2,332 matches
-
Iar ea îl mângâie zglobie pe frunte Și-aleargă spre văi cu destin împlinit. Ca rod al creației divine-i născută O strânsă pereche-ntr-un calm aparent, E stânca ce-așteaptă la praguri tăcută Și apa sărutul schimbând în torent. Un munte își urcă mândria spre ceruri, Cu fruntea înaltă de steiuri ridată. Iar barba-i pădure, asprită de geruri, De chiciuri și nea e din plin pomădată. Tăria aceasta, cu oaspeți doar vânturi, Cu vremea ce trece, e tot
REGAL DE IUBIRE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383624_a_384953]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > ÎNTOARCERE LA GENEZĂ Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Ai lăsat cale deschisă luminilor difuze, multicolore, loc pentru umbre, torent nevăzut. Pământul a rămas neîngrădit de mâna întinsă, mirosind a flori. S-a lipit brațul de pielea timpului desfăcând cărarea. Nu s-a făcut inima scut, să îmbrățișeze pământul îndrăgostit de cer până la unitate. Ai lăsat calea deschisă, urmărind vântul
ÎNTOARCERE LA GENEZĂ de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382826_a_384155]
-
vibrări de violet”(Primăvara).”și „voi lua din cer/ceea ce nu mai găsesc prin stele/de când rătăcesc”(Vreodată). „adio,pică frunza/și-i galbenă ca tine”(Pastel). Mă opresc, ca nu cumva șuvoiul de „picături”să se transforme într-un torent. Trebuie să mai subliniez cum se prezintă Bacovia, fără referințele critice ale altora: „un suflet delicat/în goană de barbar”(Stanță medie), sau „Bacovia/Țara/când tace/orice cuget...”(Stanță la Bacovia). Cu mulți ani mai târziu, vântul vieții mi-
UN GULIVER COTIDIAN de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383047_a_384376]
-
i se face frică de reușita personificant-metaforizantă Litere chicoteau la comanda/Alcoolică a mâinii drepte - și eșuează în mediocritatea sub-metaforică Banderole cu inspirație maximă”). ...Frisoanele curg peste umeri/ Zguduie umbra paiaței/ Ascunde intimitatea momentului/Prelungită de lumânarea aprinsă/În eroarea torentului/Creației... - cf. Inspirație. Chiar și eroarea torentului apare ca o forțare jenantă, în registru metaforic - după banalitatea sintagmatică Ascunde intimitatea momentului...! .... Unde nuanțe de stihuri/ Împing precum taifunul/ Pupa epavei cu propoziții/ Aduse din indiile gramaticii - cf. Nesomn. Indiile gramaticii
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
Litere chicoteau la comanda/Alcoolică a mâinii drepte - și eșuează în mediocritatea sub-metaforică Banderole cu inspirație maximă”). ...Frisoanele curg peste umeri/ Zguduie umbra paiaței/ Ascunde intimitatea momentului/Prelungită de lumânarea aprinsă/În eroarea torentului/Creației... - cf. Inspirație. Chiar și eroarea torentului apare ca o forțare jenantă, în registru metaforic - după banalitatea sintagmatică Ascunde intimitatea momentului...! .... Unde nuanțe de stihuri/ Împing precum taifunul/ Pupa epavei cu propoziții/ Aduse din indiile gramaticii - cf. Nesomn. Indiile gramaticii este frumos spus (de-a dreptul mirific
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
doar un mare duhovnic ci el a fost și rămâne un geniu autentic, căci a avut o minte sclipitoare și o rațiune efervescentă, fascinantă, captivantă și debordantă. Altfel spus, Părintele Arsenie Boca se comporta, uneori, pe drept cuvânt, ca un torent, ca o avalanșă, avea vocea tunătoare, privirea fulgerătoare și atitidinea mobilizatoare. După ce îți vorbea el tu nu mai aveai cale de întors, deoarece el era un om al întregului nu al jumătăților de măsură. La el ce area da rămânea
TOŢI ACEŞTI MARI PĂRINŢI AI ORTODOXIEI NOASTRE SUNT, PENTRU MINE CEL PUŢIN, (CA) NIŞTE SFINŢI AI BISERICII, POPORULUI ŞI NEAMULUI NOSTRU ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2232 din 09 februarie [Corola-blog/BlogPost/383125_a_384454]
-
Cecco d’Ascoli. În cavernele cerurilor explodează aceeași flacără care devorează pântecul vulcanilor. Veniero rămăsese tăcut, contemplându-și cupa pe care o strângea În pumni. Dar, la acele cuvinte, se deșteptă. — Și abisurile mărilor sunt biciuite de curente năvalnice, ca torentele de aer care umflă pânzele. Da, cu adevărat, messeri, cele de jos sunt cum sunt cele de sus... eu am văzut. Își afundă la loc privirea În cupă, ca și când ar fi vrut să alunge o amintire chinuitoare. Dante era sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și eu imperiul meu subsolul mă duc la servici) Și eu am beneficiat ca orice muritor de dreptul de a avea un imperiu. Și mie mi s-a dat cîndva libertatea să aleg. Atunci cînd anotimpul se descătușa ca un torent de limfe, cînd drumurile se deschideau miraculos sub pașii mei, cînd energiile sfidau comoditățile confortului și simpatiile nu-mi erau impuse de limitele Înguste ale pătratului În care mă mișc zilnic, am cunoscut și eu bucuria de a Întîlni orașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
regăsire. Inima mea are acum un remediu care nu se compară cu tine, dar despre care îți pot spune cu siguranță că reprezintă exact lucrul de care am nevoie în acest moment. FINAL PASAJ RETRAS Cu cerul prăbușindu-se în torente peste el, personajul nostru se prăbuși la rândul său în scaunul unde până nu demult lucra soția lui. Ochii i se împăienjeniră, dar nu-și putea da seama dacă era din pricina tristeții, a durerii pricinuite de cuvintele cuprinse în bilet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
n Taschentuch besitzen. Volkman avea această calitate că-ți puteai da seama dacă tușește sau râde numai dacă știai ce s-a întâmplat anterior. Observând că, după ce pronunță cele de mai sus, profesorul deschide gura larg și dă drumul unui torent clocotitor, bolborosind răgușit, văzând cum capetele roșcate ale mustăților lui se ridică de parcă le bate un vânt puternic și cum pe chelia lui purpurie se umflă o vână liliachie, groasă cam cât un creion, toată clasa a izbucnit într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mergeau pe marginea unei viroage adânci care cobora de undeva dinspre vârf ca un deget uriaș întins pe pământ. Judecând după tufele de pipirig și mentă sălbatică crescute printre bolovanii înghesuiți în vale, atunci când ploua pe acolo se forma un torent. Cristi căuta un loc pe unde să poată trece pe partea cealaltă fără să se murdărească de noroi. Vasilică rămăsese câțiva pași mai în urmă în timp ce el se strecura printre trunchiurile drepte ale molizilor bătrâni. Undeva mai în față, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
restul corpului. Nu-i așa, domnule? întrebă el înfiorat. Ca să fiu sincer, da. Însă mă îndoiesc că vom mai găsi ceva. Cred că șapca a ajuns aici adusă de apă. În urma ploii de alaltăieri noapte, aici s-a format un torent care a dus la vale o mulțime de resturi. Va trebui să extindem cercetările și pe maluri ca să vedem de unde a putut veni obiectul de îmbrăcăminte descoperit. Poate vom avea noroc, cine știe? Vasilică Pohoață era alb la față și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
un bolovan uriaș ce părea că rămăsese înțepenit între doi stejari care, probabil că ieșiseră din ghinde pe vremea când Attila își conducea hoardele spre porțile Romei. Dincolo de acesta se deschidea o vâlcea adâncă cu pereții abrupți. Era albia unui torent care își săpase drum la vale pe acolo. Calistrat se opri chiar pe margine, privind în lungul ei. Mai la deal de ei, la cel mult douăzeci de metri, ascunsă sub buza ravenei stătea vâlva. Bulgărele de ceață pulsa rar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sa ca și rangul familiei sale vor fi admise de judecător ca circumstanțe agravante și ca o trădare nu doar a monarhului, ci chiar a condiției sale sociale. Pedeapsa trebuia să fie exemplară. Condamnatul abia dacă deslușea cîte-o vorbă din torentul monoton al silabelor care Îi bubuiau În ureche precum răpăitul tobei. Timpul se oprise-n loc. Trecutul, prezentul și viitorul se amestecaseră, Își simțea tîmplele zvîcnind din pricina pulsului agitat, iar tobele duduiau aidoma sunetelor Îndepărtate ale bătăliilor cîștigate, ale convoaielor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
În biroul său) se extindea peste masivul Ural pînă la Moscova și Petrograd, „asemenea aortei care duce pînă În inima problemei“ - va scrie un contemporan nostalgic. Prin lingușiri, mituiri, urmăriri, vicleșuguri, ca și grație cinelor În care „șampania curgea În torente, iar oamenii sporovăiau ca niște coțofene“, Racikovski va descoperi, spre sfîrșitul anului 1890, o organizație revoluționară secretă care confecționa bombe În atelierul unui lăcătuș dintr-o suburbie pariziană. Bombe pentru teroriștii din Rusia. Secția a treia a poliției țariste va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ani“, spunea el. „Ea este punctul vieții, iar viața este singurul ei judecător. Viața și moartea.“ Așadar, arta ar fi semnificația poeziei „Limb“, pe marginea căreia, În treacăt fie spus, doamna Nina Roth-Swanson a bătut cîmpii. „În limbaj poetic un torent de apă semnifică anume refulări onirice, iar asociația cu o apă curgătoare, mai degrabă presimțită - este expresia sunetului abisal ce sugerează deopotrivă murmurul vorbelor și susurul urinei.“ (Aici, Într-adevăr, s-a Întrecut pe sine.) Deci domnule, Mendel Osipovici n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Dealul Bisericii și Izlazul comunal. Caracteristica acestei zone este dominarea nisipurilor, a nisipurilor argiloase care determină erodarea permanentă a solului, formând râpe și hăuri în mod permanent. Terenurile argiloase, lutoase, de pe dealurile puternic fragmentate, permit ca apa ploilor să formeze torenți distrugători ce produc mari pierderi de sol, ajungând până la 98%. Datorită ploilor torențiale se întâlnesc forme caracteristice eroziunii lineare, de la cele incipiente, până la cele mai avansate. Pe terenurile cultivate, micile eroziuni se lărgesc din ce în ce mai mult,datorită ploilor torențiale, distrugând recoltele
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Apa provenită din precipitații moderate și de lungă durată pătrunde încet în sol, până la rădăcina plantelor, asigurând creșterea în condiții optime. Un grad mare de pericol îl constituie aversele, când mari cantități de apă cad în scurt timp, formând șuvoaie, torenți care spală solul, facilitează eroziunea și distrugerea straturilor granulare a acestora și formarea de anțuri și viroage. Iarna, stratul de zăpadă constituie o rezervă importantă de apă pentru agricultură, însă atunci când zăpada se topește brusc, pe pante se formează viituri
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ei și a posibililor complici. Urna era goală, pură, imaculată, dar nu se afla în sală nici un singur alegător, unul singur, de mostră, căreia să-i poată fi arătată. Poate că vreunul dintre ei umblă pe undeva rătăcit, luptând cu torentele, suportând biciuielile vântului, strângând la piept documentul care îl acreditează ca cetățean cu drept de vot, dar, așa cum stau lucrurile pe cer, va dura mult până să ajungă aici, dacă nu cumva sfârșește prin a se întoarce acasă și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
bucuriile lumii și dragostea femeilor pentru austeritatea anevoioasă a mănăstirii. Convertirea poate să se producă sub diferite forme și în chipuri diferite. La unii oameni e nevoie de un cataclism, cam așa cum o piatră poate fi sfărâmată de furia unui torent. La alții ea se produce treptat, după cum o piatră poate să fie roasă de căderea neîncetată a unei picături de apă. Strickland avea caracterul neabătut al unui fanatic și ferocitatea unui apostol. Totuși, pentru mintea mea pragmatică rămânea de văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
obrazul cu degetele. Nu purta nici o mască. Trupul zvelt Îi era acoperit, până dincolo de talie, de o cascadă de păr alb care, inițial, crea impresia unei bătrâneți Înaintate. Dar era vorba, iarăși, de o iluzie. Era curgător și splendid, un torent de zăpadă demn de un Înger adolescent. Exista ceva nefiresc În acea frumusețe, simțea poetul, ceva ce putea pătrunde În suflet, legându-l cu lanțurile unei otrăvi subtile. Încerca aceeași stare de indispoziție care pusese stăpânire pe mintea lui atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ci, dacă o răcnești, așa cum fac mulți dintre actorii ăștia, mai bine îl pun pe crainicul orașului să-mi recite versurile. Nici nu despica văzduhul cu mâinile, așa, de parcă ai tăia lemne, ci fii în totul domol: căci, chiar în mijlocul torentului, al furtunii și - ca să zic așa - al vârtejului pasiunii, trebuie să dobândești și să arăți o cumpătare care să-i dea moliciune. O, mă doare în suflet când aud câte un gură-spartă cu căpățâna împerucată sfâșiind pasiunea în bucăți, făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
a Întrebat curioasă dacă una dintre perechi era cumva atașată de Amory Blaine. Deși nu-l Întâlnise Încă, respectivul tânăr Îi ocupase o parte considerabilă a zilei - a primei zile de la sosirea aici. Venind cu mașina de la gară, Sally, În torentul de Întrebări, destăinuiri și exagerări, Îi spusese din proprie inițiativă: — Sunt sigură că-l ții minte pe Amory Blaine. Ei bine, pur și simplu arde de nerăbdare să te revadă. Și-a amânat cu o zi Întoarcerea la colegiu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mai calci niciodată pe Broadway? Auzindu-l vorbind, Amory l-a considerat un oarecare din mulțime - individul de lângă el a Încetat să mai fie Sloane, cel cu Înfățișare blajină și cu temperament optimist, devenind una dintre fețele malefice Învârtejite În torentul tulbure. — Omule! a strigat el, atât de tare Încât lumea din colț a ridicat ochii și l-a privit lung. E o mizerie, iar dacă nu vezi asta, și tu ești un mizerabil! N-am ce face, a răspuns Îndărătnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
durata tinereții -, Încercând să se Înfrupte din delicioasele bucate epicureice. Și-a promis vag că va veni un timp când episoadele vor fi sudate laolaltă. Luni În șir a avut senzația că alternase Între a fi purtat cu repeziciune de torentul iubirii și al fascinației și a se roti Într-o bulboană, iar În bulboane nu simțise Îndemnul de a gândi, ci numai dorința de a fi luat de val, dus pe creastă și apoi aruncat din nou. - Toamna muribundă, disperată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]