1,203 matches
-
și rosturile vechi romane persistă de-a lungul Dunării de Jos, unde constatăm o viață înfloritoare neschimbată, Sucidava și toată seria orașelor de pe malul drept, a celor din Sciția Minor. În armată, în sud-estul romanizat, se mai păstrează numele de trac, ca și cel de bess. În a doua jumătate a secolului al IV-lea, regiunea din sudul Dunării este plină de oameni-soldați originari din zonă, numeri moesiaci, care luptă și în Apus (Galia). Alături, în nordul Dunării, se alcătuiește o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
bess. Vitalian stăpânește câțiva ani Sciția, cu o armată de 60.000 de oameni, învinge mai mulți generali și a bătut moneda sa. El a fost învins de Justin, plebeu din lumea romanică din Dardania, iar nepotul său Justinian era trac de origine.11 În perioada anterioară, prima jumătate a secolului al IV-lea, se instituise ordinea constantiniană, cu o rânduială de Stat, militară și administrativă, ferm stabilită. Dar încă înainte de anul 500, fenomenul popular învinsese. Epoca lui Justinian (527-565) are
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
un al treilea caracter: ea reprezintă afluxul acestei vieți latine populare, care răsare atunci, întinzându-se din Moesia și Iliric până în Tracia. Această viață latină populară pune, pentru vreo sută de ani, stăpânire pe Imperiu în Novela XXVI, lăudând pe traci, Justinian vorbește cu mândrie despre acel element romanic, din care el însuși făcea parte. Pentru acest element romanic, dar și ca un centru militar și politic, el înființează o arhiepiscopie nouă, în regiunile originii sale, numită Justiniana Prima, în 535
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
regiunile sud-dunărene învecinate au fost evanghelizate direct de Sf. Apostol Pavel și ucenicii săi. În ceea ce privește ținuturile noastre, Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu arată că, după o tradiție consemnată de Sf. Ipolit (170-226), Sf. Apostol Andrei a vestit evanghelia "sciților și tracilor". Ideea aceasta-prezența Sf. Apostol Andrei în Scythia este amintită și într-un pasaj din Istoria bisericească a lui Eusebius din Caesarea (265-339), unde scrie că acesta a propovăduit și în Dacia Pontică, viitoarea provincie Scythia Minor (Dobrogea). Eusebiu citează pe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
persistă, abia schimbate, de la o religie la alta, timp de milenii! Un exemplu concret de continuitate, evidentă până la vocabular, este cel al zeiței Diana! V. Pârvan, în Getica, presupune că Diana daco-romană (Diana Sancta) era aceeași divinitate cu Artemis-Bendis a tracilor (Herodot, IV). Echivalența aceasta, nedemonstrată încă, nu lasă nici o îndoială că sub numele roman al Dianei se ascundea (sincretizată sau nu ), o zeiță autohtonă. Cultul acestei zeițe a supraviețuit, după romanizarea Daciei, iar numele de Diana se găsește în vocabula
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cetăți, colectori de tribut, de daruri și delegați (trimiși). Dar unele triburi slave se revoltă, iar altele trăiesc pașnic cu bulgarii dominatori. Treptat, elemente de frunte ale slavilor sunt atrase în conducerea statului bulgar. În sate trăiește acea lume romanică (traci romanizați), alături de slavi, sub patronatul hoardei turce (bulgari), rămasă în lagăr (ring), cu căpetenii care își păstrează numele tradiționale, împreună cu veșmântul stepei și orientările zărilor asiatice, ca și vechea religie a strămoșilor lor. Ca succesori ai avarilor, spunea istoricul Suidas
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
turanică s-a stabilizat, iar Imperiul bizantin a recunoscut printr-un tratat, în 681, noul stat bulgar din sudul Dunării. Acest stat turanic avea să se transforme, după două secole, într-un stat slav. În cuprinsul lui trăiau și vechii traci romanizați, ca agricultori și păstori. Populația locală continuă pe vechii locuitori din perioada romană, sărăcită și semibarbarizată, sub stăpânirea slavo-bulgară. Populația creștină trăia fără meșteri, fără episcopi, fără știință, prinzându-se cu toate puterile de credință și de biserică. Noul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
economice, politice și culturale a Imperiului. Aceste popoare sunt rezultatul aglutinării a trei straturi etnice consecutive: autohtonii (substratul), elementele romanice dominante (stratul) și cuceritorii barbari (germani, slavi)-adstratul. Neamul românesc este un popor romanic (neolatin), alcătuit din trei straturi etnice: tracii (daco-geții), care locuiau în nordul și sudul Dunării, ei au fost supuși de romani și latinizați, iar la începutul evului mediu (secolele VI-VII), slavii au cucerit ambele maluri ale fluviului și au reușit să desprindă romanitatea orientală de restul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
etnice de bază: geto-daci, romani și slavi. Tradiția istorică a considerat dintotdeauna că originile românilor urcă până la ctitorii lor, Traian și Decebal. Geto-dacii sunt elementul etnic de bază care a participat la alcătuirea poporului român. Ei aparțineau marelui neam al tracilor, de sorginte indo-europeană. În secolele VIII-VI î. H., geto-dacii și moesii, înrudiți cu ei, s-au desprins și alcătuiau ramura nordică a tracilor, constituind populația autohtonă a spațiului carpato-dunăreano-pontic. În teritoriile întinse ocupate de geto-daci au pătruns, în decursul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
elementul etnic de bază care a participat la alcătuirea poporului român. Ei aparțineau marelui neam al tracilor, de sorginte indo-europeană. În secolele VIII-VI î. H., geto-dacii și moesii, înrudiți cu ei, s-au desprins și alcătuiau ramura nordică a tracilor, constituind populația autohtonă a spațiului carpato-dunăreano-pontic. În teritoriile întinse ocupate de geto-daci au pătruns, în decursul veacurilor, și alte etnii, cum au fost sciții iranieni (agatârșii), coloniștii greci, celții, bastarnii, sarmații (iazigi și roxolani), dar acestea n-au schimbat caracterul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mare importanță. Disciplina "lingvistica balcanică", având ca promotori principali pe G. Weigand și Kr. Sandfeld, cuprinde limbile bulgară, albaneză, neogreacă și română, mai puțin sârbo-croata. Weigand considera albaneza, româna și bulgara ca trei ipostaze ale aceleiași limbi "balcanice", albanezii fiind traci care vorbesc (păstrează) limba veche, românii fiind traci romanizați, iar bulgarii traci slavizați. Însă, deși limbile balcanice prezintă concordanțe, acestea nu merg până la identitate completă. În același timp, este incontestabil că un număr relativ ridicat de cuvinte, mai ales în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
principali pe G. Weigand și Kr. Sandfeld, cuprinde limbile bulgară, albaneză, neogreacă și română, mai puțin sârbo-croata. Weigand considera albaneza, româna și bulgara ca trei ipostaze ale aceleiași limbi "balcanice", albanezii fiind traci care vorbesc (păstrează) limba veche, românii fiind traci romanizați, iar bulgarii traci slavizați. Însă, deși limbile balcanice prezintă concordanțe, acestea nu merg până la identitate completă. În același timp, este incontestabil că un număr relativ ridicat de cuvinte, mai ales în albaneză și română, provin din idiomurile populațiilor preromane
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
teoriei lui Roesler. Aceste cercetări au adus argumente decisive susținerii că termenii comuni românei și albanezei (aprox. 70) nu sunt împrumuturi ale românei din albaneză, ci provin din substratul comun (traco-ilir). Gh. Brătianu se întreabă: care este acest "substrat comun"? Trac sau altul? Singura concluzie care se poate trage din textele istorice (puține) este că a existat o deplasare (migrație) continuă, de pe un mal pe celălalt al Dunării, a unor convoaie de prizonieri sau de emigranți, de la sfârșitul secolului al III
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sinteza lui Sextil Pușcariu. Formarea poporului român este epilogul procesului de romanizare din sud-estul Europei, consideră Gh. Brătianu. Istoricul F. Altheim nota (în 1939): "Decisiv a fost desigur faptul că noua zonă cucerită, Dacia, deși locuită de popoare înrudite cu tracii, a optat, după anexarea ei la Imperiu, pentru romanitate. Această circumstanță a decis soarta tuturor regiunilor dunărene. În Dacia, locuitorii au vrut să fie români, iar faptele dovedesc că au vrut acest lucru în mod conștient". Amprenta de neșters lăsată
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
limba părăsită. Pe teritoriile din nordul Dunării, situate între Nistru și Tisa, existau înainte de venirea romanilor, diverse populații: iraniene, sciți, agatârși, sarmați (iazigi și roxolani), indo-europene. Aceste populații iraniene au fost asimilate, înainte de venirea romanilor, de o altă populație indo-europeană, tracii, care s-au extins în întreaga Peninsulă Balcanică (sudul și nordul Dunării) și în regiunile învecinate, Europa centrală și Asia Mică. Acestui grup etnic, tracilor, îi aparțineau geții (dacii). Însușirea latinei, după cucerirea romană, de către geți (daci), a făcut ca
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1914 practică, intermitent, avocatura. O maladie gravă, care îi afectează progresiv și incurabil vederea începând din 1905, îl determină să se retragă din lumea baroului. Devine taciturn, meditativ, greu abordabil. Deși atras de profesiunea de actor, n-o practică, din cauza tracului exagerat. Urcă pe scenă ca actor o singură dată în stagiunea 1912-1913, în rolul Zitophanes, din Martira de Jean Richepin, piesă pe care o tradusese el însuși. Între 1891 și 1957 colaborează cu versuri, traduceri, articole pe teme diverse, evocări
CODREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
nefrumoasă a unor sunete oarecare, condiționată de organ, dar de-aceea jenantă, care nu s-a putut învinge cu totul de cătră artist, asta nu e manieră, pentru că e un Cele trei trepte (scăriri) ale criticei dezvoltate de noi în Trac[ta]tele asupra filozofiei artei (I, p. 58 - 72) 363 v ca necesarii și ca rezultînde din diferința obiectului află deplina lor aplicare și pe acest teren al nostru. Vis-a-vis [de] artiștii mari, creatorii, critica trebuie să fie și aci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a mânca vietăți ; și iată deci motivul pentru care nu se ating de carnea turmelor lor. Se hrănesc cu miere, lapte și brânză, ducând un trai liniștit - pentru care pricină au fost numiți theosebeis [= adoratori ai zeilor] și kapnobatai. Unii traci - spune acesta [= Poseidonios] - își petrec viața fără să aibă legături cu femeile, numindu-se ktistai ; ei sunt onorați și socotiți sacri trăind, așadar, feriți de orice primejdie. Pe toți aceștia, poetul [= Homer] i-a numit „străluciții mulgători de iepe”, „cei
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Strabon a preluat de la Poseidonios toate informațiile referitoare la inițiații geto-misieni sau dacă nu cumva primul a selectat doar câteva dintre cele redactate de al doilea - selecție pe care o operează Strabon în cadrul aceleiași discuții și în informațiile referitoare la traci cuprinse în Iliada. Este posibil ca Strabon să fi preluat de la Poseidonios doar informațiile care i se păreau a fi utile demonstrației sale, și anume că misienii pe care îi evocă Homer în Iliada (XIII, 5-7) erau localizați în Tracia
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
trace Kebrenioi și Sykaiboai. Acesta își atribuia privilegiul de a comunica cu zeița Hera, urcându-se la cer pe „o mulțime de scări mari de lemn [...] puse cap la cap” (Stratagemata, VII, 22). Nu se știe pe care zeiță a tracilor a asimilat-o autorul roman cu zeița Hera, dar se știe că, în imnurile orfice, Hera era numită „mama ploilor mănoase și doica vânturilor iuți” (146, p. 695). Mircea Eliade credea că, „în episodul foarte raționalizat de Polyaenus”, referitor la
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
acesta „sub puterea inspirației divine”, iar „Musaios le-ar fi așternut în scris, după ce a făcut unele mici îndreptări” (Aristid, Orationes, 41 ; cf. 64, p. 67). Despre Musaios - „discipol al lui Orfeu, deși mult mai în vârstă” (cf. Suidas), tot trac (cf. Strabon și mulți alții) și tot poet cântăreț și taumaturg - se spune că ar fi fost înzestrat cu darul de a zbura de către Boreas (135). Boreas este o perso- nificare draconomorfă (cu aripi și coadă de șarpe) a vântului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Suidas) - ar fi una și aceeași persoană cu Zeuta, marele preot al geților. Iordanes (Getica, 39) îl așază pe „învățatul Zeuta” alături de Zalmoxis și Deceneu. Oricum, Seuthes este un antroponim trac, fiind cunoscută o întreagă dinastie purtând acest nume la tracii odrisi, în secolele V-IV î.e.n. Seuthes I a domnit (424-410 î.e.n.) peste un întins regat trac care îngloba mai multe triburi tracice, inclusiv geți (Tucidide, Istorii, II, 96-97). Pe de altă parte, Platon (Charmides, 158 b) amintește descântecele rituale
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de excepție, pentru gândirea magico-mitică a Antichității. Prin urmare, nu era obliga- toriu să pară „prea frapantă, prea exotică pentru a nu fi reținută și redată de autorii greci” (4, p. 125). Existența unor astfel de practici și credințe la tracii de la Dunăre este în principiu posibilă. Dacă un astfel de fenomen magico-religios a existat într-adevăr, el nu era ieșit din comun, ci, dimpotrivă, era determinat și justificat de mentalitatea epocii, având în vedere faptul că fenomene magico-religioase similare sunt
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
atribut apare, în mod mai mult sau mai puțin explicit, chiar în numele respectivilor zei. Conform opiniei lui Eliade, aceste aspecte se regăsesc și la zeița traco-frigiană Bendis (Bentis la lituanieni, Bindus la iliri) și la zeul traco-get Derzelates (Darzales la traci) (14, p. 135). Teonimul Bendis s-ar traduce, în acest caz, prin (Zeița) care leagă (110, p. 48). Autorii antici elini au identificat-o pe zeița tracă Bendis fie cu Hecate, fie cu Artemis, iar cei romani, cu zeița Diana
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
prin (Zeița) care leagă (110, p. 48). Autorii antici elini au identificat-o pe zeița tracă Bendis fie cu Hecate, fie cu Artemis, iar cei romani, cu zeița Diana. Hesychios din Alexandria scria în Lexiconul său următoarele : „Bendis : Artemis la traci, la atenieni sărbătorirea zeiței Bendis” ; și, mai departe : „Marea zeiță : zice Aristofan despre Bendis, căci este zeiță tracă”. Pindar o localizează pe Artemis („fiica Latonei, zeița cea pricepută la mânatul cailor”) în „țara istriană” (Olimpice, III, 46). Motiv pentru care
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]