4,226 matches
-
fiecare lucrușor pe care l-am făcut împreună, mi-a șoptit printre ceva pârâituri. Și, până să apuc să spun ceva, zice: — N-am înțeles niciodată de ce am inventat că tre buia să mă mărit... Nu știu de ce ți-am trântit așa o prostie. Și a continuat să bodogăne că de fapt nu avusese pe nimeni, că a fost o toantă... și că nu înțelege ce im puls ciudat a avut. — Zi ceva! a țipat deodată. Te-am iubit ca o
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
simțit, din jocul umbrelor și scârțâituri în spate, că se apleca peste tejgheaua recepției să vadă dacă nu urc totuși însoțit de ceva mic... un pitic, o iguană... niște lari și penați... în camera cu tapet de hârtie, m-am trântit în pat și am înghețat: tot tavanul era o oglindă uriașă. M-am lăbărțat și am râs. Mi-au reușit amândouă, e adevărat, dar nu în același timp. N-am putut dormi toată noaptea. Mă holbam la mine gol, proiectat
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
că la masa de alături două mumii împerlate, inelate și veștejit bronzate croncăneau scrutând-o dezaprobator cum își împingea bucățile de carne cu cuțitoiul în gură, iar în momentul în care i-am suflat să nu mai facă asta a trântit incredulă tacâmurile pe masă: — Parcă ai avea opt sute de ani! A continuat să mănânce ostentativ cu mâinile și să-și bage cu ți tul în gură, clefăind zgomotos și uitându se pro vocator în jur. Ca s-o îmbunez, la
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
oară că ieșeam împreună. — Te invit, mi-a aruncat. îl invit, l-a informat pe chelnerul cu șorț călcat. E un adorabil, iar azi e ziua mea. — Mademoiselle a bien de la chance, a susurat obsechios cheliosul. — Champagne! a clamat Odette, trântindu-se la masă și făcându-mi semn cu bărbia să mă așez în fața ei. M-am așezat, iar ea a scos spre mine un vârf de limbă, fericită. Cu maniere de confesional, chelnerul și-a frânt mâinile și i-a
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
care nu înceta să se joace cu cheile de la jeep, a lătrat supărat: — Plane don’t go! Două ore mai târziu, prin serpentinele înzăpezite din Tajikistan, țicnit de băutură, Nureddin a scos grav kalașnikovul de sub scaun și și l-a trântit pe genunchi, conducând de parcă împingea mașina cu pieptul. Mitraliera avea un încărcător suplimentar prins cu leucoplast peste primul, dar în sens invers, așa încât, cu o simplă mișcare rotativă, când primul încărcător se golea, putea fi înlocuit imediat cu celălalt, în
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
vine tata, și dă să bocească de dorul lui - că l-a iubit, Baroane, ca pe ochii din cap l-a iubit, îl călca și-l spăla și din omu` meu nu-l scotea -, odată intră babacul pe ușă. Se trântește ușa de perete, cade și tencuială de pe pereți, e aproape ca-n filme, mă, și apare tata, îmbrăcat ca la înmormântare, cu costumul negru, cămașa albă, da` acu` e pătată de sânge și sfâșiată. Mă, și e înalt, știi că
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
bărbatul venise exact la momentul potrivit, ca un personaj de poveste, și îl scăpase de la moarte. Se duseseră la pădure, el și mai mulți copii, pentru a se juca de-a haiducii, așa cum făceau de multe ori. După ce oboseau, stăteau trântiți în iarba necălcată, cu mâinile sub ceafă, imaginându-și tot felul de scenarii în care tot ei erau personajele pozitive și visau la tot ceea ce aveau să facă în viitor. Apăruse de niciunde un mistreț și fusese cât pe ce
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
toate detaliile. Capul, acoperit de o claie de păr blond-murdar, nepieptănat, i se mișca ușor dintr-o parte în cealalată, iar căștile plasate pe urechile clăpăuge informau privitorul că posesorul lor se afla pierdut într-o cu totul altă lume. Trântise rucsacul cu cadru metalic pe bancă, alături de el, iar celălalt nu schițase niciun gest. Făcuse doar un semn, cu degetul arătător, către culmile cu capișon de zăpadă, și plescăise din buze. Vine vijelie mare. Cine se încumetă să meargă mai
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Știa și foarte multe lucruri, îți răspundea la orice întrebare. Sau aproape la orice întrebare, erau și cazuri în care mă lăsa cu ochii beliți și cu gura căscată. Asta dacă nu cumva ridica palma aia grea și mi-o trântea după ceafă. Acelea erau clipele în care vedeam multe stele verzi. Și amețeam. Dar îmi trecea. Așa a fost cu Lord, cum v-am spus. Și cu durerea mea. Durerea de atunci. DUREREA. Prima. A venit brusc și n-a
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
amintea bărbatului de copii, cât sunt de mici ăi de drăgălași, ce frumos este să-i strângi la sân, să-i legeni, să-i strigi la masă și să-i ții pe genunchi. Dupa ce răcni pe săturate, Crăciun ieși trântind ușa și nu se Întoarse decât seara.Și nu se Întoarse singur, ci cu o droaie de copii după el.Îi adunase de pe străzi de pe la cerșit.Nevasta nu-și Încăpea În piele de bucurie. Îi Îmbăie, le umplu castroanele cu
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
larg deschisă, încercă plasa bine închisă în pardoseala terasei. Verifică totul, deși știa că n-ar fi putut intra nimeni în acest loc frumos și straniu. Patul era larg, confortabil, moale. Pe noptieră era o veioză, probabil stil Tiffany. Se trânti, așa îmbrăcat cum era, pe pat. Se gândea la ce făcuse peste zi. De fapt nu făcuse nimic. Ațipi! Când se trezi, era deja trecut de miezul nopții. Deschise ușa care ducea spre baie. Aici, draga de Beatrice, îi pregătise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
față și asta era probabil cauza tăcerii ei neobișnuite din ultima vreme. Purta masca în urma instrucțiunilor date de Naoji. Naoji se întorsese de vreo săptămână și era tare palid. Într-o seară, l-am văzut dând buzna în grădină. A trântit în urma lui poarta de lemn. — Ce monstruozitate! Ce casă fără gust! Mai lipsea să puneți o plăcuță: „Conac chinezesc - Chow Mein!“ Asta era tot ce avea Naoji de spus după ce nu ne-am văzut atâția ani. Așa a înțeles el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
a ascuns gura și bărbia cu batista și nu-și desprindea privirile de pe chipul unchiului. Începu să suspine, însă nu mai avea lacrimi. Arăta ca o păpușă. — Unde e Naoji? întrebă mama, privindu-mă. Am urcat la etaj. Naoji era trântit pe canapea și citea o revistă. — Te cheamă mama. — Ce? Iar vreo scenă? „O, tu, cel cu nervi de fier și fără sentimente, fii răbdător și fă-ți datoria! Noi, cei care suferim cu-adevărat - deși plini de voință, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
cu mintea întreagă nu dorește să fie stigmatizat prin aplicarea unui asemenea calificativ. În România, o dată cu bâzâiturile aripii neo-bolșevice în spațiul cultural, s-a dat iarăși drumul la calificativul cu pricina. Îți repugnă cineva sătul de retorica restaurației comuniste? Îi trântești textul cu fascismul și l-ai lichidat! Te calcă pe nervi succesul unor intelectuali? Te scoate din minți priza pe care-o au la public? Simplu: respectivii apelează la recuzita fascistă! Au îndrăznit câțiva cercetători să scrie un raport necruțător
Un furt by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8745_a_10070]
-
bicicletă, apoi motoretă. Și-a confecționat un automobil dintr-o rablă de BMW care - spunea el - ar fi aparținut poliției germane în timpul războiului. Cu această mașină reconstruită, a trecut Alpii. Pe la 10-11 ani, fratele meu, obosit de atâta joacă, se trântea în pat seara și începea să pălăvrăgească, iar eu trăiam ceea ce povestea. Îi relatam și mamei toate ,,aventurile" noastre. De pildă, când au intrat trupele rusești în Târgoviște, am ieșit cu el, cu Radu Petrescu, cu Timotei Constantinescu și cu
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
mai mare văzându-i, strigă: Și noi avem acasă un cal, da, e frumos, nu ca ăsta!... O fată de 16 ani dezvirginată într-o popicărie pustie, cu popicele drepte în picioare, - profesorul de educație fizică o luase la pumni, trântind-o pe jos. Fata mărurisise acest lucru, veselă, lăudându-se cu el, parcă. "Închipuiți-vă un șobolan impotent". (Cioran) Călugărul care seamănă cu Michelangelo. Mic bătrân, vioi, orbește treptat, - vorbăreț: întâi, mai vedeam doar soarele; pe urmă, luceafărul, luna, pe
Fraze regăsite... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8889_a_10214]
-
mai mare văzându-i, strigă: Și noi avem acasă un cal, da, e frumos, nu ca ăsta!... O fată de 16 ani dezvirginată într-o popicărie pustie, cu popicele drepte în picioare, - profesorul de educație fizică o luase la pumni, trântind-o pe jos. Fata mărurisise acest lucru, veselă, lăudându-se cu el, parcă. "închipuiți-vă un șobolan impotent". (Cioran) Călugărul care seamănă cu Michelangelo. Mic bătrân, vioi, orbește treptat, - vorbăreț: întâi, mai vedeam doar soarele; pe urmă, luceafărul, luna, pe
Fraze regăsite... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8889_a_10214]
-
Interpretul povestește ce face, în ce direcție merge sau cum se așază pe scaum, în ce direcție își duce un braț sau un picior și, tot prin auz, spectatorul înregistrează și unele sunete care însoțesc mișcările; sunetul pașilor, bufnitura corpului trântit la podea, scârțâitura picioarelor scaunului. Discursul reține atenția și prin sine, atunci când Manuel Pelmuș spune ce l-a determinat să facă această piesă sau cum a fost receptată o lucrare a lui, cu totul diferit, în mediul cultural vest-european și
Pătrat alb și dans în întuneric by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9780_a_11105]
-
gură.// Iar el stătea liniștit și-și ascuțea ferăstrăul/ și nu catadicsea să scoată o vorbă./ Zâmbea din când în când, cum și râdea în hohote/ la răstimpuri,/ pentru ca înspre seară,/ când isprăvise ce-avea de isprăvit,/ să i-o trântească, scârbit, de la obraz:/ ŤTină, Tină/ puică bizantină!ť// Ea-și târșea și pe mai departe picioarele desculțe/ prin curte și-l bombănea înainte,/ întrebându-l cam ce-ar fi aia,/ și că-i un boșorog bețiv, un neisprăvit.// El zâmbi
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
cu el. Mă duc la Pčre-Lachaise, la incinerare. Atmosferă de sală de așteptare din gară, în care mai multe familii care n-au nici o legătură între ele zăbovesc din aceleași motive funebre. Aparat de făcut cafea, ușile toaletelor care se trântesc necontenit, zarvă de zi cu grevă SNCF; văduva lui Raicu e de față, îmi este prezentată, o micuță femeie elegantă, îmi mulțumește că am venit etc. Îmi arată o fotografie: descopăr, pentru prima și ultima oară, fața acestui om căruia
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9908_a_11233]
-
de la pagina 109, dar fie: Într-o seară mergeam repede pe trotuar, urmărindu-mi chipul bosumflat în vitrinele împodobite cu ciorapi și chiloți. Când am dat colțul în viteză, m-a zdruncinat o izbitură puternică. În fața mea zăcea o femeie trântită pe asfalt cu fața în sus. Buzele ei murmurau o lungă înjurătură. Priveam cum i se zvârcolește piciorul drept - o bucată de ghips se sfărâmase și dezvelea un petic de gleznă galbenă, obrintită. I-am cules cârjele de pe jos și
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
colecționar și un subtil connaiseur în domeniu a făcut o istorie a BD-ului românesc - în contextul acestei culturi filmul este redimensionat. Surprinzător, deși fără înflorituri, detaliul se precizează pregnant atunci cînd desenatoarea îl ia în calcul, în timp ce Marjan îi trîntește pentru prima oară în față o serie de grosolănii gazdei vieneze, porfesoară de filozofie, care o acuză pe nedrept că i-a furat broșa, cîinele pișăcios al acesteia exultă într-o veselie tîmpă. Vocile din spatele personajelor sunt, de asemenea, importante
Comment peut-on etre Marjan? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9014_a_10339]
-
tocmai citisem undeva că un bărbat adevărat este acela care nu-și trădează niciodată principiile? - N-o să le spun nimic părinților tăi, a adăugat ea. O să treacă de la sine. - Toată viața trece de la sine, am strigat eu furios. Apoi am trântit ușa de la bucătărie și m-am întors în sufragerie. Aceasta avea să fie prima zi a noii mele vieți. Familia mea stătea tăcută la masă și toți se uitau la mine. - Poate că Bettina nu știe să gătească, am spus
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
trezesc? am vreun rost, am vreo pricină pentru care să nu viețuiesc în surdina aceasta grațioasă și blândă ca o gazelă pe moarte? liniștea groasă ca fumul pe care-l tai cu cuțitul, liniștea se fărâmă în casă în vălătuci trântiți de podea. pășești pe ei ca pe denivelări ce-ți zgâlțâie trupul. încă puțin și vei înghiți cu totul răul pe care nu-l poți urni de sub piele. e ca și cum te-ai coase peste el, sutură chirurgicală, ce va sfârși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
mai ține nici măcar într-o țară bananieră. Problema lui Geoană nu este una de ideologie, ci de caracter. Există două momente în care un om își arată adevăratul profil moral: când învinge sau când este învins. Doborât de votul popular, trântit de pe cal în plin galop, Geoană n-a reușit, până în clipa de față, să se ridice la înălțimea propriilor iluzii politice. Acel jalnic "Să uităm cât mai repede ziua de 19 mai!" e tot ce-a putut rosti acest ultim
Apoteoza sulfuroasă by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/9600_a_10925]