1,417 matches
-
o frumusețe deosebita. Mergând cu vitele la pășune îmi găseam satisfacții în a privi câmpul ca pe un univers infinit, în care descopeream că totul este plin de viață. Iarba și florile, aveau pentru mine un impact deosebit, ținându-mi tovărășie ca și o haină ce este mereu cu tine. Miile de gângănii ce formau o altă lume plină de mister, mă făceau să văd în mișcările lor permanente că ele au un rol deosebit în spațiul înconjurător. Mă fascinau mușuroaiele
SPIRITUL COPILĂRIEI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360102_a_361431]
-
rar cu 2, sau cu 6 boi. Se ara de obicei de trei ori (ogorât, întors, semănat). Animalele erau destul de puține, oamenii fiind săraci, fapt ce duce la practicarea împrumutului pentru a-și putea lucra pământul, sau la lucratul în tovărășie. Sătenii folosesc tehnica rotirii culturilor, mai precis număratul câmpurilor. Tehnica asolamentului bienal și chiar trienal este folosită în regim propriu: sistem 2 + 1, adică acela de două câmpuri alternative și un al treilea cultivat permanent. Cultura cerealelor determina implicit și
FUNCŢIILE GEOECONOMICE ACTUALE ALE ORAŞULUI ULMENI-MARAMUREŞ (1) de MIRCEA BOTIŞ în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360144_a_361473]
-
pe gustul lor. Era mai retrasă și zona nu era așa de bine luminată. Comandară aproape imediat. - Bere la halbă pentru amândoi, cinci mici bine fripți, pătrunși, mujdei... - Și o porție de iahnie de fasole, neică! Pentru mine, să țin tovărășie ilustrului meu prieten, fost parlamentar, se făli domnul Costică. Știa el ce-i place venerabilului său prieten, care zâmbi larg și înghiți în sec gândindu-se la fasole. ”Prostul dracului! Fasole... Da, dar e grozavă aici. E bună... Dacă nu
LA SPOVEDIT... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340446_a_341775]
-
luptă. Din contră. Și spun ”din contră” având în vedere identitatea ciobănașului. Poporul român nu se dezminte nici astăzi de destinul său. Urât de toate neamurile pământului, invidiat pentru bogățiile sale, sabotat de vecini, victimă a comploturilor internaționale, acceptat în tovărășie pe piciorul de plai numai ca să fie doborât mai ușor, românul trăiește mereu sfătuit de mintea năzdrăvană să se retragă la negrul zăvoi, unde turma sa are iarbă bună, umbră, și unde să îl păzească doar câinele său cel mai
Miorița. Despre luptă între complot și resemnare () [Corola-blog/BlogPost/338601_a_339930]
-
prin faptul că demonstra că se poate mai bine, mai bun, mai altfel, ciobănașul reprezenta o amenințare la... stabilitate. Așa stând lucrurile, ”conștiința” îl sfătuiește pe ciobănaș să se ”răscoale”. În lumea ciobanilor, răscol înseamnă separare, ieșire din stână, din tovărășie, adică ruperea unei anumite rânduieli.) De data asta, pentru a se salva. Nu aflăm din baladă dacă o face sau nu, dacă scapă ori ba. Știm însă, din istorie, că rareori eșuează comploturile împotriva celor Aleși. Trăind într-o altă
Miorița. Despre luptă între complot și resemnare () [Corola-blog/BlogPost/338601_a_339930]
-
multă ideologie burgheză în subconștientul dumitale, că dacă ar fi în conștient, ar trebui să te dau pe mâna organelor specializate ale statului, pe la care se pare că nu prea ai trecut! Păi dumneata îți permiți să amesteci domnii cu tovarășii, dumneata vorbești de colaborare și ajutor reciproc în sânul societății burgheze? Unde te trezești aici? Să știi că am să te urmăresc în continuare la toate probele”. Am încercat să-mi continui drumul, dar când să pun mâna pe clanța
Ultimii proscrişi. Fragment din romanul în curs de apariție „Coroana oțetarului” de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339664_a_340993]
-
spre chioșc. S-au interesat din nou care e situația cu repartizarea suplinitorilor. Nu se schimbase nimic, fiindcă nu se terminase încă ședința de instruire de la regiune. -Hai că avem timp să ne vorbești despre toate probele; nu vin curând tovarășii. -Cred că ne dau ocazia să ne întâlnim și mâine, dacă tot nu fuseserăm la consfătuiri, a glumit Șerban. -Cum zici că a fost cu algebra? l-a provocat din nou Popescu. -Algebra e un obiect frumos, despre care eu
Ultimii proscrişi. Fragment din romanul în curs de apariție „Coroana oțetarului” de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339664_a_340993]
-
și puritatea națiunii”. Mazzini împletea componenta națională (eternă) cu aceea socială (prezentă): “O Patrie nu e doar un teritoriu: teritoriul său specific reprezintă numai temelia ei. Patria este ideea că se ridică pe acea temelie; este sentimentul de dragoste; de tovărășie care-i leagă laolaltă pe toți fiii acelui teritoriu. Atâta timp cât unul dintre frații tăi nu e reprezentat de propriul vot în dezvoltarea vieții naționale - atâta timp cât fie și numai un singur individ vegetează, needucat, printre semenii săi educați - atâta timp cât fie și
Națiunea, eterna iubire… () [Corola-blog/BlogPost/339971_a_341300]
-
superbă a anului 1980. Trei studente vesele, fără grijă examenelor, ne urcăm în autobuzul care urma să ne ducă undeva , departe,printer dealuri, la casa bunicii. Pe noi trei- Mirela, Irina și Delia- autobuzul ne ducea în vacanță, dar pe tovărășii noștri de călătorie -mineri la o mină de aur de lângă Deva- îi aducea de la lucru. Pentru mine era prima oară când vedeam atâția mineri la un loc și am avut un sentiment ciudat, amplificat-inexplicabil- în mașină. Ortăcii erau obosiți, dar
LUMINA SUFLETULUI MEU de MIRELA PENU în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340122_a_341451]
-
sunt mereu larg deschiși deși trupul este obosit.! De aceea, nici unul nu privește în jos, ci își înaltă capul semeț privind albastrul cerului ! Iubesc lumină și tot ce aduce ea ! Și de aceea, cu gestul cel mai firesc , unul din tovărășii nosti de drum s-a oprit o clipă pentru a privi și a mirosi - o floare. Delicate petale în mână muncita a omului... Ne despărțim și de ultimul însoțitor. Casă bunicii Deliei , singura pe vârful dealului, pare prea mică . Nu știu cum
LUMINA SUFLETULUI MEU de MIRELA PENU în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340122_a_341451]
-
aproape trei luni de truda zadarnica. Cititorul este introdus direct în subiect: “Singur într-o barcă pescuia bătrânul pe Gulf-Stream și trecuseră optzeci și patru de zile fără să-i cadă vreun peste. În primele patruzeci de zile îi ținuse tovărășie un băiat. Dar când s-a împlinit sorocul acesta, peste tot n-au prins, părinții i-au spus băiatului, fără doar și poate, bătrânul e un salao, adică un om mai ocolit de noroc nici că se mai află și
Ernest Hemingway: Bătrânul şi marea. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339338_a_340667]
-
pivnițele castelului! Vom da cel mai mare ospăț din istoria acestui principat! Dacă Domnul se îndură de mine vreau ca el să țină trei zile și trei nopți ca în povești! - Iertați-mi îndrăzneala și curiozitatea, dar pe cine sărbătorim? - Tovărășia noastră de o viață. În orele uneia din după amiezile următoare ne vom lua rămas bun! - Plecați în pețit? - întrebă naiv unul din căpitanii mai tineri căruia abia îi mijise mustăcioara. - Așa-i! - rosti principele cu un zâmbet de satisfacție
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
poată scrie apoi „Ultima Carte despre întuneric”? Cum credeți și, dacă nu ați reușit un punct de vedere luminos, faceți câțiva pași în spațiul oferit de „Regatul Cuvântului” pentru a intra Dincolo de negura prezentului! Nu vă temeți! Veți beneficia de tovărășia autorului: Octavian Lupu, prietenul tuturor cititorilor din „Confluențe Literare”. Domnia sa va avea timp și bunăvoință să vă convingă cu privire la Iluzoriul Control asupra Prezentului, dar și să vă impresioneze cu „Triada” împotriva „Exploziei”. Veți înțelege totul în timp relativ scurt, sunt
DESPRE TIMP ŞI SPAŢIU... ÎN REGAT! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341339_a_342668]
-
ai nevoie de uitarea necazurilor tale, rănit de loviturile vieții, dorești un mângâietor suprem, când plictisit de banalitățile și vulgaritățile mediului aspiri la o societate aleasă, când vrei să plângi său să râzi de nimicurile de aici de pe pământ în tovărășia unui spirit binevoitor, atunci n‑ai decât să iei acest talisman de mare preț, cartea și ea va răspunde îndată la chemarea ta". Cel ce a îndrăgit cartea bună, are suflet nobil, știe ce vrea și merge în viață pe
“VOUĂ TINERILOR, VĂ ZIC: TRĂIŢI-VĂ TINEREŢEA!” de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1055 din 20 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342123_a_343452]
-
prețiozitatea culorii și a materialului”. Da, pensula artistei, prin bogăție cromatică, mi-a transmis minunatul parfum al florilor de câmp și mi-a oferit minunata priveliște din ochii Maicii Domnului... Am salutat-o cu reverență și am lăsat-o în tovărășia doamnei Eliza Roha, care admira, fără să știm, aceleași tablouri, deși era cu gândul departe, la un „Asasinat la Cracovia”. Nu mă dezmeticisem și m-am trezit în brațele doamnei Georgeta Minodora Resteman. Era un vulcan în erupție! Etna ar
SURPRIZĂ LITERARĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 810 din 20 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342238_a_343567]
-
descendenței noastre”, sub semnătura doamnei Prof. dr. Maria Luminița Rolle (cu accent ascuțit la final, pe care eu nu-l am!). Pentru a vă liniști în urma celor aflate din aceste plăcute lecturi, puteți trece la alt gen de scriere în tovărășia prietenei noastre, Dorina Șișu, care vă oferă, de astă dată, „Bani pentru o zi” (pe care nu-i puteți refuza dacă-i priviți chipul de irlandeză autentică!). Pentru că a venit vorba de prietenie doresc să știți că am citit, cu
DRAGI PRIETENI ŞI CITITORI DE PRETUTINDENI, de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342357_a_343686]
-
mâna goală, sau la groapa morții!... Dacă nu ne-am fi dus și pe litoral, poate nu s-ar fi realizat visul de a păși pe urmele tinereții verzi ce a zburat...; și cu pescărușii gălăgioși ce mi-au ținut tovărășie, în revărsatul multor zori, când soarele abia începea să se ivească ca un împărat înfocat peste uscat și-ntinderea imensă de apă sărată și binecuvântată, din anii tineri și de mai târziu... Litoralul este o capodoperă naturală pe chipul binecuvântat
AM REVAZUT IZVORUL! de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342504_a_343833]
-
este mai puțin iubit decât fratele său. Nu s‑a tânguit la nimeni. Era mândru și orgolios. Suferea și se retrăgea în sine tot mai mult. Devenea tot mai posac și mai puțin interesat de ce se petrece în familie. Căuta tovărășia animalelor din curte. Stătea de vorbă cu ele în timp ce le dădea să mănânce ori le adăpa. Când pleca la câmp, era fericit. Țesăla cele două vaci în fiecare zi, le mângâia, le vorbea mult și se îngrijea să se întoarcă
CHEMAREA DESTINULUI (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342565_a_343894]
-
vor continua să cultive și altor generații sentimentul necesității de lectură, să le învețe să creadă în înțelepciunea cuvintelor. Și dacă pe acel tărâm va fi o liniște patriarhală vreau să mă hrănesc cu iluzia că o carte le ține tovărășie. Zilele trecute mi-a fost restituit unul dintre volumele donate pentru faptul că purta o valoroasă dedicație a autorului. L-am recitit cu același interes, reflectând asupra finalului ce s-ar putea constitui într-o sentință definitivă și irevocabilă pentru
RECURS LA ÎNŢELEPCIUNE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343455_a_344784]
-
te oprești - decât odată cu viața inima ta îți spune să te duci la culcare - când încă este lumină - deci încă îți vezi - mâini și lucrare inima ta îți spune că nimeni nu mai e lângă ea - dar tu știi că tovărășia adevărată a inimii este înainte - dincolo de bezna pădurii - înainte - unde zărești Piscul - Muntele Primejdios al Zării - iar nu măruntele popasuri de lângă - din preajmă... ...atâtea aspide lingând - bale negre - fața Pământului - și atât de puține călcâie decise - deasupra capului invers triunghiular
SOLUTIA de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 149 din 29 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344167_a_345496]
-
numai îndeplinită o formalitate. Ia să vedem care este ea. Eram cufundată în gândurile mele sumbre, orientându-le într-o singură direcție: gradul unu periclitat. În rest nu mă durea sufletul pentru niciun fel de sancțiune. Îi trimiteam pe toți tovarășii undeva, la toate și în toate originilelor lor comuniste. Mă trezește intrarea furtunoasă a noii treimi politice: directoarea - smerită și supusă, Dedicata, puțin triumfătoare dar supusă, supusă și Vrăbiuța Iudache sigură pe sine, țeapănă, de parcă puterea politică i-a înfipt
TE ARESTĂM PENTRU SABOTAJ! de SAVETA VĂRĂREANU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343021_a_344350]
-
din spate, văzând că este ultima trecere și termină de secerat întregul lot. Rămânea să vină dimineața următoare să-l lege și scăpa de grija grâului, mai urma treieratul la batoză. Celelalte loturi le-a cosit cu secerătoarea mecanică în tovărășie cu unchiul său, Vasile, fratele mai mic al tatălui. Erau amplasate pe un pământ mai bun și grâul a crescut mai des și mai viguros. Acolo era toată speranța de recoltă pentru anul acesta. Avea de gând la întoarcere să
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343111_a_344440]
-
stradă Sfintei Treimi nr. 1. (Dreifaltigkeitsgasse). Colegii de pe atunci ai lui Eminescu își mai aminteau de acestă locuința. Casă se află peste drum de bisericuța de lemn Sf. Treime și era a bisericii. Odăile acestea slujiseră că chilii pentru călugări. Tovărășii de pensiune ai lui Eminescu erau doi frați Ștefanovici, care locuiau într-o cameră deosebită, doi frați Daschevici, băieți de popa, și unul Ion Sahin. Odaia în care ședea Mihai - nici vorbă împreună cu altii - dădea în grădina și avea la
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
Culcarea se petrecea cu zarva ce o fac găinile până se așază în coteț. Își istoriseau isprăvile de peste zi și-și plănuiau unul altuia farse peste noapte. Cum Eminescu avea obiceiul să stea acasă să citească și era bun povestitor, tovărășii îl puneau să le istorisească ce citise sau basme, ceea ce el făcea mai de voie bună, măi de nevoie, căci în caz de opunere era bătut cu pernele. Peste noapte se strecurau în grădina și furau mere din pom sau
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
00. Au urmat apoi 2-3 ani în care “am dat în parte” prunele...adică cel care le-a cules ne-a dat și nouă o parte din ele, pentru țuică. Făcea tata o țuică bună, de se lingeau pe buze tovărășii de la partid veniți în controale pe la SMA ori IAS. Unii l-au căutat și acasă, după ce s-a pensionat. Cum făcea bunica țuică, nu știu să vă spun, că am fost prea mică când s-a prăpădit. Sora mea, însă
POVESTEA CELOR 100 DE PRUNI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379882_a_381211]