4,979 matches
-
un bun-simț elementar a cărui expresie devine colerică, un om care nu poate să tacă. Ceea ce ține de dimensiunea politică a formării sale nu are de-a face cu ideologia, ci cu înțelegerea mecanismului psihologic al angrenajelor umane din aparatul totalitar. Walesa știe să-și folosească avantajele dobândite și în primul rând recunoașterea occidentală. Relația cu Danuta (Agnieszka Grochowska), soția sa, nu este lăsată deoparte, iar Wajda nu o ridică la nivelul unei sfinte revoluționare, antigonă patetică precum sora din Katyn
Minunatul Lech Walesa by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2509_a_3834]
-
viziunea lui Nicolae Stan asupra comunismului și postcomunismului, cum nu a reușit altă carte apărută în actualitate. Apă neagră propune o radiografie a lumii românești urmărită din 1945 până în 1999, istoria, cu alte cuvinte, ce nu se încheie odată cu perioada totalitară, ci avansează, apoteotic, într-un prezent simbolic. Un sat ialomițean, Crăsani, este centrul unei lumi românești ce trăiește, la scară mare, spasmodic, metamorfoze identice. Nicolae Stan monografiază profesionist, ca într-un laborator socioantropologic, istoria limpezită numai prin fixarea unui diagnostic
Istoria ca așteptare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2523_a_3848]
-
în reacțiile spontane, un maestru, aș zice, al crizelor de moment, psihologii, care vasăzică, migăloase. Nicolae Stan are în vedere o umanitate ce refuză cunoașterea, pentru că, înrobită de bună dispoziție și carnavalesc, ea arată cel mai limpede pervertirea din istoria totalitară. „Crăsănenii învățaseră să tacă asupra marilor probleme, ca și când cuvintele deveniseră prea mici, prea strâmte pentru a cuprinde-n ele toată tărășenia acestor cumplite întâmplări”, sună una dintre concluziile naratorului. Starostele, Solomon, nu e contestat în lumea terorizată și pasivă, de
Istoria ca așteptare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2523_a_3848]
-
atunci când asemănările sar în ochi. E o legitate a ficțiunii și se cere respectată. A te abate de la ea - abia acesta e un semn de inadecvare, care, cum bine știm, conduce la rezultate tragice atunci când se manifestă sistematic, în regimurile totalitare. Privit din acest unghi, Titircă e un ins superior. Nu țin să fac paradoxuri: Călinescu dădea, într-o cronică a optimistului o foarte plastică definiție a inteligenței, care ar avea un „ce” perdant. Un animal hrănit de stăpâni în ajunul
Moraru, Novicov and C-ia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2538_a_3863]
-
vede, Petru Dumitriu speculează aici, distorsionând sensul, semnificațiile religioase legate de Rafael, care, conform tradiției biblice, este îngerul-călăuză, îngerul păzitor, intermediarul omului în relațiile cu Dumnezeu. Asemenea jocuri esoterice nu puteau trece decât prin mintea unui scriitor prins în menghina totalitară” (în prefața Cronicii de familie, p. 35). O las și eu așa, preț de un paragraf sau două. Până atunci, rezum (pe urmele Martei Petreu) consecințele acestei dintâi prefețe. La finele aceluiași 2009, Françoise Mohr, cea care i-a stat
Alte chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2556_a_3881]
-
mediului în care am trăit, a fost să recuperez un destin individual din masificatul simbol colectiv. Tragedia devine parte a memoriei colective doar cînd a devenit clișeu și acționează ca și un clișeu. Individul este anulat nu doar prin lespedea totalitară, ci și prin aceea, ulterioară, a memoriei colective”. Problematica identitară este, desigur, cea care conferă individualitate estetică și etică operei lui Norman Manea, alături de tema subversiunii, modulată în amprenta caracterologică a unor personaje emblematice (clovnul, „prostul”, marginalul etc.). Pe de
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
molimei, dar era singurul care știa cum germenii bolii rămân ascunși în cearceafuri și își așteaptă invariabil purtătorii. Cartea este o fabuloasă poveste despre libertate, despre iluziile ei, despre consimțământul tacit și instinctual al beneficiarilor ei în direcția reconstrucției ticăloșiilor totalitare, despre improbabilitatea și lipsa de teleologie istorică a libertății. Cartea e făcută să păcălească cititorul neavertizat: ea pare scrisă liber, exemplele la îndemâna neinstruitului abundă, autorul se mișcă cu o libertate uluitoare între exegeza rabinică, democrația greacă, experimentele comunismului secolului XX
Ca un bănuț în buzunarul rupt by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2385_a_3710]
-
cu care realizăm constant procese de identificare, fie și numai într-o anumită dimensiune a ei. În orice caz, nu se poate vorbi despre un adevărat vid de receptare a operei lui Caragiale. Eventual putem discuta despre cosmetizarea din vremea totalitară, dar și așa nu se poate afirma că am traversat vreun timp fără Caragiale. Astăzi cu atât mai puțin. Este ceea ce-l atrage pe Angelo Mitchievici, care adună în Caragiale după Caragiale. Arcanele interpretării: exagerări, deformări, excese analizele lui sedimentate
Prospețimi Hermeneutice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2390_a_3715]
-
chiar și după 1937, când evreilor li s-a ridicat dreptul de semnătură și când au continuat să scrie sub pseudonim. În timpul războiului, cenzura a selectat numeroase titluri pe care le-a expediat soldaților și ofițerilor aflați pe front. Regimurile totalitare se împacă greu cu o literatură cum este aceea polițistă, care, cum susține Platini, își are sursa de inspirație în dezordine și crimă, fie și cu happy end, deoarece astfel de regimuri contează pe ordine și pedeapsă. Autorii germani de
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2401_a_3726]
-
i supraaglomerate. derapat deodat ntr-un na ionalism expire, mai exact n 27 febr. 1998, un Când iată, deodată, acest rictus vicios, căci între timp viciat de grup de derbedei literari ( un fel de ț î “antieminescian”, din partea unui succesivele ideologii totalitare, prin care “hooligans” parveni i de pe stadioane n ț ș ă ă ț îșă grupuscul de tineri litera i imberbi i f r ara i traversase secolul XX, integral bibliotec ) au dat marele atac î ț ș ă șă î
In memoriam Mihai Eminescu. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_49]
-
amenințate, "s-au dat de ceasul morții pentru a bate în cuie formă de guvernămînt socotita a le fi prielnica". Formă de guvernămînt care e, desigur, republica, ce consfințește dictatul stalinist din 30 decembrie 1947, plus alte aspecte ale regimului totalitar: "componenții constituantei lui Iorgovan și-au scuipat în palme și, cu o hărnicie incredibilă (în comparație cu ritmul de melc al prestației parlamentarilor de astăzi), ne-au pricopsit cu faimoasa Constituție care ocrotește dar nu garantează dreptul de proprietate". Ce contează detaliul
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]
-
multor neamuri în straița"? În realitate, această încercare de a îngloba Școală Ardeleana iluminismului nu purcede dintr-o exagerată feblețe pentru Voltaire, Rousseau sau enciclopediști, cu toate ca materialismul, fie și "mecanicist", al ultimilor formă o apetisanta "trufanda ideologică pentru dirijorii propagandei totalitare". Ni se oferă o explicație, care-i implică și pe Spinii... cu barbă ai ierarhiei noastre ortodoxe, intolerante cu greco-catolicii. Dacă s-ar recunoaște substratul real al Școlii Ardelene, de ordin predominant greco-catolic, evident că pretențiile lor patriotarde, parafate, vai
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]
-
totalitar-comuniste. Fenomenul reînvierii criteriului politic în configurarea scării de valoare în cultura nu se justifică decît în măsura în care propagandă politică înlocuiește percepția realității pînă la a ajunge să creeze o existență socială de tip schizofrenic, fapt esențial al definirii unei societăți totalitare. Ideea construcției unei noi societăți, a unei noi Românii și, implicit, a unei noi culturi, a unei noi literaturi, care să "reflecte" noutățile respective, îmi dă fiori de groază. Îmi dă fiori pentru că în primul rînd această noutate este ceva
Chiar trebuie să descoperim apa caldă? by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/18178_a_19503]
-
poate fi context nefavorabil, termen de comparație ori amintire descurajanta. Iar dacă se înțelege noutatea ca expresie a voinței de putere împotriva a tot ce este concurent prin natura lucrurilor, nu ne aflăm decît în fața unui caz tipic de mentalitate totalitara. În plan social-politic lucrurile stau destul de rău în România anului 1999. Ofertele pentru o cale "originală" a democrației românești continuă iar ele nu sînt decît tentative de a înlocui o formulă artificială de dominare a societății de către un grup totalitar
Chiar trebuie să descoperim apa caldă? by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/18178_a_19503]
-
totalitara. În plan social-politic lucrurile stau destul de rău în România anului 1999. Ofertele pentru o cale "originală" a democrației românești continuă iar ele nu sînt decît tentative de a înlocui o formulă artificială de dominare a societății de către un grup totalitar, proteic, cu variante cosmetizate ale acesteia. Rezultatul, în cel mai bun caz, nu este decît stagnarea economică dacă nu cumva regresul în cel mai pur sens al cuvîntului, la care se adaugă blocarea dezvoltării sociale. Supraviețuirea grupurilor teroriste în politică
Chiar trebuie să descoperim apa caldă? by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/18178_a_19503]
-
în atenția publică, fie în ierarhii administrative, fie în instituții culturale ori pe lista favorurilor. În cultura publică, la fel și în politică nu există loc gol. Chiar și false, ierarhiile rămîn ierarhii. Iar una din virtuțile propagandei oricărui regim totalitar este aceea de a înlocui realitatea, în mentalul colectiv, cu clișeele ideologice. Fază maximă a procesului de intoxicare este aceea în care omul nu mai reacționează în fața semnalelor realității ci la semnalele propagandei. A produce aici și acum exemplele falselor
Chiar trebuie să descoperim apa caldă? by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/18178_a_19503]
-
europeană a folosit experiență transcendentei ca armă împotriva unui parlamentarism fosilizat. Dar problematică anilor ^30 nu mai e valabilă la sfîrșitul mileniului. Cu totul altfel se pune astăzi problemă relației dintre democrație și metafizica, în condițiile prăbușirii marilor sisteme ideologice totalitare și a succesului formidabil înregistrat de globalizarea economiei de piață. Havel nu are deci nici o reticența să afirme că fundamentul democrației occidentale nu este "goana după cîștiguri materiale imediate" ci esență ("ancoră") ei transcendență. Mai mult. "Separarea puterilor executive, legislative
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
suflet" sau "cîmp", ca energie ce transfigurează imanenta dar nu se plasează exterior ei, a fost recuperată în chip raționalist de o transcendență obiectivizata, de o "esență", statică, metafizica, o altă versiune a Dumnezeului raționalist. Nu este Hitler, Stalin, sistemul totalitar în sine o transcendență ce se plasează în chip absolut deasupra lumii? Iată de ce Havel nu vrea să propună nici un fel de nouă "ideologie", nu vrea să ofere nici un fel de rețetă. Orice rețetă, orice ideologie nu face decît să
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
-va el o armatura puternică pentru apărarea viitorului românesc?". Întrebări care se pun, turnate în aproape aceeași terminologie, si generațiilor actuale. Poate șocă, sub condeiul, totuși, ponderatului C. Rădulescu-Motru, o anume propensiune spre autoritarism. Neîndoios, ea e tangenta la cultul totalitar al conducătorului providențial, cu toate că i s-ar putea decela o mai rezonabilă origine în concepția mai veche a personalității exemplare, a conducătorului înțelept. Depășind clișeele fals-colectiviste ale ideologiei comuniste, ne putem gîndi nu doar la Joseph Goebbels sau la Alfred
Rădulescu-Motru a avut dreptate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18194_a_19519]
-
chemarea lui Ion Iliescu adresată „oamenilor de bine" să facă ordine și curățenie în Piață Universității", mai scrie senior-editorul Gândul. "Împingerea unor mase de civili împotriva altora, pe deasupra și pe dedesubtul legilor și instituțiilor statului, este un procedeu specific conștiinței totalitare. Ea se bazează întotdeauna pe o înșelătorie mediatică de proporții - în cazul Antenă 3, interzicerea funcționarii acestei televiziuni, de care n-a fost vorba niciun moment, aș fi protestat fără ezitare, scris și oral, în fața unei asemenea măsuri. Lucrătorii Antenă
CT Popescu: Apelul Antena 3, echivalent cu chemarea lui Ion Iliescu adresată „oamenilor de bine" by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21344_a_22669]
-
motivat pentru a mă ocupă de ele. Iar aceste teme erau, pe de o parte, situația exilatului, deci diferența culturilor față de unitatea spetei umane (ce însemnă ea, cum trebuia ea înțeleasă) și, pe de altă parte, situația democrației față de amenințarea totalitara, care era pentru mine, de asemenea, o mare tema de reflecție, din rațiuni evidente, legate de biografia mea. Dar, încă o dată, în această cercetare, eu n-am căutat să-mi povestesc viața, iar Omul dezrădăcinat, care este un fel de
În exclusivitate, un dialog cu TZVETAN TODOROV "NU SUNT FOARTE OPTIMIST PENTRU VIITORUL IMEDIAT" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/18183_a_19508]
-
Era întotdeauna cineva asupra căruia puteai aruncă răspunderea, tu erai victima. Havel spunea că toată lumea era victima, dar toată lumea era și calau. Această situație e cu totul excepțională, ea nu seamănă cu regimurile autoritare obișnuite, este cu adevarat proprie regimurilor totalitare, si cred că implică tratamente aparte. A o lasă doar pe seama justiției, mi se pare deosebit de greu, căci cum poți alege să-i judeci pe cei care făceau ceea ce statul le spunea să facă; nu cred că un fel de
În exclusivitate, un dialog cu TZVETAN TODOROV "NU SUNT FOARTE OPTIMIST PENTRU VIITORUL IMEDIAT" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/18183_a_19508]
-
adică exact valorile pe care Macovei și cei că ea le detesta și le combat zi de zi!). Pentru cei care ignoră această realitate aș vrea să reamintesc că Nelson Mandela a suferit 25 de ani în închisorile unui regim totalitar (Macovei a fost tocmai instrumentul de represiune al regimurilor comuniste și securist-băsiste); Mandela nu a furat locuința unor proprietari de drept și nici nu a avut în toată viața sa acces la sutele de mii de euro pe care Macovei
Monica Macovei se compară cu Nelson Mandela. Ponta: E o jignire cumplită by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/21912_a_23237]
-
ci textele lor, în care s-a prelins acidul nimicitor al oportunismului. Nu ne-ar interesa în mod deosebit împrejurarea că Arghezi sau Petru Dumitriu sau Eugen Barbu sau Marin Preda au încasat sume mari de bani din casieriile oficialității totalitare, dacă scriitorii în cauză n-ar fi așternut pagini numeroase de slujire a acesteia. Esteticul și eticul se suprapun în produsul literar, în afirmarea publică a unui crez angajînd ființa auctorială unică. A disocia eticul de estetic e ca și cum te-
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
Daniel Bănulescu, Răzvan Rădulescu, Adrian Oțoiu ș.a.). Cât privește producția de romane ante-decembristă unii vorbitori au socotit-o depreciată în multe zone ale ei, mai ales acele cărți așa-zise "de curaj", trimițând aluziv și foarte alambicat la relele epocii totalitare și al căror mesaj azi nu spune mare lucru cititorului. Alți vorbitori au manifestat totuși mai multă încredere în durabilitatea romanelor acelei epoci. S-au scris lucruri bune și înainte, a spus scepticul, îndeobște, Alexandru George, dar ele trebuie omologate
Situația romanului by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16695_a_18020]