40,127 matches
-
măsură mai mică, Dorințele ridicole, în timp ce Grizelda păcătuiește în ochii publicului contemporan prin lungimi greoaie și broderii supărătoare. Căutînd să surprindem specificitatea poveștii lui Perrault, am găsit o ezitare jucăușă, surprinzătoare și derutantă totodată, între adeziunea și distanțarea față de povestea tradițională, fapt mai evident la nivelul formulei narative și al simbolisticii. În povestea perraldiană, scurtă, concentrată (diferită de cea a contempranilor săi, în care simțim un exces narativ și o supraîncărcare simbolică), distanțarea de care vorbeam, nu este ostentativă. Uneori, abia
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
înseamnă o familiaritate cu gravul și seriosul, o ireverență benignă față de autoritate și norme stabilite, o practică dezinvoltă a narativului, într-un cuvînt, o joacă și un joc cu poveștile moștenite de la Mama Gîsca. Dar joaca și jocul modernului cu tradiționalul pentru poveștile lui Perrault nu se isprăvește aici. Odată cunoscute și devenite faimoase, poveștile Mamei Gîsca istorisite de Perrault au devenit, la rîndul lor, pretext și obiect de joc și scriitură, sub formă de parodii, pastișe, continuări, adăugiri, răsturnări, deturnări
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
devine un loc de întîlniri și de provocări care se poate “asambla” în variate forme, inclusiv în varianta clasică. Ce vreau să spun? S-a renunțat la scena à l’italienne - dar se poate reface oricînd și așa - la fotoliile tradiționale, s-a îmbrăcat totul în lemn, s-au înălțat podiumuri și gradene care, în cazul spectacolului Înșir’te mărgărite, închid la mijloc scena, spațiul de joc propriu-zis. Actorii sînt în imediata apropiere a spectatorilor - într-un fel ca la Teatrul
Ce zic bobii? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13309_a_14634]
-
sugerează, într-o perspectivă eliberată atît de pragmatismul reprezentării cît și de bovarismul construcției imaginare, posibilitatea unei alte lecturi a sculpturii, mult mai apropiată de un anumit spațiu al inocenței. Cel de-al doilea front de luptă deschis împotriva sculpturii tradiționale, cel care ar corespunde aspirației postbizantine din opera lui Paciurea, este, și în concepția lui Brâncuși, tot unul cu sursă bizantină, și anume Rugăciunea. Numai că, spre deosebire de Paciurea care s-a oprit la ornamentica bizantină, la exterioritatea previzibilă și mecanică
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
Charles apreciase corect creșterea numărului de aristocrați din timpul Republicii. Nobilii nu numai că se înmulțiseră neverosimil, dar iată că nu reușeau să cadă de acord asupra formei concrete a încoronării. Ei acceptaseră că era nevoie de ceva străvechi și tradițional, însă nu știau ce anume. Grupurile direct interesate au cerut ca încoronarea să fie amînată pînă la vară. Atelierele croitorilor de lux erau excedate de comenzile pentru veșmintele de la curte. Industria ceramică avea nevoie de timp ca să fabrice milioanele de
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
timp, opoziția democrată, câtă e realmente democrată, evită să abordeze chestiunea într-un mod prea „rezolut” din teama de a nu-și îndepărta un electorat care, în majoritatea lui, e neinformat, dar educat sau, mai propriu zis, modelat la școala tradițională a unui naționalism datat, dar încă potențial răvășitor. În acest context, o astfel de carte constituie un pas salutar întru limpezirea lucrurilor și totodată o dovadă peremptorie că subiecte oricât de sensibile pot fi abordate civilizat, rațional, sine ira et
Un test de neocolit by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/13335_a_14660]
-
a Jockey Club-ului („five o’ clock tea”) dar și a Tîrgului Moșilor, a covrigilor cu bragă, a berii ieftine și a mirosului amețitor de prăjeli pe grătar. Un București mai animat ca niciodată, în care Orientul și Occidentul, spiritul tradițional și modernitatea, bogăția și sărăcia, scrobeala și spiritul mucalit, fracul, jobenul și ițarii își dau mîna într-o horă a contrariilor și conferă specificitatea inconfundabilă a acestei metropole cosmopolite de la Porțile Orientului. Întîlnirea cu istoria produce fiori, mai ales în
Parfum de Belle Époque by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13320_a_14645]
-
trec soldații cîntînd” (Dacă totuși). Se vede de la o poștă că atitudinea lui Petre Stoica e una retractilă. Poetul se retrage din spațiu ca și din timp, precum din dimensiuni obiective, amenințătoare, găsindu-și refugiul subiectiv într-o ambianță „idilică”, tradițională, însă nu chiar... arhaică, retrogradată doar pînă la condiția modestă a confortului modern, precum și într-o îmbătrînire cochet-prematură. La bufetul sătesc nu sînt excluse, în acompaniament de țuică fiartă, discuțiile amalgamate, bunăoară despre crescătoria de melci și... Roland Barthes. E
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
domnului senator m-a făcut să cred un moment că am comutat din greșeală pe canalul tv Animal Planet, dar avea dreptate... Poșa redacției. Robert Turcescu, București, felicitări. Mai încercați și cu alții, dar prin fax, telefon sau prin corespondență tradițională și cu adresa dvs. la „Post-Restant”. Pentru orice eventualitate...
Umilirea demnitarilor by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13405_a_14730]
-
în DEX apare în schimb dulcișor), scumpic, scumpel (în DEX există doar scumpușor și scumpișor) și drăguțel (în DEX doar drăguleț, drăgulic, drăguliță). Diminutivele în discuție aparțin registrului familiar din mediul urban, în vreme ce în DEX apar echivalentele lor populare - rurale, tradiționale. De fapt, sufixul adjectival -el (pentru o formă de genul masculin) nu e surprinzător; el urmează tiparul cumințel, curățel, frumușel etc., caracterizat printr-o flexiune mixtă, preferînd la feminin sufixul -ică: cumințică,curățică, frumușică. Masculinul în -ic e mai rar
„Spirit de miniatură” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13400_a_14725]
-
căsătoriile dintre minorii rromi, urmează ca Ministerul Justiției să înființeze judecătorii în fiecare șatră, în preajma containerelor și câteva prin gările și metrourile Europei cu scopul stabilirii de sentințe de divorț pentru miile de rromi minori funcționând sub formă de mariaj tradițional... - Haralampy! - Am priceput, bade, am terminat cu sufletul împăcat că Doamna Emma nu l-a adus și pe siamezul întru raportări, Domnul Verheugen, în calitate de șef al depozitului de strâmbe pentru Europa de est din cadrul U.E. - că eram de toată praștia! Pe când așa
„Anathema, sit!” by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13390_a_14715]
-
fără nici o deosebire de post, oră și patronat, au început să palpite la unison și să psalmodieze pe același ton, mult mai potrivit pentru a anunța invazii de extratereștri sau iminenta ciocnire cu o cometă, ireversibilul dezastru al fulguirii hibernale. Tradițional, venirea iernii era prilej de bucurie cam pentru toată suflarea omenească de pe aceste meleaguri. Copiii se bucurau pentru faptul banal că își puteau diversifica joaca în aer liber, țăranii, pentru că recolta stătea la adăpost sub stratul de zăpadă și era
Ziua Internațională a Zonelor Umede by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12031_a_13356]
-
și Daniel Gontz), doamna ministru a încheiat, "rotunjind", astfel, o discuție purtată cu folos, prin a sublinia aceeași idee cu care, de fapt, își începuse mica "pledoarie" pentru schimbare: preocuparea ministerului trebuie să fie păstrarea unui echilibru între sprijinirea culturii tradiționale, "validate", și pariul cu experimentul de calitate.
Prioritățile culturii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12020_a_13345]
-
Brâncuși de Ezra Pound, publicat în 1921 în paginile revistei new yorkeze "The Little Review", apoi de cea a studiului Constantin Brâncuși. A Summary of Many Conversations, publicat în "The Arts", New York, n. 4, iulie 1923 și atribuit în mod tradițional lui Michael Middleton (despre ipotezele privind identatea autorului, semnat cu inițialele M.M., a se vedea prefață Doinei Lemny la volumul de la Humanitas), a prefeței lui Paul Morand la catalogul expoziției Brâncuși din 1926 de la Brummer Gallery, de reproducerea articolului lui
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
de noi în prezentarea volumului de la Humanitas. În studiul său Endless Brâncuși, Carmen Giménez, unul din curatorii expoziției, sugerează o abordare unitară a tuturor aspectelor creației sculptorului român: "A fost Brâncuși sculptor, arhitect sau fotograf? Preistoric sau clasic? Modern sau tradițional? Abstract sau figurativ? Opera să nu poate fi înțeleasă în întreaga dimensiune a dinamicii sale decât că o complexă tensiune, cu o dialectica infinită". Cel de-al doilea curator al expoziției, Matthew Gale, analizează în studiul Brâncuși: An equal among
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
Robert Gal (după model Marlowe) are un soi de jovialitate forțată, axată de cele mai multe ori pe o utilizare excesivă a jargonului. Felul său de a se exprima este total lipsit de naturalețe (el nu folosește limbajul "curat" al personajelor romanului tradițional, dar nici nu are dezinhibarea lexicală a prozatorilor de ultimă generație), stilul său este unul ludic-crispat care sfîrșește prin a obosi și a enerva cititorul. Voi da un singur exemplu, luat la întîmplare, dar edificator pentru tonul întregii cărți: "Îmbărbătat
Înapoi la parodie! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12022_a_13347]
-
devotat al patrimoniului nostru literar într-un mod aparte. Deschis spre cultura scrisă în general (deci cu un orizont mai cuprinzător decât literatura), Z. Ornea, oricât de meticulos și de atent la detaliile unui text, nu este doar un filolog tradițional. A practicat o sagace critică a ideilor, cum ar spune Adrian Marino. Ideolog preocupat de curentele culturale (junimism, sămănătorism, poporanism), de Maiorescu, Gherea și Stere, istoric literar de prestigiu, dintr-o categorie de elită unde îi avem pe Paul Cornea
Gestiunea patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12069_a_13394]
-
pînă la un punct, o reabordare a poveștii lui Ion Creangă din perspectiva literaturii universale. Cartea lui Stelian Țurlea, respectă întru totul derularea epică a poveștii lui Creangă chiar dacă autorul optează pentru o formulă narativă oarecum schimbată, de roman picaresc tradițional (Don Quijote este, evident, primul model de luat în considerare, un altul ar putea fi însă și excelentul roman al lui Milo� Crnjanski, Migrațiile), cu accente de tragedie shakespeariană și cu rezolvări ce țin de efectele speciale din cinematografia actuală. Simpaticele
Harap Alb reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12083_a_13408]
-
care nu se va sfii să dezlege câinii naționalismului agresiv, lucru pe care, data trecută, fiind la putere, nu și l-a putut permite. Or, principala victimă ar fi electoratul însetat de "justițiarism național", adică spăimoșii resentimentari care au votat, tradițional, cu Vadim. Rămâne, prin urmare, o singură forță cu adevărat interesată în schimbarea configurației politice: Traian Băsescu însuși (ar mai fi, desigur, partidele rămase în afara Parlamentului, dar, din nefericire pentru ele, nu vor avea nici un cuvânt de spus!) Există o
Atenție la Talpa Parlamentului! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12100_a_13425]
-
intuiție internă. Numai că, nemărginirea acestor muzici reiterative constituie însuși felul mărginirii lor, așa cum întreaga creație de lucrări minimalist-repetitive ale școlii americane (Terry Riley, Steve Reich, Phil Glass) nu reprezintă expresia unei idei (ca, de exemplu, acele întâmplări sonore ritualice tradiționale, ivite din exersarea principiilor etice), ci sunt doar expresia unui efort către această idee. 10. Unele muzici atrag punctul și virgula, în principal ele fiind de trei feluri: a) cele ce nu uită de unde au plecat și implicit binefacerile aduse
... și punctuație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12117_a_13442]
-
până la clișeele pe care le debitează. A doua e una extrem de vie și de mobilă, dar suprarealist de perversă. Nici una dintre aceste două lumi nu e realistă. Iar relațiile dintre personaje fac ca lungmetrajul să fie o deconstrucție a familiei tradiționale și a ierarhiei de putere pe care o presupune. Pentru a atinge acest scop, regizorul utilizează ingredientele melodramei, pentru că acesta e genul care se concentrează asupra familiei și valorilor morale. Punctul de pornire al filmului constă în două familii dezmembrate
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]
-
fiecare fibră la "moment", ne spuneau de două ori același cuvânt lăsându-l până la urmă naibii; reportajele ne arătau cum pe cerul patriei se zbenguiau fermecător focurile de artificii, în vreme ce, pe pământul străbun, petardele și bombele artizanale își făceau datoria tradițională trimițând la urgență cam câte un rănit la mia de locuitori; noii locatari de la Cotroceni și Palatul Victoria făceau declarații conform cărora singura perspectivă a românilor era aceea de a da în obezitate, colesterol, diabet și cu puțină voință, în
Revelionul neputințelor televizate by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12145_a_13470]
-
universitar, academician" (p. 98-99). Criticul E. Lovinescu nu poate fi însă desființat atât de ușor, cum ar vrea Camil Petrescu. Căci e izbitor să constați din toată activitatea lui E. Lovinescu (și ar fi la îndemâna oricui) că tocmai istoria literară tradițională, savanteria universitară și academismul nu i-au fost menite. Răsturnarea de percepție încercată de Camil Petrescu e total neconvingătoare, chiar dacă uneori criticul, după cum recunoaște el însuși, era cu un pas în urma poeziei noi sau a modernismului. E. Lovinescu avea capacitatea
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
care, în noile condiții, ar trebui pur și simplu eliminată -, Muntenia este posesiunea lui Mihai Viteazul, întodeauna călare, iar Moldova..., ei, aici lucrurile se complică oarecum pentru că producția simbolică a fost ceva mai slabă, Moldova rămîne, așadar, feuda trio-ului tradițional Hrebenciuc-Cozmâncă-Iacubov. Antonescu a prins mai mult în sud, Slobozia și Călărași, cu ceva extensii și prin mediile parohialo-militare din București și cele naționaliste din Ardeal, mai exact din Tîrgu-Mureș, iar crucile de toate felurile și soboarele de preoți ortodocși s-
Monumentul public și perver(tirea)siunea magică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12142_a_13467]
-
un atestat istoric: existența unui concurs de poezie cavalerească în Thuringia, la castelul din Wartburg, la începutul secolului 13. Existența minnesängerului Tannhäuser și urma lui în manuscrise: printre ele un imn către Venus și un cântec despre penitență. Spectacolul este tradițional, în montarea de acum câteva bune decenii. Don Giovanni, încă o versiune a mitului "Don Juan", reprezentat în cea mai fascinantă operă din câte sunt. Un spectacol nou, insolit, surprinzător, saturat de invenții bune și derutante. Cum articulările inițiale între
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]