360 matches
-
care dai din când În când peste iele. Nici nu i-am văzut bine moaca dă bugetivor, că mi-a și sărit inima că și iel să ducea la Comitet și, gata să abordez panarama zilei, ne-am pus să trăncănim dă distribuția dă levorvele pentru grandioasa paradă și d-un rusnac care doar nu căzuse din cer și le plătea la toți În parai d-ăia vechi În Berazategui. Ne-am pus la coadă și ne-am Îndărătnicit să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mult mai bine decât tot ce-am făcut vreodată. După care plecă Împreună cu Barnes. Edmunds le lăsase un mic monitor video, ca să poată urmări progresele Înregistrate de cealaltă echipă, din secțiunea frontală a navei. Așa că Îl putură auzi pe Ted trăncănind Încontinuu cu Barnes, dându-și cu părerea despre caracteristicile constructive ale navei. Design-ul Îi amintea lui Ted de lucrările antice miceniene În piatră, din Grecia, În special de platforma Poarta Leului din Micene... — Dintre toți cei pe care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
fost teamă c-ar fi putut fi prea plicticos pentru mine. Am înțeles bine? Dar tu știi toate astea, mi-a răspuns George părând nedumerit. Făceam doar o verificare, am răspuns eu ca și cum n-ar fi fost mare lucru. George trăncănea înainte. Poate că începusem să am iluzii auditive, dar oare George chiar începuse să vorbească de ceva numit menstruație masculină? Dar aproape că nu mai eram în stare să-l ascult. Aveam lucruri mai importante în legătură cu care să-mi fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
În favoarea noastră. Krugman, Pratt, Tucker, cei cu pensia asigurată... Au fost aleși exact pentru depoziția lui. Stensland și White se Îndreptau cu pași mari spre un rechizitoriu. Al dracului spectacol! Loew Îi ceru să rezume faptele, iar Exley se execută, trăncănind cu entuziasm despre justiție. Loew Îi dădu liber, iar jurații aproape că leșinară de plăcere. Exley ieși din boxa martorilor șchiopătînd - probabil dormise cu picioarele aiurea. Jack Îl Întîmpină afară. — Ai fost bun. Lui Parker i-ar fi plăcut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
49, Împodobit la greu cu ornamente cioroiești. Număr de Înmatriculare de California, DG114, pe numele lui Raymond „Sugar Ray“ Coates. Doi dintre polițiștii de la patrulare scoaseră la iveală rapid niște sticle cu băutură. CÎțiva dintre puștii pe biciclete Începură să trăncănească: mașina era „vopsită mișto“. O mîță albă pășea agale pe alee. Tipii din partea stîngă Începură să țopăie de bucurie. Jack se uită printr-unul din geamurile laterale. Pe podea, Între scaune, trei puști cu repetiție, de calibru mare, probabil 12
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Island, apoi Goldman și Van Gelder. Linie de legătură Între heroină și pornografie. — Chester, de unde știi toate astea? Yorkin rîse. — Eram În zbor, iar Pierce trăsese pe nas niște heroină albă, din aia normală. Pur și simplu a Început să trăncănească și să dea pe goarnă, de parc-ar fi vorbit cu un cîine. — Deci Patchett și pornografia s-au dus? Și nu mai e interesat decît să distribuie heroină? — Nexam. Tipul care i-a adus lui Pierce heroina acum cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
rușine?“, a strigat Patricia, ridicându-se de pe scaunul de bucătărie. „Nu ți-e rușine? Cum poți să-mi spui mie una ca asta și încă la mine acasă?“ Bărbatul dădea din mână plictisit. „Stai jos, stai jos și nu mai trăncăni.“ Pe urmă părea să fi uitat de ea și se întorcea spre Andrei Vlădescu câteva clipe, ridicând din sprâncene a mirare că-l vede acolo la masă. Își amintea brusc că voise să spună ceva. „Nu-mi place rânjetul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
care Saddam Hussein i-a adus pe acești ostateci în fața camerelor televiziunii și l-a îmbrățișat pe copilul care se ferea de el. Fiona a trecut pe la mine de două sau trei ori. Am băut împreună băuturi răcoritoare și am trăncănit, dar ceva din felul meu de a mă purta o deranja probabil, pentru că de obicei pleca devreme să se culce. Mi-a spus că adormea greu. Uneori când zăceam înfierbântat noaptea, auzeam tusea ei seacă, iritantă. Pereții din blocul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Tăcu un timp, iar când vorbi din nou, glasul îi tremura de emoție. — Ai dreptate, Michael. Te rog să mă ierți. Tu ai venit aici ca să afli părerea mea despre ce ai scris, ceva la care ții mult și eu trăncănesc numai despre problemele mele. Îmi făcu semn să mă așez. Hai, ia loc. Să vorbim despre cartea ta. Hotărât să-mi păstrez avantajul, am ridicat mâna a lehamite și am spus: — Poate că nu e un moment favorabil. Și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Nu-s sigur că m-a crezut în privința ultimelor două. Ai să vezi, am spus. Cred că a fost cea mai lungă conversație pe care am avut-o noi doi în ultimii treizeci de ani. A stat până pe la cinci, trăncănind despre una și despre alta. Mi-a arătat noua lui jucărie, un aparat care înregistrează filme pe ceea ce pare a fi un disc de gramofon de argint, de care pare a fi extraordinat de încântat. Nu prea am văzut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
are mare grijă de fetele ei. Poți să scapi de ani Întregi de muncă grea ca să avansezi În altă parte dacă muncești un singur an pentru ea; dacă ești talentată, ajungi, grație ei, direct la vârf și... Și a tot trăncănit așa Înainte, fără să se obosească să-și ridice privirea sau să mimeze că pune vreun dram de pasiune În ceea ce spune. Deși nu dădea deloc impresia că ar fi proastă, ochii ei păreau cumva Împăienjeniți, ca ochii sectanților sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Încă o dată, Își dădu seama că Duncan Îl urmărește. Își Întoarse capul, și privirile li se Întîlniră. Fraser zîmbi și spuse: — Uitasem cît de insondabil ești, Pearce. Cred că m-am obișnuit cu tipi care nu fac altceva decît să trăncănească. Îmi pare rău, zise Duncan. Am putea merge, dacă vrei. — Pentru Dumnezeu, n-am vrut să zic asta! Doar că - ei, dar tu nu-mi spui nimic despre tine? Eu am tot pălăvrăgit ca nebunul, În timp ce tu n-ai scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
la majoratul meu... Până una-alta, însă, de-abia aștept să treacă noaptea asta! Zâmbești. Te uiți la mine întrebător și răbdător totodată, ca și cum ai aștepta ceva. Da, știu ce aștepți: aștepți să încep scrisul la roman, nu doar să trăncănesc despre el. Doar de asta ai și apărut, nu? Ca să intri în roman! Atunci și numai atunci ficțiunea va deveni mai mare decât realitatea și o va substitui. Dar eu tot amân să deschid caietul pe care mi l-am
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Nu cred că mă deosebesc cu ceva de ele... — Ba da, mă contrazice el, zâmbind amuzat. îți merge mintea brici și nu te dai mare. Te-am auzit vorbind cu Geor giana la bucătărie mai devreme, pregăteați ceva pe-acolo. Trăncăneați despre școală, nimic special, însă m-au mirat spusele tale. îmi place cum gândești. Ai o minte ascuțită ca briciul și foarte clară. îmi place mintea ta. Clara minte din această noapte! îl privesc concentrată, încercând să înțeleg dacă se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
adâncă de pe obrazul drept, și se retrăsese ime diat la bar cu matahala, în timp ce el nu mai prididea să le răspundă celorlalți la întrebări. Eduard se aruncase cu patos și cu uitare de sine în pielea ce lui care fusese. Trăncănise cu ei, așa cum făcea odinioară, le povestise cu emfază despre accident și despre recuperare, despre lecțiile de înot, se fălise cu mușchii bine lucrați în ultimele săptămâni și cu bronzul care deja îi acoperea corpul ca o platoșă solară și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu mine, cugetă cu necaz, Mircea. În timpurile astea primejdioase, în care oamenii sunt luați la pușcărie pentru o simplă vorbă, scăpată la un pahar cu prieteni de încredere sau pentru că au îngânat un cântec interzis, eu tot mă trezesc trăncănind verzi și uscate... Totuși, despre revolta sa, față de criminala tornadă numita sistematizarea orașelor și a satelor care demolase până și venerabilul lăcaș ridicat, cândva, în negura veacurilor, atribuit lui Pătru-Mușat Voievod cel Dintâiul, nu vorbise fiindcă-l luase gura pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
le mai reprima ca înainte, când mă bucuram că le avea. Ana strânse a doua zi dimineața fără să se mire lucrurile împrăștiate prin dormitor, ca și când ar fi fost normal să le găsească astfel (servitoare de mare tradiție, care nu trăncănea și n-avea curiozități care n-o priveau), iar Matilda mă privi la ceai cu un vag interes, ba chiar îmi turnă ea în ceașcă, lucru pe care alteori nu-l făcea... Totuși o vreme tăcerea se instala între noi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
greșeli de transcripție sau paranteze orale; ți le turuiau la examen, cu sentimentul că te bucuri să le-auzi. Foile deshidratate circulau de colo-colo, cu scrisul aproape ilizibil. Când nu se îngrămădeau la xerox, le găseai somnolând pe holuri sau trăncănind cu băieții. Unele își trânteau pe degete o ojă de culoare lactată; altele se spoiau în culori sangvinolente sau petrolifere, de negăsit prin magazine. Băieții erau puțini, nesemnificativi, curioși. Așa începea cursul și tot așa se termina: pândindu-ne absent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
erau cele mai păcătoase: aveau degete lungi, schingiuite, de-o frumusețe ireală; licitau sume monstruoase și nu lăsau privirea în pământ. Ce se întâmpla mai departe nu puteai și nici nu era bine să știi. Nici Editorii, nici Anticarii nu trăncăneau. Aici, minciunile nu-și mai găseau locul: unii clienți plecau acasă cu marfa proaspăt achiziționată; alții, dimpotrivă, o distrugeau pe loc, sub privirile Economiștilor. Alții pândeau bursa și scoteau bunurile la licitație cât mai târziu, la momentul oportun, speculând piața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Prințul îl cerceta curios pe Rogojin; în clipele acelea, acesta părea și mai palid. — Pe lumea cealaltă! repetă Rogojin. Ce știi tu? Îndată, continuă el către prinț, tata a aflat totul, mai ales că și Zaliojev s-a apucat să trăncănească la toată lumea. M-a înșfăcat tata, m-a încuiat într-o odaie de sus și un ceas întreg m-a snopit în bătaie. „Acuma, zice, nu fac decât să te pregătesc, pentru că și diseară o să trec ca să-ți spun noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prințe, plec și eu, spuse Alexandra. Îi strânse tare mâna, îi zâmbi cu prietenie, cu gingășie și ieși. La Ganea nici măcar nu se uită. — Dumneavoastră, scrâșni Ganea brusc din dinți, repezindu-se la prinț de îndată ce rămaseră singuri, dumneavoastră le-ați trăncănit că mă însor! Vorbea repede și aproape în șoaptă, chipul îi era desfigurat de mânie, iar ochii îi sclipeau de ură. Sunteți un flecar nerușinat. — Vă asigur că greșiți, îi răspunse prințul, calm și politicos. Nici n-am știut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dădu din cap și ieși în urma Varvarei Ardalionovna. — Două cuvinte, prințe, am uitat să vi le spun în toiul acestor... chestiuni. Un fel de rugăminte: făceți-mi serviciul- dacă nu va fi cumva un mare efort pentru dumneavoastră - și nu trăncăniți nici aici istoria mea recentă cu Aglaia, nici acolo despre ce veți găsi aici; căci și aici sunt destule lucruri revoltătoare. De altfel, ducă-se naibii... Măcar astăzi abțineți-vă. — Vă încredințez că am vorbit mult mai puțin decât vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acesta doar ca să intre cumva la Nastasia Filippovna, chiar și cu puțin scandal, însă nu avea deloc nevoie de un scandal în toată legea: generalul era beat criță și, purtat de cea mai avântată elocință, vorbea neîncetat, sentimental și lacrimogen. Trăncănea mereu că, datorită comportării urâte din partea tuturor membrilor familiei lui, totul s-a stricat și că, în sfârșit, situației trebuie să i se pună capăt. Ajunseră într-un târziu pe strada Liteinaia. Încă mai era moină; un vânt deprimant, călduț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și Ivan Feodorovici, care, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, își bea tacticos șampania și, poate, avea de gând să povestească ceva când îi va veni rândul. XIVtc "XIV" — Nu sunt un om spiritual, Nastasia Filippovna, și de aceea trăncănesc aiurea! strigă Ferdâșcenko, începându-și povestirea. Dacă aș fi la fel de spiritual ca Afanasi Ivanovici sau Ivan Petrovici, aș sta astăzi aici și-aș tăcea, cum procedează Afanasi Ivanovici și Ivan Petrovici. Prințe, dați-mi voie să vă întreb care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu era acasă; a cerut s-o vadă pe Lizaveta Prokofievna. Mai întâi a rugat-o să-i găsească ceva, o slujbă, apoi a început să se plângă de noi, de mine, de soțul meu, mai ales de tine... a trăncănit verzi și uscate. — N-ai putut afla ce a spus? întrebă Ganea, isteric. — Na-ți-o bună! Nici el nu știa ce vorbește sau, poate, nici mie nu mi s-a spus totul. Ganea se apucă cu mâinile de cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]