5,887 matches
-
anii, fiindcă la această lecție am cam lipsit. Așa că... Pe mâine! Noapte bună!... Nenea Mitru i-a condus la birjă. După ce totul a fost cum trebuie, s-a Întors. S-a apropiat de Nicu. ― Poate era bine să aduc două trăsuri. Una și pentru dumneavoastră. ― Mulțumim, nene Mitrule, dar câțiva pași până acasă ne vor face bine. Acum se cade să părăsim și noi baricadele. Vă mulțumim din suflet pentru ospitalitate. Noapte bună, dragilor - a vorbit Nicu. ― Noapte bună și tu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
uita, Nicule, că am fost cercetaș și nu unul de duzină. Individul și-a luat tălpășița Îndată ce birjele au pornit, avându-vă pe voi la „bord”. Deci și-a notat În minte pe fiecare din cei ce au urcat În trăsuri. Pe care sigur Îi cunoaște. Că pe tata Toader și pe mama Maranda nu-i știe, nu-i nimic. I-a trecut la capitolul: „Și Încă două persoane, În vârstă - bărbat și femeie -necunoscute”. ― Atunci s-ar putea ca și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
profesorul. ― Dacă ați ști ce am avut de tras din cauza aistora... - a intervenit tata Toader. ― Uite că nu știu, frate - a sărit Petrică de la locul lui. ― Apoi, când să ți-o mai spun și pe aiasta? ― Uite, mâine luăm o trăsură și plecăm hai-hui. Pe drum, am să-ți ascult povestea... Acum, Însă, hai să-l lăsăm pe Nicu să se ducă acasă. Un bob zăbavă - i-a rugat Nicu și a ieșit pe hol. Nenea Mitru ședea pe un scaun
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
birjă, ca să ne ducă acasă. ― Numaidecât. ― Ce ai mai pus la cale? - l-a Întrebat Petrică. ― O să vedeți. Să ne pregătim de plecare - a răspuns Nicu râzând. Nu după multă vreme, nenea Mitru a bătut În ușă și a anunțat: ― Trăsura e la poartă. ― Mulțumesc, nene Mitrule. Acum, du-te și mata acasă, că e târziu. ― Așa voi face, domnule profesor. ― Hai să mergem, dragilor, că ne dau nevestele dezertori - i-a Îmbiat profesorul... Au urcat În trăsură. ― Unde dorește domnul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și a anunțat: ― Trăsura e la poartă. ― Mulțumesc, nene Mitrule. Acum, du-te și mata acasă, că e târziu. ― Așa voi face, domnule profesor. ― Hai să mergem, dragilor, că ne dau nevestele dezertori - i-a Îmbiat profesorul... Au urcat În trăsură. ― Unde dorește domnul profesor să ajungă? - a Întrebat birjarul. ― În Copou, acolo unde se Întâlnește Sărăria cu bulevardul. „De unde o fi știind birjarul că sunt profesor?... Aha! Nenea Mitru e <vinovatulă”. ― Acolo mergem - a răspuns birjarul, Îndemnându-și caii frumoși
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Ca atunci, În iarna aceea, scumpo!... Ehei! Acum Însă cred că el ne privește, tot zâmbind, de acolo de sus, de pe steaua lui. Când au ajuns la intrarea pe aleea ce duce În școală, s-au oprit. Au coborât din trăsură. ― Aici este școala unde a Învățat Lia - s-a adresat Nicu lui tata Toader. ― Uite că am ajuns să aflu și lucruri noi. Îi mare bucurie să te plimbi pe locuri pe unde s-o Întâmplat câte ceva deosăbit - a apreciat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ne Întoarcem acasă? ― Mergem pe jos, la braț, așa cum le stă bine la doi Îndrăgostiți - a propus Maria, lipindu se cu tot trupul de Gruia. Când au ajuns la poarta parcului, el a condus-o pe Maria la scara unei trăsuri cu un cal sur rotat și cu un birjar frumos Înfipt pe capra trăsurii. ― Ești liber, jupâne? ― Liber ca pasărea cerului, domnule și stimată doamnă. Poftiți de urcați și aștept cu nerăbdare porunca unde să vă călătoresc. Au urcat și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Îndrăgostiți - a propus Maria, lipindu se cu tot trupul de Gruia. Când au ajuns la poarta parcului, el a condus-o pe Maria la scara unei trăsuri cu un cal sur rotat și cu un birjar frumos Înfipt pe capra trăsurii. ― Ești liber, jupâne? ― Liber ca pasărea cerului, domnule și stimată doamnă. Poftiți de urcați și aștept cu nerăbdare porunca unde să vă călătoresc. Au urcat și, după ce s-au așezat bine Între pernele trăsurii, Gruia a vorbit: ― Să mergem până
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
un birjar frumos Înfipt pe capra trăsurii. ― Ești liber, jupâne? ― Liber ca pasărea cerului, domnule și stimată doamnă. Poftiți de urcați și aștept cu nerăbdare porunca unde să vă călătoresc. Au urcat și, după ce s-au așezat bine Între pernele trăsurii, Gruia a vorbit: ― Să mergem până spre casa lui Sadoveanu și apoi În capătul de sus al Sărăriei. ― Dorința clientului e poruncă pentru mine. Hai, Surule tată!... Calul depăna calea călcând cu eleganță. Birjarul Îl lăuda din când În când
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Întors În casă și i-a Îndemnat: ― Hai, să ieșim... Apâi așă cinsti mai rar! Undi s-o pominit sî ti aștepti birja la poartî fărî s-o aduci tu? - a Întrebat tata Toader când a dat cu ochii de trăsură și de bidiviii cu sforăit nervos. ― Știu eu cine-i vinovat de toate acestea - a vorbit Maria, prinzându-l de mână pe Gruia... Au urcat. Tudorel și-a făcut culcuș În brațele lui taică-su, privindu-l cu un interes
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
poată întoarce spatele unul altuia. Pe Vlad chestia asta îl obosea. Nu-i plăcea situația. Și, cum nu era nici dornic de efort să o schimbe, o lăsa moartă. Pe urmă, succesiv văd imagini desfășurându-se rapid. Vlad plecând în trăsură acasă, apoi cu trăsura spre Londra, cu Erickson. Richie Erickson era un tip bine, cel mai tânăr din grup, ambițios, nestăpânit, plin de viață. Îi făcea plăcere să-l provoace pe Vlad din orice fleac. Însă în sinea lui, știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
altuia. Pe Vlad chestia asta îl obosea. Nu-i plăcea situația. Și, cum nu era nici dornic de efort să o schimbe, o lăsa moartă. Pe urmă, succesiv văd imagini desfășurându-se rapid. Vlad plecând în trăsură acasă, apoi cu trăsura spre Londra, cu Erickson. Richie Erickson era un tip bine, cel mai tânăr din grup, ambițios, nestăpânit, plin de viață. Îi făcea plăcere să-l provoace pe Vlad din orice fleac. Însă în sinea lui, știa că poate conta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
lumina dulce a lunii. Poate și să mai salveze pe cineva de la ananghie, să dea vreo doi bani unui vagabond nenorocit. Da, Vlad era bogat. Din moși strămoși și prin fire se descurca frumos, fără probleme sau măgării. Dintr-o trăsură ce trecea cu viteză, cu ușile deschise larg, căzu rostogolindu-se Erickson, plin de sânge, cu haina sfâșiată, în ultimul hal. Trăsura, fără vizitiu, goni mai departe în oraș. Vlad își dădu seama imediat: omorâse un nemuritor, probabil într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Vlad era bogat. Din moși strămoși și prin fire se descurca frumos, fără probleme sau măgării. Dintr-o trăsură ce trecea cu viteză, cu ușile deschise larg, căzu rostogolindu-se Erickson, plin de sânge, cu haina sfâșiată, în ultimul hal. Trăsura, fără vizitiu, goni mai departe în oraș. Vlad își dădu seama imediat: omorâse un nemuritor, probabil într-o încăierare stupidă pentru vreo femeie. Tocmai fusese străfulgerat. Ce Dumnezeu, Erickson? Hai! Îl ridică și-l duse pe ascuns la el, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și buni de glume. Așa e Parisul! Pretutindeni vezi case atât de înalte, că nici cerul nu se mai deslușește; auzi fluieratul fabricilor, al automobilelor, al trenurilor zvăpăiate care merg pe sub pământ și pe deasupra caselor; al harabanelor de căruțe și trăsuri; auzi șuieratul ascuțit al vapoarelor mari de pe fluviul Sena și bâzâitul subțiratic al unor mici vapoare de plimbare, pe care Francezii glumeți le-au botezat "Vapoare muște" și în toate părțile vezi lucruri înveselitoare, care te fac să uiți necazurile
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
un puștan curios care descoperea lumea cu uimire, Încercând să nu piardă nici un amănunt. În ce privește careta, am auzit Întâi copitele celor două catârce și zgomotul roților care se apropiau din spatele nostru. La Început nu le-am dat nici o atenție; uruitul trăsurilor și caleștilor era ceva obișnuit pe acolo, Întrucât strada era cale obligatorie de trecere spre Piața Mare și Palatul Regal. Dar, ridicând un moment ochii atunci când careta a ajuns În dreptul nostru, am observat o portieră fără blazon și, În cadrul ferestruicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
biserica și grădina Carmeliților Desculți, adunându-se peste drum de reședința ambasadorului englez, unde câțiva alguazili țineau fără prea mare convingere la distanță mulțimea care aplauda la trecerea fiecărei calești ce ieșea pe poartă sau se Întorcea la remizele de trăsuri ale casei. Lumea striga să iasă prințul de Wales ca să-l salute; iar către jumătatea dimineții, când un tânăr blond se apropie o clipă de una din ferestre, fu primit cu o zgomotoasă ovație, la care băiatul răspunse cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
o anumită distanță. Orice drumeț ivit în zare o făcea să tresară. Tim n-ar fi venit pe jos. Avea de cărat o mulțime de bagaje. Nici în automobil, așa cum îl visase, știa că nu va veni. Dar cu o trăsură tocmită în fața gării, sigur. După trăsuri trebuia să se uite. Tim nu găsea, poate, una care să pornească pe drumul acela desfundat, dar o căruță da. Tim urma să vină cu o căruță, acum nu se mai îndoia! Donna Iulia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
în zare o făcea să tresară. Tim n-ar fi venit pe jos. Avea de cărat o mulțime de bagaje. Nici în automobil, așa cum îl visase, știa că nu va veni. Dar cu o trăsură tocmită în fața gării, sigur. După trăsuri trebuia să se uite. Tim nu găsea, poate, una care să pornească pe drumul acela desfundat, dar o căruță da. Tim urma să vină cu o căruță, acum nu se mai îndoia! Donna Iulia ar fi mers la gară să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
trei bărbați... Când construcția a fost gata, în vârf, pe o mică platformă, a fixat ceasul. Singur l-a ridicat până acolo, de s-au minunat trecătorii cum de are atâta putere și curaj. Mare - aproape cât o roată de trăsură -, protejat de o cutie de sticlă, era, în sfârșit, înfățișat lumii! Era un ceas frumos, e drept, dar nu nemaipomenit. În orășel, în afara celui de la Primărie, vechi de-acum, mai apăruseră, în ultimii ani, două orologii. Aduse din străinătate; unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
putea ploua torențial. Pe 29 aprilie, mii de persoane vor dori să-i vadă pe tinerii căsătoriți. După slujba din Capelă, cuplul proaspăt căsătorit vor face prima deplasare în calitate de soț și soție, de la Westminster Abbey la Palatul Buckingham, într-o trăsură realizată în 1902 și folosită și de Prințul Charles și Lady Diana. Atelajul a fost construit special pentru Regele Edward al VII-lea, fiind decorat cu frunze de aur și tapițat cu satin purpuriu și folosit de Regina Elisabeta a
Veste proastă pentru cuplul regal în ziua nunţii: Va ploua cu găleata! () [Corola-journal/Journalistic/70223_a_71548]
-
care amfitrionul, bucuros că după ani și ani n-a fost uitat, ca și persoane din alte generații decât a lui îi cunoșteau cât de cât viață și activitatea, a consimțit să facem împreună o călătorie prin oraș cu ultima trăsura care mai exista la acea oră în Râmnic." În același număr este inclus și un fragment din memoriile (publicate anterior în volum) ale lui Al. Săndulescu, care a urmat cursurile Liceului "Regele Ferdinand" din Râmnicu Sărat între 1940-1948. Rememorarea este
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7031_a_8356]
-
Cristian Teodorescu Printre birjarii din oraș era și un rusnac, . Avea o trăsură boierească, cu blazon și perne cu ciucuri aurii. Venise cu ea de la Odesa, în anii revoluției din Rusia.Trăsura obosise, dar caii erau minunați. Grigori îmbătrînise în Medgidia. Avea nasul roșu de la vînt, nu de la băutură. Era înstărit. Își ridicase
Grigori by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7902_a_9227]
-
Cristian Teodorescu Printre birjarii din oraș era și un rusnac, . Avea o trăsură boierească, cu blazon și perne cu ciucuri aurii. Venise cu ea de la Odesa, în anii revoluției din Rusia.Trăsura obosise, dar caii erau minunați. Grigori îmbătrînise în Medgidia. Avea nasul roșu de la vînt, nu de la băutură. Era înstărit. Își ridicase casă mare de chirpici, în cartierul turcesc, curte, grajd și cotețe. Își făcuse cheagul de pe urma cailor, nu din muscăleala
Grigori by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7902_a_9227]
-
caii erau minunați. Grigori îmbătrînise în Medgidia. Avea nasul roșu de la vînt, nu de la băutură. Era înstărit. Își ridicase casă mare de chirpici, în cartierul turcesc, curte, grajd și cotețe. Își făcuse cheagul de pe urma cailor, nu din muscăleala lui cu trăsura. Era însurat cu o bulgăroaică pe care o adusese din Silistra. Bulgăroaica, frumoasă, nimic de zis, își mai făcea din ochi cu turcii din cartier, ori că așa i se părea lui Grigori. O bătea cel puțin o dată pe săptămînă
Grigori by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7902_a_9227]