611 matches
-
soarele și adierea vântului prin ferestrele deschise uscau rapid cerneala risipită în coloane nesigure de semnături pe marile coli ale tratatului de pace, cei prezenți se treziră animați dintr-odată de o grozavă poftă de șampanie. O salvă de dopuri trăsni din zeci de sticle deodată, marcând începutul banchetului. Turnuri întregi de pahare pieriră, ca să înflorească în minunate fântâni de spumă și lumină curgătoare. Marele dragoman al Înaltei Porți, Dimitrie Moruzi, trecu ceva mai târziu, ca din întâmplare, prin salonul dineului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Acela era ceasul pentru gaila, siesta sfântă în deșert, căci în timpul celor patru ore de căldură maximă oamenii - ba chiar și animalele - trebuiau să stea liniștiți la umbră, dacă nu voiau să riște să se deshidrateze și să se prăbușească trăsniți de insolație. Soldații dormeau deja în barăcile lor, și doar o santinelă mai era în picioare, la adăpostul unui umbrar, luptând din toate puterile - de multe ori inutil - să-și țină ochii întredeschiși numai cât să nu adoarmă de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ca să se apere, în timp ce lăsa să-i scape un țipăt de spaimă. Gacel trase de trei ori, înțelese că al doilea glonț îi pătrunsese în inimă, îi privi chipul ca să se asigure, după expresie, că îl omorâse, și atunci, ca trăsnit de un fulger divin, rămase paralizat de uimire. Răsună o rafală de pistol-mitralieră, și Gacel Sayah, inmouchar mai cunoscut cu porecla de Vânătorul, căzu pe spate, mort, cu corpul ciuruit și nedumerirea zugrăvită pe chip. Mașina acceleră brusc și sirenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
permanență, veghind, da, atent la toate semnele și semnalele, ca să răspunzi, fiindcă mereu ți se oferă, ți se propune... Alo, da, io sunt! Ce-ți trebuie, dom’le? Ce suni așa ca disperatu’? — Care ești, băăăă?! urlă o voce spartă, trăsnind a vodcă și a bere. Unde ești? — Măi, omule, nu te enerva degeaba. Nu zbiera la mine, că nu rezolvi nimic. Nu faci decât să-ți înrăutățești situația. — Băăă, îți iau beregata! Zi repede unde ești! — Sunt pă mă-ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Iar din Bronx nu ieși viu, decât dacă nu arăți că ți-e frică. Lup între lupi. Ei bine, mie nu mi-e frică. În fine, mă mai ajut și cu o picătură de whisky.» Așa vorbea el și mă trăsnea cu mirosul de băutură și de sudoare, iar eu ședeam în mașina aceea blestemată, gândindu-mă că nici în ruptul capului n-aș deschide portiera, ca să cobor. Între timp ajungeam la o intersecție din Bronx. Și acolo nu era deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
consolidat și de neclintit. Așa că, în această privință, un Excel este straniu de satisfăcător. —Tăiței, fredonează Davey, supă cu tăiței, o drăgălașă supă doldora de tăiței, cu lapte de cocos, tăiței zdraveni și savuroși, tăiței drăgăstoși. Au! Finn l-a trăsnit în cap cu Action Man. Știam că cineva îl avea în vizor pe Davey, pentru că așa sunt bărbații. Se folosesc de orice pretext pentru a-și atinge țelul. Fii atent! strigă Davey indignat. Ridică Action Man și gesticulează cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să zic neotemplierii din diferite timpuri, zic că da. Justificările sunt multe. Prima teză, era vorba de niște rituri goliardice: vrei să devii templier, arată că ai niște boașe pe cinste, scuipă pe crucifix și să vedem dacă Dumnezeu te trăsnește, dacă intri În oastea asta trebuie să te dai cu trup și suflet fraților, lasă-i să te pupe-n fund. A doua teză, li se cerea să-l renege pe Crist ca să se vadă cum aveau să se descurce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
au murit. N-avem pe nima. La orfelinat cu voi! își urmează omul drumul. Măcar câte un corn, dă-ne de sufletul matale. — La orfelinat! se depărtează cel cu cumpărăturile fără să le dea nimic. — Uf! Trăznite-ar Dumnezău să te trăsnească de prăpădit ce ești. Zgârcitul dracului, mi-era așa o poftă de corn. Opri-s-ar în gâtu-ți cornurile ălea. Auzi mă, auzi, strigă după el. Prințesa începea să înțeleagă cu mintea ei de copil viața dură. O cunoscuse alături de
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de mă ocărăște în așa hal? ― Taci, băiete, că nu ți-a dat cu paru-n cap! făcu Leonte Orbișor, zgîlțîindu-l de braț, mândru că e amestecat și el în harță. ― Mai bine-mi dădea o palmă decât să mă trăsnească cu vorbe d-astea! strigă Petre mai zbătîndu-se, dar totuși mai domolit. Că nici nu i-am furat nimic și nici nu I-am huiduit, dacă am luat partea băiețelului! ― Așa-i soarta noastră! zise Toader Strâmbii amărât. Când ne
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Când s-a întors a găsit pe Rudolf în poartă, prăvălit la pământ, plin de sânge, cu capul spart. Se vede că ieșise până în uliță, să se uite mai bine la focul cel mare dinspre Ruginoasa, și atunci I-au trăsnit cei care-l pândeau. Nu știe cine să fie, dar aseară a auzit așa, o vorbă, că neamțul cucoanei n-are să scape de-aici fără să mănânce o bătaie soră cu moartea, pentru că și el ar fi bătut rău de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că au gură, dar eu am o răfuială mai veche pentru Gherghina cu tâlharul ăsta, care... Ajunse în cerdac și, când rosti vorba "tîlharul", se repezi la Aristide, care ședea aiurit și cu un zâmbet nepriceput pe buze, și-i trăsni peste obraz o palmă atât de zdravănă, de plescăi, parc-ar fi dat cu o lopată. ― Nu da, Chirilă! apucă să strige Platamonu. În clipa aceea, însă, țăranii tăbărau peste ei cu pumnii și cu picioarele, tăvălindu-i pe dușumelele
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
glas. ― Mai bine să ardă decât să ajungă de batjocura voastră! făcu bătrânul vizitiu cu o mândrie, parcă el ar fi fost boierul. Țăranii nu voiau să-și puie mintea cu Ichim, și că era bătrân, și că îl știau trăsnit din fire, cu toate că se credeau în drept să ia fiecare ce-i place și ce poate, că doar din munca lor s-a făcut averea boierului și deci între ei trebuie să se împartă. Unul îi și impută mînios: ― Degeaba
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
luat pe bieții oameni și i-a mânat ca oile... ― I-ascultă, moșule, să nu ne îmbeți pe noi cu basme, că n-avem vreme de d-astea! interveni maiorul Tănăsescu enervat de sfătoșenia bătrânului. Și, după câteva replici, îi trăsni o pereche de palme. Lupu Chirițoiu îl privi drept în ochi și rosti rar: ― Apoi, domnule maior, Dumnezeu să-ți plătească rușinea asta pe bătrânețile mele! ― Ce?... Ce?... Ești obraznic cu mine, tâlhar bătrân ce ești? sări Tănăsescu. Caporal, numără
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pipăit oile, ci doar le număra la intrare pe vas. Spun oi, la general, dar stăpânul meu îngrășa mai mult berbeci, care ajungeau și la 80 de kilograme. La penultima îmbarcare la care am participat, mi-a venit o idee trăsnită în cap, să fug din țară când se va livra un nou lot numai din berbeci. Mi-am zis în sinea mea, dacă voi fi prins, voi face pușcărie pentru tentativa de trecere frauduloasă a frontierei, dacă planul meu pe
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
tăcea, privindu-l preocupat, destupă sticla de bere, umplu un pahar și i-l întinse. - De unde știai că am fost la Slatina? îl întrebă Ulieru după ce sorbi cu grijă câteva înghițituri. Pantelimon tresări surprins. - Ai fost la Slatina? Să mă trăsnească Dumnezeu dacă am știut ceva! - Atunci de ce i-ai spus dactilografei că orașul dumitale favorit e Slatina? De ce tocmai Slatina, unde mă aflam eu? Și, pentru că suntem prieteni și am încredere în d-ta, îți spun că fusesem trimis într-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu un glas neutru. Ai încercat să joci rolul tânărului naiv și cu capul în nori, când noi toți te cunoaștem, și te apreciem ca pe un element strălucit, de încredere și de viitor. - Nu înțeleg, spuse Pantelimon. Să mă trăsnească Dumnezeu dacă înțeleg la ce faceți aluzie. - Răspundeai ca și cum nu l-ai fi cunoscut pe Zevedei... - Dar nu-l cunosc. - Dă-mi voie, te rog, îl întrerupse Petrescu ridicând brațul în aer. Ca și cum nu l-ai fi cunoscut, iar pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
lui, acopereau în bună parte bulevardul. Ochiul roșu se stinse, și în clipa următoare îl orbi, zguduindu-l, explozia luminii albe, incandescente. Parcă ar fi fost aspirat de un ciclon fierbinte izbucnit, în chip neînțeles, chiar în creștetul capului. "A trăsnit pe aproape", își spuse clipind cu greu ca să-și dezlipească pleoapele. Nu înțelegea de ce strânge cu atâta putere mânerul umbrelei. Ploaia îl lovea sălbătecită, din toate părțile deodată, și totuși nu simțea nimic. Atunci auzi din nou clopotul Mitropoliei, și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fi fost ploaia, ar fi ars ca o torță... Nu știu dacă mai trăiește. - Și chiar dacă mai trăiește, ce-o să facem cu el? Era o voce depărtată, obosită, și, i se părea, amară. - Cine știe ce păcate o fi având, să-l trăsnească Dumnezeu chiar în noaptea de Înviere, și chiar în spatele bisericii... Să vedem ce-o spune internul de serviciu, adăugă după o pauză. I se părea curios că nu simte nimic, că, de fapt, nu-și mai simțea trupul. Știa, din
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în jurul grilajului. - Înțelegeți acum, reluă Colomban, de ce ne interesează problema Timpului. Se spune, eu sunt convins că e adevărat - tatăl meu a cunoscut mai multe cazuri - se spune că cei care, adăpostiți sub un arbore, scapă teferi când arborele e trăsnit, sunt ursiți să trăiască o sută de ani... - N-am știut până acum că există o asemenea credință, spuse. Dar mi se pare logică. Era atât de impresionant spectacolul, roca marină privită din spate, cu acel trunchi de trei metri
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a lipsit, să știi - asta doar la sfârșit mi-a spus -, mult n-a lipsit, să știi, ca să o omori cu zile... Așa că de data aceasta e mai greu, m-am gândit, poate că este băiat, și deodată m-a trăsnit o duhoare de mortăciune, venind probabil de peste gard, de la maidan. Și atunci mi-am dat seama că, dacă mai întârzii o clipă doar, e prăpăd ; cel puțin, bine că n-aveam grija servitorimii care să-mi încurce lucrurile și să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ce i-ar putea spune Rozanov și care să nu fie legat de George, fantezia lui răscolită îi înfățișă ideea că, poate, John Robert voia să-i mărturisească taina că el este adevăratul tată al lui Tom. Niciodată nu-i trăsnise lui Tom prin cap asemenea idee, și nici de astă-dată nu zăbovi asupra ei. Gândul îi zbură din minte pe loc, izgonit de umbra indignată a lui Alan McCaffrey, asistat de cea a Fionei Gates. Dragostea pentru părinții lui morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că nici eu n-aș fi putut prevedea și nu m-aș fi putut aștepta la cele întâmplate. Firește că Stella acordă o covârșitoare importanță faptului că George i-a cerut părintelui Bernard să-l conducă la ea, după ce fusese trăsnit de orbire pe islaz. Din acea clipă, George nu a mai pomenit niciodată numele Dianei. Ce s-a întâmplat cu celulele cerebrale ale lui George în timpul acelui curios episod cu floarea soarelui sau cu farfuria zburătoare rămâne de văzut. Creierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu o ușoară expresie de îngrijorare sau de uimire, încremenită pe figură... Mitraliera aceea, pe care continua să n-o vadă, trăgea de undeva cu atâta înverșunare încât nimeni dintre soldați nu putea să facă vreo mișcare fără să-l trăsnească moartea țăcănitoare de foc. Din când în când se auzea strigătul unui comandant care le cerea să aștepte momentul potrivit pentru atac... Legăturica cu pești abia se distingea, ca o pată întunecată în întunericul sălii, la piciorul lui Ducu. I
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
glas moale: ― Sî fii sănătos, conașule. Șî sî știi cî Zâna îi sănătoasî șî sî gândești la mata. ― Spune-i că și eu mă gândesc la ea. ― Da’ uiti cî m-o văzut șî vini înaintea mea. De ar fi trăsnit, nu aș fi tresărit așa. Am privit în lungul cărării ce duce spre chilii... Zâna alerga s-o ajute pe Sevastița. Probabil că mă zărise, fiindcă se vedea bine cum fața i s-a luminat într-un zâmbet larg. Sânii
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
bogăția ei și bogăția asta nu se mai sfârșea. Aș fi putut să mă consider cel mai bogat om din lume. Ne-am întors în compartiment. Doamna cu copilul coborâse între timp. Și iată-ne legând, fără premeditare, o conversație trăsnită de-a binelea, pe care tovarășii de drum o ascultară amuzați. Dealtfel, pentru ei ne apucasem să improvizăm. . Mihaela făcu începutul, spunîndu-mi cu tonul cel mai serios de pe lume: ― Să vezi ce bucurie pe Marioara când s-o pomeni cu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]