă a fost transferată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Lituaniei) și alții. Aceste repetate demersuri sînt încă departe de a deveni realitate. Nici impresionanta literatură memorialistică, atît emoțional, cît și cantitativ, publicată după '89, nu pare a clinti Sistemul, un Sistem care continuă și în prezent să refuze condamnarea torționarilor și disculparea victimelor. Cartea lui Florin Constantin Pavlovici, Tortura pe înțelesul tuturor (Editura Cartier, 2001), este, cum citim pe prima filă, cu amară ironie dedicată delatorilor, anchetatorilor, procurorilor și judecătorilor militari, paznicilor de închisoare, tuturor celor care au contribuit la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fără urmări: îndată după revoluția din 1989, Frontul Salvării Naționale l-a avansat pe judecătorul militar Liviu Prună la gradul de general". Putem fi convinși că posesorul unui astfel de creier digestiv, de mai trăiește (că de! anii trec și torționarii, natural, ființe trecătoare, se retrag și ei prin țintirime), nu a fost "supărat" de nici o instanță postrevoluționară, fie și după condamnarea comunismului la cea mai înaltă tribună, pentru sentințele la sute de mii de ani de detenție asupra unor oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
să i se dea deținutului să mănînce materii fecale și să i se urineze în gură", se descriau, în aceeași declarație, metodele folosite de bravii pedagogi ai regimului. În inspecțiile sale ministeriale, însuși Marin Jianu, conducător spiritual și model al torționarilor, îi bătea pe dușmanii clasei muncitoare pînă aproape de leșin, după care îi ajuta să-și revină silindu-i să nădușească în pas de front și să scandeze lozinca, profund mobilizatoare și dragă inimii lui, Stalin și poporul rus/ Libertate ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
acum, la vîrsta de treizeci de ani, singura dorință ce-i mai rămăsese era să se retragă undeva, într-un loc pustiu și să moară în liniște. Să nu mai văd niciodată oameni, mi-a zis Mîndru. Puțini, extrem de puțini torționari și-au mărturisit căderea și încă și mai puțini și-au cerut iertare. Ei întrețin legenda că nimeni nu are dreptul să-i judece, dacă nu a trecut prin ce au trecut ei. Este un punct de vedere mai apropiat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
punct de vedere mai apropiat de mistică decît de justiție și ar putea fi invocat cu aroganță de orice criminal. Cred că toată lumea ar trebui să le cunoască faptele și că, mai ales, inocenții au dreptul să-i judece, chiar dacă torționarii, cei mai mulți, au fost bătuți fără milă, înainte de a accepta să tortureze pe alții". Întîlnirea pe drumul către muncile agricole din Balta Brăilei cu un bătrîn lipovean care își păștea oile dincolo de sîrma ghimpată și care îi urmărea cu mare compasiune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de personalul lagărelor, cu motive reale sau imaginare, fără motive, toate din plăcerea sadică de a lovi în dușmanii poporului care oricum nu aveau șansa nici să riposteze, nici să le evite. Erau, cu mare ușurință și evidentă încîntare pentru torționari, pe rînd, transformați într-o masă de carne sîngerîndă încă pîlpîind de viață. Tortura pe înțelesul tuturor a lui Florin Constantin Pavlovici ne amintește (oare cu cît folos?) de tortura cea de toate zilele administrată de aparatul represiv al comunismului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
editor la editura Curtea Veche, coordonator de colecție. A publicat articole, eseuri, interviuri, în ziare și reviste, dar și volume de notorietate ca, de exemplu: Telejurnalul de noapte (1997), Această dragoste care ne leagă (1998), Drumul Damascului, Spovedania unui fost torționar (1999), O sută de zile cu Monica Lovinescu (2008) etc. Traducătoare apreciată, Doina Jela a publicat în limba română ediții de mare valoare printre care: Antologia gândirii juridice, Philippe Malaurie, O Americă înspăimântătoare, Edouard Behr, Cartea neagră a comunismului, Stéphane
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
Alexandru Paleologu, despre care, printre alții și printre altele, iată ce scrieți: Nici măcar de o curățenie în propria ogradă nu am avut parte. De o mică vânătoare de șobolani (sublinierea dvs. A.M.!) (nu zic de vrăjitoare). Chiar și în cultură, torționarii, turnătorii, slugile comuniștilor sunt bine-mersi, printre noi, ba chiar unii, vezi Doinaș, Paleologu, sunt chiar "respectați", "compătimiți", "înțeleși" (fără măcar în prealabil să-și fi turnat ceva cenușă-n cap. Nici măcar micul (dar necesarul pentru a ieși din ambiguitate) "război
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
l-a scăpat de selecții. Armistițiul e un jurnal de călătorie (precedat de unul de convalescență) desfășurat treptat sub ochii cititorului. Primo Levi e, mai mult decât orice, un povestitor. Inventariază, cu pasiune de colecționar, figuri, întâmplări... Foști camarazi sau torționari, victime, vagi contururi ale unor ființe umane. Henek König e un ungur transilvănean. Bucuria vieții simple (și autorul consemnează aici un vechi episod care a devenit subiect de bancuri la noi: Se ducea adesea duminica prin pădure cu tatăl său
Despre lagăre și supraviețuitori by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/12221_a_13546]
-
libertate este de retragere la adăpostul unui așezământ asemănător, un sistem bine organizat. Și în lungul lor periplu l-au găsit. Noul lagăr a păstrat structura vechiului. Ierarhii, mită, bursa neagră... Dar au scăpat de meticulozitatea nemțească. Întâlnirea cu foștii torționari (previzibilă) e redată în linii sobre. Nu îi culpabilizează, din contră, parcă o tristețe nedefinită plutește printre rânduri: "Erau îmbrăcați în zdrențe decolorate... Aveau fețe supte, năuce, sălbăticite: obișnuiți să trăiască, să acționeze, să lupte după schemele rigide ale autorității
Despre lagăre și supraviețuitori by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/12221_a_13546]
-
temut. Dar, vezi Doamne, la vremuri noi s-au instalat și securiștii noi, cu haină și cravată. Au venit cu aere de afaceriști cu oferte atractive. Iercescu trebuia determinat să-și vândă roadele minții, patriei socialiste. Abia după Revoluție, un torționar „de bine” i-a explicat că invențiile lui urmau să fie brevetate în Israel și Grecia... Tratamente anti-HIV și antineoplazice Obiectivele sale prioritare sunt acum două produse din resurse naturale, unul pentru a stăvili ravagiile virusului HIV, cel care provoacă
Agenda2005-17-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283618_a_284947]
-
original "The Sword of the Lictor") este un roman science-fantasy scris de Gene Wolfe. Este a treia carte din seria de patru volume "Cartea Soarelui Nou". Cartea continuă povestea lui Severian, ucenic al Ordinului Căutătorilor Adevărului și Penitenței (sau Ghilda Torționarilor, cum mai e cunoscut), descriind viața în Thrax și fuga de acolo. Cartea nu reia acțiunea exact de unde a lăsat-o precedenta, ci ni-l prezintă pe Severian aflat deja în Thrax și exercitându-și meseria, ca Lictor al Arhontelui
Spada Lictorului () [Corola-website/Science/320878_a_322207]
-
a executat în prima carte), de al cărei atac scapă cu greu. Familia fuge din casă, dar este atacată de zoantropi (oameni cărora li s-a înlăturat lobul frontal, devenind niște fiare) și de alzabo. Cu tot ajutorul dar de torționar, singurul care scapă este băiețelul familiei, pe care îl cheamă tot Severian. Ulterior, băiatul este capturat de un trib, iar Severian este nevoit să se dueleze cu unul dintre magicienii tribului, pentru a-l salva. Călătorind mai departe împreună, cei
Spada Lictorului () [Corola-website/Science/320878_a_322207]
-
îl conduce. El îi propune lui Severian să îl ia în slujba sa, pe post de conducător al Urth-ului. Deși este mai puternic decât Severian, acesta reușește să îl omoare, cu ajutorul corpului pe care se grefase. În continuarea călătoriei sale, torționarul ajunge pe malul Lacului Diuturna. Capturat de oamenii care locuiau pe mal (după ce este drogat), torționarul este dus la stăpânul castelului care conduce regiunea. În timpul călătoriei pe apă, barca lor este atacată de oamenii lacului, pe care Severian îi ajută
Spada Lictorului () [Corola-website/Science/320878_a_322207]
-
conducător al Urth-ului. Deși este mai puternic decât Severian, acesta reușește să îl omoare, cu ajutorul corpului pe care se grefase. În continuarea călătoriei sale, torționarul ajunge pe malul Lacului Diuturna. Capturat de oamenii care locuiau pe mal (după ce este drogat), torționarul este dus la stăpânul castelului care conduce regiunea. În timpul călătoriei pe apă, barca lor este atacată de oamenii lacului, pe care Severian îi ajută să învingă. Primit în rândul lor cu tot respectul cuvenit, Severian află că sunt terorizați de
Spada Lictorului () [Corola-website/Science/320878_a_322207]
-
lor este atacată de oamenii lacului, pe care Severian îi ajută să învingă. Primit în rândul lor cu tot respectul cuvenit, Severian află că sunt terorizați de stăpânul castelului. Severian se oferă să îi ajute aă îl cucerească. Ajuns acolo, torționarul se reîntâlnește cu Doctorul Talos și cu Baldanders, acesta din urmă fiind mai uriaș ca atunci când îl cunoscuse. Tot în castel se află și ocupanții unei navei spațiale, cacogenii, care îi dezvăluie lui Severian că ei se străduiesc să ajute
Spada Lictorului () [Corola-website/Science/320878_a_322207]
-
lui Ciulei: "Păi, în Erupția, terenul cu vulcani noroioși era formidabil...". În ce privește pariul pentru viitor al cineastului, el este formulat abia în alte fascicole ale volumului, care-l fac antologic. Sînt confesiunile lui Pintilie la terminarea filmărilor pentru După-amiaza unui torționar, fragmentele din scenariul filmului și îndeosebi cea mai amplă dintre exprimările sale de pînă acum într-o publicație românească, prilejuită de dialogul epistolar cu Ștefan Augustin Doinaș. Este Cineastul față cu Poetul. Acesta din urmă încă îngrijorat - ca Tudor Arghezi
Filmul în trei proiecții by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15227_a_16552]
-
contrariate, sfidate, sfîșiate pînă la demonizare, transpar doar prin contrastul lor cu impulsul sado-masochist de-a strivi fragilitățile obiective, de-a stîlci și schilodi entitățile fără apărare. Din neputința de-a și-o asuma la modul ideal, poetul devine un torționar al lumii sale ficționale ce constituie însă, neîndoios, un simbol al lumii reale; "străzi infuzate în ferestre cu arbori schilozi/ felinare oarbe peste pielea tăbăcită a pisicilor/ muguri de lămîi în cîrlige de fum/ hălci de carne uscată aici lîngă
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]