825 matches
-
în tricouri largi și blugi retezați, sau uite altele îmbrăcate într-o parodie de costum indigen superfeminin, alcătuit din volane și pliseuri, cucoane înfoiate în nădragi strâmți de catifea reiată, și o inflație de pistrui revitalizați, brutele blonde bâțâindu-și torsurile în bar, dând astfel viață idealurilor de grație masculină - gorila cu mustăți. E băutură câtă vrei și bani de aruncat, grămezi. Refamiliarizați cu propriile trupuri, încălziți, gresați, îngrijiți, au cu toții o culoare senzuală: i se spune sănătate de taur. Așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fuseseră ascultate. În noaptea aceea, Jacinta Îl văzu din nou În vis pe Zacarías. Îngerul nu mai era Înveșmîntat În negru. Era gol și avea pielea acoperită de solzi. Nu-l mai Însoțea motanul, ci un șarpe alb Încolăcit În jurul torsului. Părul Îi crescuse pînă la brîu, iar zîmbetul, acel zîmbet de caramea pe care Îl sărutase În catedrala din Toledo, apărea brăzdat de dinți triunghiulari și deși, ca aceia pe care Îi văzuse la unii pești din largul mării care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-se În tăceri. Își Învățară trupurile pe de rost și Îngropară acele șase zile de despărțire În sudoare și salivă. Julián o penetră cu furie, țintuind-o de lemnul pardoselei. Penélope Îl primea cu ochii deschiși, cu picioarele Înlănțuite În jurul torsului lui și cu buzele Întredeschise de dorință. Nu exista nici un licăr de fragilitate sau de copilărie În privirea ei, În trupul călduț care cerea mai mult. Mai apoi, cu fața Încă lipită de pîntecele ei și cu mîinile pe pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
frig străpungîndu-mi ceafa. În cîteva momente, mi-am recîștigat seninătatea și am Înțeles că aveam În față efigia unui Crist sculptat În lemn pe zidul unei capele. Am Înaintat cîțiva metri și am Întrezărit o imagine spectrală. O duzină de torsuri femeiești, nude, se Înghesuiau Într-un ungher al vechii capele. Am băgat de seamă că le lipseau brațele și capul și că stăteau pe cîte un trepied. Fiecare dintre ele avea o formă evident deosebită și nu mi-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
timpuri cînd familiile Înstărite dispuneau de manechine create după talia membrilor familiei, pentru confecționarea Îmbrăcăminții și altor articole casnice. În pofida privirii severe și amenințătoare a Cristului, n-am putut rezista ispitei de a Întinde mîna și de a mîngîia talia torsului ce purta numele Penélopei Aldaya. Mi se păru atunci că aud pași la etajul superior. M-am gîndit că Bea sosise și că, probabil, umbla prin casă căutîndu-mă. Am părăsit capela cu un sentiment de ușurare și m-am Îndreptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
împacă cu scenariul. Ar fi fost prea dificil de mânuit, prea greu de controlat în momente de presiune psihică - o povară prea mare, un deranj, prea mult zgomot la locul crimei... Asta însemna că dinții ce s-au înfipt în torsul victimei trebuie să fi fost umani, deși amprenta mușcăturii e prea mare pentru a fi făcută de dinții unui om. Ceea ce însemna că asasinul mușcase și crâmpoțise, sfâșiase și rosese cu dinții ca să pătrundă în intestinele victimei, sugându-i carnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
tăi negri n-am pus nimic. pe buze ți-am pus trandafiri fără spini și te-am rugat, "Taci! E un descânt..." pe gât o ghirlandă cu garoafe și frunze de nuc și sânii i-am înconjurat cu busuioc. pe tors și pe coapse, flori de portocal, iar genunchii i-am prins în magnolii și sâmburi de rodii. sub tălpi ți-am pus toporași ca mersul tău să se odihnească și liniștea să-ți fie parfumată... La Urania Albastru 2 îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
o hainå de galå de searå de serviciu Pianissimo trotuarele se întind obosite de pașii cadențat trecåtori peste trupurile lor Șerpuind prin oraș andante încep umbrele så danseze pe stråzi luminate de spoturi ritmate-n ferestre În garå se-aude torsul recitant al motorului de locomotivå Zeița Bastet adormitå sub spectrul turnului de control în timp ce-o suratå rinforzando își miaunå sosirea și plecarea spre știința batistelor fluturând ale celor ce vor så plece altådatå vreodatå și alte mâini vor
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1644]
-
Nimic nu mișca, parcă nimic nu se întâmplase. Se ridică, privi în jur spre camera străină, privi pe fereastră, strada, strada străină. Trase hainele risipite pe covor, se îmbrăcă. Gazda dormea. Goală, perfectă, somn perfect. O văzu acum, cu adevărat. Torsul amplu, talie îngustă, pulpe viguroase, talpa netedă, glezna subțire. Chipul prelung și palid, buzele strâmbate într-un zâmbet rău. Părul scurt, roșu, de recrut, brațele prea lungi, albe. Nu se mișca, nu auzea nimic. Făcu un prim pas. Cadavrul rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
spre scări, pe care le folosesc mereu ca alternativă la mersul la sală. Plus că, din fericire, marketingul e la etajul Întâi. Tocmai am ajuns pe palier, când Jane țipă: — Uite ! O, Doamne ! El e ! Pe stradă cotește, cu un tors egal, maiestuos, o limuzină care oprește exact În fața ușilor de sticlă de la intrare. Nu-nțeleg deloc ce e cu mașinile astea. Sunt atât de strălucitoare și de lustruite, de parcă ar fi făcute din cu totul alte metale decât mașinile obișnuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
înecase o cămilă. R’Orab se agită, neliniștit. își întoarse gâtul lung și își îndreptă botul cu jind spre cortina de apă ce înainta descompunând lumina și transformând peisajul. A mugit ușor și din gâtlejul său s-a auzit un tors de pisică uriașă, satisfăcută. Gacel s-a ridicat încet în picioare, i-a scos șaua și, la rândul lui, și-a scos straiele, pe care le-a întins cu grijă peste tufele de scaieți ca să se ude cât mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să-și pună mintea cu el? Dacă nu cumva tocmai asta urmărea în avântul lui masochist... Drept pentru care, i-au făcut pe plac, măturând pe jos cu el, sărmanul maestru. După o lună s-a întors în redacție cu torsul în vestă de ghips și cu bandaj peste frunte, ca un adevărat erou, maestre, să ne trăiești. Să vezi și să nu crezi, parcă tot nu l-au bușit îndeajuns, după cum îi dă mâna să le plângă de milă. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
un obsedat al trasului de fiare, desigur, cu ceafă de taur, umeri ca niște platoșe, brațe de sugrumător cu bicepși cât căpățâna de varză. Rafael îl știa din vedere, îl mai văzuse prin zonă în tricouri d-astea mulate pe tors și fără mâneci, legănându-și superbul hoit de poster publicitar pentru aparate de făcut mușchi și pentru suplimente nutritive, dar parcă ar fi dat să-l deconspire uitătura melancolică, pierdută, care te făcea să te gândești la vreo neputință ascunsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
un copac să aștept. Și să observ. În pragul unei barăci luminate, un teatru improvizat. Roze-khwan-ul, povestitor și bocitor, stârnește lacrimile credincioșilor, și urletele lor, și sângele. Un bărbat iese din umbră, un voluntar al durerii. Cu picioarele goale, cu torsul dezgolit, În juru-i sunt Înfășurate două lanțuri; le azvârle În aer, le lasă să cadă peste umeri, pe spate; fiarele sunt netede, pielea se Învinețește, se brăzdează, dar rezistă, e nevoie de treizeci, de cincizeci de lovituri ca să apară prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
împăcată, întotdeauna când se află în fața mea, trezește în mine un sentiment de frustrare, dar în gândurile mele, îmi este aproape dragă, milostivă, caldă și înțeleaptă, o văd șezând și alăptând, suptul fetiței se confundă cu ciripitul păsărelelor și cu torsul pisicilor, într-o perfectă armonie cu întreg universul. Gândul la ea trezește în mine un sentiment plăcut de siguranță, ca și când, dacă ceva se va întâmpla, ea va veni din nou și ne va salva, dar în clipa în care îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
e bine legat, se bagă o șatenă cu ochii verzi. O privesc cu coada ochiului: blugii cu ținte stau să plesnească pe ea. Piciorul cambrat corect, fundul în formă de pară. Talia dezgolită e fină și se desface într-un tors rotund cu sâni plini, urcați până lângă clavicule. Deși cumplit de obosit după noaptea petrecută în mesteacănul de lângă Clubul Diplomaților, simt cum mă trece un fior de-a lungul șirei spinării. Ca să câștig timp, aprind un Winchester. Îi surprind chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
obstacol i s-ar fi înălțat în față. Înjunghiată de moarte, Sabina gemu prelung și își lăsă capul în piept. Părul negru i se prăbuși pe chip și, o clipă, păru că nu mai poate duce bătălia. Leo își ridică torsul și, prinzând-o de plete, îi răsuci cu furie capul în sus. Privi încrâncenat în ochii femeii și, ținând-o strâns de coamă, îi devastă gura, o pătrunse cu limba, îi mușcă până la sânge buzele. Victima țipă scurt, se zbătu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
votați cu Băsescu! Stripăre, hai, vii să băgăm brațe? Ieșirea din vestiar se face cu izbirea ușii în sens invers și cu răcnet mare: bibanii și așchilopații să elibereze aparatele! a venit artileria grea! Se fac fandări și răsuciri de tors. Încălzirea continuă cu gantere și cu dispunerea echipamentului în punctele strategice ale sălii: bidonașele cu proteine trebuie să fie la îndemână. La fel mobilele sau ceasurile - seriile se cronometrează. Baronu’ intră la băncuța de umeri și, curând, bara primește discuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
complet astupate. Ash apăsă pe trei butoane de comandă. ― Știu ce se petrece la exterior. Ar trebui acum să analizăm interiorul lui Kane. Se aprinse un ecran mare, imaginea se preciză. Pe o fotografie în raze X apăreau craniul și torsul. Datorită rezoluției fine, se vedeau arterele și venele prin care curgea sânge, pulsația plămânilor, bătăile inimii. Neliniștiți, Ash și Dallas studiară schema internă a formei palmate care acoperea fața lui Kane. ― Nu sunt biolog, zise Ash încet, dar este textura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
hrană prin perfuzii până când voi putea determina cu certitudine dacă străinul absoarbe proteine din sistemul său. Activă un bloc de control. Imediat, "autodocul" începu să furnizeze lichide corpului "execului". ― Asta ce este? (Ripley puse degetul pe o fotografie internă a torsului lui Kane.) Pata asta neagră pe plămâni! ― Nu văd nici o "pată". Dallas se apropie de imaginea electronică. ― Cred că văd și eu. O excrescență exagerată pe sistemul respirator, Ash. Ofițerul științific aprobă. Fixă pata care-i atrăsese atenția lui Ripley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
motanul le-o luase înainte. Cu coada ridicată, cu blana zbârlită, cu gheruțele scoase, din două salturi părăsi masa și încăperea. Micul craniu dințat se zbătea convulsiv pentru a se extrage din ascunzătoarea lui. Brusc, parcă opintindu-se, țâșni din torsul zdrențuit al lui Kane. Capul și gâtul erau legate de un corp gros acoperit cu aceeași piele vâscoasă, Cu niște brațe și picioare mici înarmate cu gheare. Îl propulsară cu o viteză nemaipomenită. Ateriză pe masă, peste farfurii, smulgând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
principiile politicii mele, stimată doamnă. Ale politicii, nu ale firii mele, subliniază tânărul și, ca după o mărturisire compromițătoare, face câțiva pași ezitanți, depărtându-se. în mers, întinde la întâmplare mâna și mângâie automat cu vârful degetelor bronzul de pe consolă : torsul lucios, lira lui Apollo... O mică vibrație adusă de amintirea inavuabilă a vârstei când sângele ce se dezlănțuise și cumințenia firească nu găsiseră încă alt debușeu decât studiul atent al cioburilor de ceramică gre cească, cu violuri pe cale a fi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe Sia pe la prietenele lui. Erau petrecerile de iarnă. Când fata era mică ele tot, acele îndrăgostite care mai de care o răsfățau, în hatârul lui Lică. Posacă cum era, copila simțea totuși 153 pentru dezmierdările lor un fel de tors ca al pisicii când umflă gâtul subt alintări și-și ascunde ghearele. Mai măricică, înțelesese de gustul mâncărilor bune și al cadourilor. Apoi venise vremea să fie trimisă afară să se joace; devenise curioasă și urâse femeile pentru care era
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
asta, Susan, dinspre partea ei, observa emoția vechilor prieteni nu fără o oarecare ironie față de Al Capone, dar dispusă să adauge afecțiune la zîmbetul ei de Îndată ce n-o să mai stea cu spatele la ea. — Darling, sîntem aici... — Felicitări! exclamă Al Capone, cu torsul enorm și cu picioarele prea scurte. Susan consultă dicționarul: desigur, felicitări fiindcă Fernando era ambasador cînd m-am cununat cu Juan. — Mulțumesc, spuse, apropiindu-se. — Ei, În sfîrșit acum o cunoști. — Doamnă, sînt Încîntat de cunoștința și la ordinele dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
făceau să se simtă neliniștit, parcă mai văzuse undeva ochii ăștia. Al Capone se apropie de bar Împreună cu Susan și Juan Lucas și acum profita de un moment de neatenție al ei ca să facă o săritură și să aterizeze cu torsul lui uriaș pe un taburet. După ce-și redobîndi strălucirea, simțindu-se din nou impunător, Al Capone Îi făcu un compliment grozav În stil vechi bietei Susan, țintuind-o cu privirea În clipa În care ea voia să-i arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]