364 matches
-
căldurile. Dar eu ardeam. Și ea era rece. Da, micuța Selina, iar s-a întors roata în favoarea ei. În speranța că visul mi se va împlini, am dus-o să-i dau de băut la restaurantul Kreutzer. Și, în timp ce Selina trăncănea plină de vervă despre fleacuri, ștromeleagul meu îmi ajunsese până la buric. Șampanie, carne din plin, vin cât cuprinde. Tot tacâmul. Am dus-o înapoi la oceag conducând mașina în viteză, cu îndemânare, deși eram beat. N-a vrut să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
întâlnim. Sunt pregătit pentru așa ceva. După cum am mai spus, lui Frank Telefon n-are nici un rost să-i trântești receptorul în nas. Va suna iar și iar. Trebuie să-l lași să vorbească, trebuie să-l lași să urle, să trăncănească, să suspine până când și-a epuizat numărul și s-a liniștit și vrea să-ți spună la revedere, epuizat, muiat, stors ca o cârpă. Lui Frank Telefon îi place să-ți explice plin de autoritatea expertului ce înseamnă să n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am coborât din taxi și am parcurs ultima milă pe jos ca să-mi liniștesc inima agitată, străbătând străzile din Chelsea cu numerele sprezece până la Eighth, trecând pe lângă coloanele de antimaterie ale hotelurilor prăpădite (cu câte o pipiță mare și lăbărțată trăncănind îndrăcit la recepție), după care m-am oprit în amurgul perfect al Manhattan-ului, aerul păstrându-și acum componentele de gri, argintiu și galben și am privit prin sârma de diamant cum toți copiii țopăiau cu mingea sub gura inelului tremurător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să mai zică? Și ce să întrebe? Ar fi fost, poate, o mulțime de aflat, dar nu doreau să-i dea apă la moară Ceasornicarului, care acum se grozăvea atâta cu pendula lui nenorocită. Pitpalacu’ naibii! N-are decât să trăncănească până l-or durea și fălcile, și bojocii; vor pleca fără o vorbă, așa s-au înțeles ei... „Eu un lucru aș mai avea de zis”, a continuat Ceasornicarul. „Să nu încercați a-l strica. Fiindcă, oricum, ce va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
primăvara, am șomat pur și simplu în tot acel timp. Ba am reușit să dau și foc biroului, uitând într-o seară soba aprinsă. Așa că acum gea mul ușii era spart, soba înnegrită și vreo două șipci din parchet carbonizate. Trăncăneam despre noul nostru ziar, Contrapunct, când am auzit bocănituri pe scara îngustă și abruptă de lemn. Nu mi-a venit să cred când am văzut apărând, cu zăpadă topită în păr, plină de zăpadă și pe cojocul alb de piele
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
I-a învățat un cântec hindus. Vaca a pus toată echipa de măcelari să cânte, în timp ce bătea măsura legănându-și copita înainte și-napoi. Vaca le-a răspuns la toate întrebările despre natura vieții și a morții. Vaca-fariseu a tot trăncănit vrute și nevrute, și nu-i mai tăcea gura. Acum, aici și acum, dom’ sergent și cu mine suntem în căutarea faptelor. La vânătoare de vrăjitoare. Ne uităm la toate vacile eliberate de la abator în ziua aceea. La marginea orașului, abatorul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
În bibliotecă. Pe cît restul castelului aducea cu un mormînt gotic, pe atît magnifica bibliotecă se arăta fascinantă. Rafturile de lemn gemeau de cărți vechi, plutea În aer o aromă de hîrtie și de ceară de albine. PM reîncepuse să trăncănească despre zvonurile care Îi ajunseseră la urechi În legătură cu sosirea comandantului Fersen și cu faptul că acesta Îi retrăsese ancheta Mariei. Conchidea așadar că ea se afla acolo ca persoană privată... Marie Îl Întrerupse mergînd drept la țintă. - Yves Pérec afirmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
spre faxul care emitea. Mușcă din pîinea elastică, din care țîșni maioneză, pătînd foaia care ieșea din fax. Se uită pe furiș În jur. Fersen era În biroul lui, ocupat cu verificarea returului video al camerelor de luat vederi, Annick trăncănea cu el, liniștită acum cu tot acel material instalat la sit... Cu șervețelul de hîrtie, Séphane Încercă să șteargă maioneza. Cu regret, era cea mai bună... Își Întrerupse gestul și descifră textul aureolat cu grăsime. - Nu se poate! Știți ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de ascultat păsul altora, nici nu putea fi vorba. În fiecare an vizitam femeile acelea grase, cu obraji rumeni, fiecare din ele cu alt miros; le ascultam sporovăiala și mă "țucau" foarte zgomotos la sosire și la plecare. În timp ce ele trăncăneau cu bunica, repetam în gând graiul, pe care-l receptam din conversația lor, fără prea mare greutate. Încercam să le deslușesc sensul din context, fără ca să mă intereseze topica conversației sau să pricep ceva din ea: "peșchir", "părădaisă", "crumpiri", "cindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
enigme! Ce secret? În ce privință? — Moartea lui Celestin al V-lea, predecesorul lui Bonifaciu. — Femeia cunoaște numele asasinilor lui? Și ai vrea ca pentru asta Florența să o azvârle Îl lanțuri? Pentru a o Împiedica să vorbească? — Ce tot trăncănești despre asasini? De ce asociezi cuvântul acesta blasfemator cu moartea senină a unui om sfânt? — Pentru că până și pietrele știu că Celestin a fost ucis! strigă Dante. Apoi se opri. Sau... nu cumva femeia cunoaște secretul transmutării aurului? Asta v-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să auzi un ha! ha! Nu crezi? Ca În orice dialog idiot care se naște din nimic, cu greu, scos parcă cu forcepsul. În loc să tăcem și să ne gândim la ale noastre, tu la ale tale, eu la ale mele, trăncănim. Eu ascultam muzică și priveam cum se stinge agitația din Piață, iar tu te uitai hipnotizat la nudurile lui Szántó. Mă simțeam bine, dintr-o dată. Vreau să spun că prezența ta nu mai deranja. Dimpotrivă... Poate și pentru că fotoliul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lui Așnan, pentru că așa mă considera ea. Îi aduceam mâncare și o hrăneam. O spălam pe picioare și pe față. A vrut masaj, așa că am învățat cum se face masaj de la o femeie bătrână din casă. Voia și farduri și trăncănea neîncetat în timp ce îmi arăta cum să-mi dau cu kohl în jurul ochilor și cu o pudră verde pe pleoape. - Nu doar că te face mai frumoasă, dar ține și țânțarii departe de tine. Așnan m-a învățat de asemenea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mai vor ei. Stai liniștită, o să supraviețuiască. - O s-o facă omul meu de strajă. Nehesi a mai dat o mulțime de piei la o parte. Eu o să mă ocup de durere și tu o să mă ajuți, micuță moașă. A tot trăncănit despre cât de ușor o să fie și apoi mi-a șoptit, cu un surâs atoateștiutor: - Știi că membrul bărbaților e mult mai frumos fără cămașă? Dar mie nu mi se părea nimic amuzant în toată povestea asta cu testul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
înaintat, dar exact atunci copilul a tușit și când a început să plângă supărat, ne-a alungat toate temerile. Colțul întunecat s-a luminat. Moartea nu mai lâncezește acolo unde e învinsă. Vocile celor patru femei se auzeau în jurul meu, trăncănind, râzând, toate cu glas tare. Am căzut pe saltea și n-am mai știut nimic. M-am trezit în întuneric. O singură lampă pâlpâia lângă mine. Podeaua fusese spălată și chiar și părul îmi mirosea a curat. Fata care fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
propria ei poveste. Deși se născuse la Teba, sângele mamei ei era amestecat cu cel din sudul îndepărtat, iar pielea ei semăna cu cea din Nubia. Dar spre deosebire de Bilha, a cărei față îmi apărea dinainte când o auzeam pe Meryt trăncănind, ea era înaltă și falnică. - Dacă nu m-aș fi făcut moașă, zicea ea, mi-ar fi plăcut să fiu dansatoare, angajată la marile banchete în marile case și chiar la palatul regelui. Dar viața curge prea repede, zicea ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ca să mergem la piață. Deja pe atunci ieșisem de multe ori la diverse nașteri, și totuși mă temeam de această excursie în lumea mare. Meryt știa că îmi era teamă și mă ținea de mână când am ieșit din grădină, trăncănind întruna ca să-mi abată atenția de la propria frică. Mă țineam de ea ca un copil care nu vrea să se piardă de mama lui, dar după un timp am găsit curajul de a mă uita la priveliștea aglomeratului port al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
am întrebat încet. - Dina, a zis ea. Îmi place cum sună, ție nu? Într-o zi, poate dacă o să am o fată, o să-i pun numele Dina. Gera n-a mai zis nimic altceva despre fiica Leei, a continuat să trăncănească despre certurile și amorurile dintre verii ei. A tot povestit până după-amiaza târziu, până și-a adus aminte să mă întrebe despre mine, dar atunci eu am putut să mă scuz, pentru că era ora mesei. Iacob a murit în acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
aveam nici un temei pentru bănuiala mea și totuși am început să fiu mai atent. Ce se întâmpla acolo? Într-o clipă, toți mi s-au părut niște acrobați care jucau fără plasă, dar nu într-o arenă, ci deasupra realității, trăncănind despre un trecut pe care și-l născoceau ori și-l corectau, și-l completau; de ce? Aveam senzația că întrezăresc urme de fard în ridurile bătrânilor. M-am suspectat că le atribuiam propria mea dedublare, că împrumutam realității o subrealitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
astm nici nu mi-ar păsa. Mi-aș vedea de meserie și atât. 29 mai Nu mai pot să rămân mult peste noapte la dispensar, în primele zile, femeia de serviciu a zâmbit cu subînțelesuri. După aceea a început să trăncănească în stânga și în dreapta că se petrece ceva cu mine. 1 iunie Se apropie vara. S-a făcut cald și frumos. M-am hotărât să-mi iau un concediu medical și să plec la salină, totuși. 30 iunie M-am întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
spui că-ți impune?” „Nu chiar, ezită Dinu. Știu numai că depind de el, de voința lui, și că nu-mi pot permite...” Se oprise. „Nu-ți poți permite ce?” l-am îndemnat să continue. „Nu-mi pot permite să trăncănesc pe seama lui. Și dacă ții cu tot dinadinsul să știi, îmi e teamă”. „Dar de ce-ți e teamă? Te-a amenințat vreodată?” „Nu”. „Atunci?” „Nu știu, murmură Dinu. Când îl simt în aer, respir parcă mai greu”. „N-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ceea ce simbolizau simboliștii. Scotoci pe întuneric, în autobuz, în haina de uniformă și pescui o fițuică. Apărea copiat acolo cum că simboliștii, "prin armonie verbală și melodie... căutau să se apropie de muzică", ceea ce i se păru, din partea celor ce, trăncăneau despre simboliști, o uriașă nerușinare. El mai punea urechea, mai degusta la muzică. Dar simboliștii nici prin vis nu se apropiaseră de zonă. Fusese, într-adevăr, ascultat, de către profesoara sa Carabulea, în ziua pronosticată, exact despre simboliști. Dar nu fusese
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Îl sesiză și Înțelese că nu o ascultam. Se opri din povestire, sfârșind prin a sorbi gălăgios cafeaua aproape rece din cana Înaltă, de pe masă. Unde te-ai lovit la față?, observă cu oarece interes. Nu i-am răspuns. Mai trăncăni puțin despre Maria Mercedes și iubitul ei care o Înșela, strănută de câteva ori, se ridică și-mi spuse că vrea să plece. La ieșire, mă salută În trecere vecinul de la patru („Broscoiul” hi, hi, hi!), un bătrân obez, cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
rafturile cjrciumii. - Ia luați. Băutura e bună, te mai înveselește... Și goli păhăruțul ei. Soacra și Lina nu se îndemnau. De afară se auzeau glasurile gunoierilor. Mirosea a iarbă proaspătă și soarele sclipea încă în geamurile murdare. Aglaia tot mai trăncănea. Lina o privi ostenită. Avea o fată slabă și oacheșă, uscată de vânt, numai ochii vii, negri și mici jucau tot timpul sub niște sprâncene dese, ascuțite. Gura ei ca o pungă se deschidea și se închidea fără încetare. Când
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
rafturi ca lumea, mai scriu două litere pe geam, și gata mușteriu. Ce, parcă nu mă pricep, că de la dumneata am învățat... - Așa, mă, așa... - Reclama e sufletu comerțului! - Mă, da ești cam posac, mă! Mai deschide și tu gura, trăncănește, bea cu clientul la cot, ce-ți pasă! El plătește! Zice el că-i bine, tu zi la fel. Zice el că-i rău, rău este! Nu-l încontra! Mușteriul tău, stăpânul tău! Mai aduci vorba, încerci: "Mă nea cutare
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ușor și el a căpătat curaj. Se uitau nevestele de la mese, se uitau meșterii, înjurau în gînd: "Uite-al dracului!" Cum să nu te umfli de mîndrie? Didina își apăsa pieptul pe brațul lui și meseriașul se pierdu. Începu să trăncăne. C-o fi, c-o păți. Uitase de toate. După un dans o aduse la masă, îi pupă mâna și, uluit încă, se așeză la locul lui. Bău pe nerăsuflate și își pironi capul în pământ. Nevestele nu se întorseseră
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]