309 matches
-
litoralului este presărat cu numeroase saline de suprafață ("alykes"), în care sarea era extrasă, tradițional, din apa de mare, prin evaporare (una din aceste saline este exploatată până în prezent în apropierea comunei Nea Kessani). Cele mai apropiate insule din Marea Traciei sunt insulele Thasos (30 km distanță, înspre sud-vest) și Samotrace (Samothraki) (75 km distanță, înspre sud-est), care aparțin aceleiași regiuni administrative (Macedonia de Est și Tracia). Calea de comunicație rutieră cea mai importantă pentru comuna Avdira este drumul regional Vafeika-Archea
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
de pe coasta Bulustrei. Treptat, ocupația principală a locuitorilor a devenit cultivarea tutunului, care se menține în mare măsură până în zilele noastre. În a doua jumătate a sec. XIX, odată cu destrămarea Imperiului Otoman și restrângerea granițelor sale din Peninsula Balcanică, regiunea Traciei Occidentale (care cuprinde și Bulustra, actuala localitate Avdira) a devenit obiectul rivalității dintre statele naționale recent constituite ale Greciei și Bulgariei. Statutul teritorial internațional al acestei regiuni s-a modificat de mai multe ori, în urma Războiului ruso-turc din 1877-1778, a
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
constituite ale Greciei și Bulgariei. Statutul teritorial internațional al acestei regiuni s-a modificat de mai multe ori, în urma Războiului ruso-turc din 1877-1778, a Războaielor Balcanice din 1912-1913 și a Primului Război Mondial. Prin Tratatul de pace de la Neuilly-sur-Seine, din 1919, regiunea Traciei Occidentale revine definitiv Greciei, căreia îi aparține până în prezent. (O paranteză în această evoluție o constituie perioada celui de-al Doilea Război Mondial, când Bulgaria a ocupat vremelnic regiunea, dar a fost obligată să o retrocedeze după încheierea conflictului). Integrarea
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
Occidentale revine definitiv Greciei, căreia îi aparține până în prezent. (O paranteză în această evoluție o constituie perioada celui de-al Doilea Război Mondial, când Bulgaria a ocupat vremelnic regiunea, dar a fost obligată să o retrocedeze după încheierea conflictului). Integrarea Traciei Occidentale în teritoriul Greciei, alături de celelalte teritorii câștigate după Primul Război Mondial, a avut ca efect revitalizarea sentimentului de apartenență la națiunea-mamă și la istoria multiseculară a acesteia, nutrit de populația locală greacă. Identificarea ruinelor din zona Capului Bulustra cu
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
sat existent, înainte de 1922, pe teritoriul din 1924 al comunei Avdira, el fiind înconjurat în trecut numai de câteva „ciflicuri” (mici moșii, în turcă). Celelalte sate aparținătoare s-au format ca așezări de refugiați greci proveniți din Asia Mică și Tracia Orientală, mai ales în urma schimburilor de populații impuse prin Convenția de la Lausanne (1923). Astfel, satul Mandra Tsikour a fost întemeiat de refugiați din orașul Serdivan din Bitinia. Ei și-au părăsit orașul, în urma ocupării acestuia de către armata turcă a lui
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
Volos. Ulterior, ei s-au mutat în apropiere de Xanthi, iar în 1924, cu sprijinul statului grec, au întemeiat satul Mandra Tsikour. Satele Kalfalar și Kousiabali au fost întemeiate de refugiați greci proveniți din regiunea din jurul orașului Adrianopol (Edirne) din Tracia Orientală. Nu se cunosc date despre populația turcă din Bulustra care a părăsit așezarea pentru a se refugia în Turcia. Cert este faptul că, în urma acestor mișcări de populații, componența etnică a populației noii comune Avdira s-a modificat în favoarea
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
îngustă de pământ dintre munți și Marea Neagră. Ei au dat numele peninsulei cunoscute în Antichitate ca "Taurida", "Taurica". Deoarece îngheța iarna, „Bosforul Cimerian” este o strâmtoare care nu era navigabilă decât vara, și care nu a avut niciodată importanța „Bosforului Traciei” (actualul Bosfor), deși vasele grecești ajungeau până la gurile fluviului "Tanais" (Don). Apa era atât de puțin adâncă, încât în epoca Greciei Antice, Marea Azov era considerată ca fiind un lac mărginit de mlaștini, denumit de romani „"Palus Moetis"” (Lacul Meotid
Taurida () [Corola-website/Science/331605_a_332934]
-
cu grâne a cetăților grecești, între care Atena, prea populată pentru a-și asigura singură nevoile alimentare. Acest prețios grâu, provenind de pe bogatele pământuri din răsăritul Tauridei și din Meotida, era transportat în Grecia pe mare, traversând în trecere Hersonesesul Traciei. În decursul îndelungatei sale istorii, regatul a fost adesea aliatul, „clientul” sau vasalul altor puteri mai mari, precum Imperiul Persan, Imperiile elenistice care i-au succedat, Regatul grecesc al Pontului și Imperiul Roman devenit Bizantin, având relații comerciale cu populațiile
Taurida () [Corola-website/Science/331605_a_332934]
-
Marea Neagră, Nistru, trecând în unele zone peste aceste hotare. La sudul Dunării se întindeau până în munții Balcani, mai ales la est, în partea dinspre mare. Spre răsărit treceau Nistrul, înaintând până spre Bug, iar la apus, ajunseseră până la Dunărea panonică. Tracia clasică Tracii se învecinau cu următoarele popoare: spre est, dincolo de cimmerieni cu sciții(de origine iraniană), spre nord cu germanii, iar la nord-est cu slavii. Limita apuseană era reprezentată de germani și celți, iar în Panonia erau ilirii. În sud
Cine erau tracii, cei din care se trăgeau dacii - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102246_a_103538]