1,020 matches
-
despre André Gide, E. Kollos despre Proust, Z. Crițanu despre Vincenzo Monti ș.a.m.d. În general, se remarcă o mai bună priză la fenomenul literar european, dar și amorsarea unor polemici cu „Gândirea” și cu alte reviste pe tema tradiționalismului. Prezența „iconarilor” se face remarcată prin colaborările lui Mircea Streinul și Iulian Vesper, dar și ale lui Traian Chelariu, care traduce din literatura germană. Bogate informații oferă periodicul despre romanitatea sud-dunăreană (Th. Capidan, Traian Cantemir). Alți colaboratori: Constantin Loghin, Gr.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287681_a_289010]
-
Contradicțiile estetismului (1959), subliniind, din perspectiva marxistă, limitele concepției sociologice și estetice a teoreticianului, T. îi atribuie, pe de altă parte, lui E. Lovinescu meritul esențial de a se fi situat - evident, de pe „poziții strict liberal-burgheze” - în categorică opoziție cu tradiționalismul retrograd, mistic, obscurantist, cu ideologiile și mișcările politice de dreapta. O sensibilă lărgire de perspectivă gnoseologică și un considerabil spor de suplețe interpretativă învederează paginile din Eseuri (1968; Premiul revistei „Viața românească”), unde T. abordează mai ales ideile estetice și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
europene spre „poezia de construcție”, cerebrală și era contrariat de neglijarea „patosului”, cheie de boltă a capodoperei. Mai târziu a văzut în poezia de la „Gândirea” un ideal, iar în ortodoxism, o șansă a literaturii române; o opțiune mai mult formală, tradiționalismul său fiind, ca și la alți poeți ai vremii, o formă de manierism, iar ortodoxismul, pur decorativ. Cea mai utilă contribuție o constituie convorbirile purtate cu scriitori din toate generațiile, de la Mihail Cruceanu și Gib I. Mihăescu la Mircea Horia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285239_a_286568]
-
Regale”, „Meșterul Manole”, „Arta” ș.a. A mai semnat cu pseudonimele V. Olteanu, V. Jianu, Virgil Călugăru, V. Cariopol, Vicar, Rac. Ceea ce intrigă cel mai mult la poezia lui C. este începutul său avangardist (suprarealist), urmat de o evoluție către un tradiționalism destul de pronunțat. Explicațiile acestei relative fracturi au fost multe, începând de la asumarea exterioară a unei atitudini până la a considera firești un debut revoluționar și o maturitate artistică mai așezată. Indiferent însă de școala din care fac parte, poeziile lui din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286108_a_287437]
-
față de țărani se schimbă: „Altădată îi iubeam [...]/ Acum însă mi-e silă de ei”. Această ultimă considerație teribilistă este totuși trecătoare, poetul rămânând foarte legat de Oltenia copilăriei sale. O legătură pe care o „rostește” în întreaga sa creație poetică, tradiționalismul lui C. având tocmai această notă regională, care devine foarte pronunțată în ultimele volume, două dintre ele intitulate chiar Cântece românești (1970) și Cântece oltenești (1977). Apar frecvent poezii închinate ulciorului, covorului oltenesc, portului, oamenilor, câteodată sentimentul fiind de forțare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286108_a_287437]
-
și condamnării sale de către autoritățile comuniste) cu etapele creșterii și împlinirii sale ca artist, cartea este o analiză minuțioasă a universului imaginar voiculescian, abordat atât din perspectiva creației lirice a scriitorului, cât și din aceea a operei sale în proză. Tradiționalismul lui Voiculescu, susține criticul, rezultă dintr-o sinteză complexă a sămănătorismului și poporanismului, înțelese însă la un mod superior, acela al importanței cruciale a culturii populare în definirea spiritualității unui neam. Un accent disonant, în contextul unei opere echilibrate, îl
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285404_a_286733]
-
români i-au dus la casele lor de la țară, le-au arătat porcii, găinile, murăturile, conservele. Cu salariul plăteau doar utilitățile, transportul și impozitele. Economia naturală este micul artificiu prin care românul supraviețuiește. Civilizația nu a aerisit decât pe alocuri tradiționalismul care exhală mirosurile sărăciei, ale nedezvoltării, ale așteptării unui tată bun care să-ți ofere mură-n gură toate bunătățurile. Un conservatorism etern ne încremenește la setul de cuvinte străvechi: brânză, barbă, viezure. Ce vor cetățenii și care cetățeni? Ce-
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
etniei românești. Sunt cazuri când acestea capătă expresii cu valoare de unicat, explicabile doar prin condițiile locale. D. sugerează direcțiile pe care vor avansa în viitor cercetările din literatură comparată pentru a împlini majore finalități integratoare în cultura umanistică. SCRIERI: Tradiționalismul lui Mihail Eminescu, Turnu Severin, 1929; Aspecte și atitudini ideologice, Turnu Severin, 1933; Motive hegeliene în scrisul eminescian, Sibiu, 1934; Al. Odobescu (Privire sintetică asupra operei și personalității), Sibiu, 1935; Zăcăminte folclorice în poezia noastră contemporană, București, 1936; „Cei mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286767_a_288096]
-
atmosfera sufletească, o seamă de versuri de aici, ca și din Eternul spirit (1940), emană direct din lirica lui Mihai Eminescu („Ia! Lângă lac, salcia încă suspină; / Doinele tac, inima prinde rugină”). Figurația și lexicul altora se integrează în recuzita tradiționalismului interbelic („noaptea-mbobocită la suhat”, „clopotul bisericii de lemn”, „talangă sfădăușă”, „boi în umblet leneș și cu priviri blajine”, „claia cu fragedă mireasmă” etc.), nu fără contrapunctări cu tentă simbolistă („Hai, toamnă, prin spitalul amurgului de-acum”, „Coboară via tristă și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
despre „Amintiri...” cu scriitorul M. Sevastos, „Magazin”, 1966, 473; Ion Manițiu, Amintiri exacte, TR, 1966, 46; Valeriu Neștian, „Amintiri de la «Viața românească»”, IL, 1967, 2; Liviu Oprescu, „Versuri”, VR, 1968, 2; Botez, Memorii, I, 315-319; Piru, Varia, I, 405-407; Ornea, Tradiționalism, 182-186; Piru, Ist. lit., 318-319; Scarlat, Ist. poeziei, IV, 111-112; Gheorghe Barbă, Prelegeri de literatură rusă și relații literare româno-ruse, București, 1995, 216-220; Dicț. scriit. rom., IV, 221-223. C.T.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
Teodor A. Naum, Clasicismul și cultura națională. De la numărul 3/1913, în rubrica „Însemnări culturale”, sunt menționate evenimente ale momentului ori sunt omagiați cei dispăruți (Spiru Haret, Panait Cerna, St. O. Iosif, Ilarie Chendi). Deloc surprinzătoare pentru acești apărători ai tradiționalismului, atitudinea de împotrivire la pătrunderea neologismelor în limbă este susținută de Eugen Boureanul în comentariul intitulat Decăderea limbii românești. În rubrica „Cărți nouă” intră scurte note de lectură privind aparițiile editoriale. Sunt recenzate cărți de istorie și de literatură aparținând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289475_a_290804]
-
Dieter (7.VIII.1934, Sighișoara), traducător. Urmează Liceul Pedagogic german în orașul natal (1948-1952) și Facultatea de Filologie a Universității din București (1954-1959). Determinantelor săsești, explicabile în primul rând prin proveniență - din genealogia familiei face parte și un reprezentant al tradiționalismului literar, Michael Albert (1836-1893) -, li se asociază laturile românești ale formației și activității sale. Ca redactor la „Neue Literatur” (1959-1969), S. este receptiv la mutațiile literare din acea vreme, la tendințele de înnoire a limbajului poetic, încercând promovarea unei literaturi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289558_a_290887]
-
prin ocupare primelor două locuri în privința încrederii. Datorită instabilității politice în toată această perioadă, încrederea românilor s-a focalizat spre Biserică, existând și un procent mare în privința religiozității la români. De altfel societatea românească a rămas încă puternic ancorată în tradiționalism și, atunci, nu e de mirare că Biserica încă este una dintre instituțiile care oferă mare credibilitate românilor. Să vedem în Figura 2 cum arată grafic încrederea românilor în instituțiile statului. Figura 2. Încrederea românilor în instituțiile statului Preluare: Claudiu
by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
că sunt organe de partid. Deși D. reflecta la început ascensiunea ideologiei poporaniste a Partidului Național Țărănesc, atât pe plan socio-politic și economic, cât și pe cel cultural, doctrina partidului încearcă să găsească o cale de mijloc, care să împace tradiționalismul și modernismul, naționalismul și democrația, moștenirea agrară a României cu nevoia de a asimila din cultura europeană ceea ce era util și consonant cu universul rural românesc. Mihai Ralea demonstrează, în acest context, relația de compatibilitate între democrație și naționalism (Doctrina
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286870_a_288199]
-
sunt semnate de importanți oameni politici, economiști și scriitori, ca Iuliu Maniu, Ion Mihalache, C. Stere, M. Sevastos, M. Ralea (Blestemul tradiției), Demostene Botez, M. Ghelmegeanu, N. Lupu, Radu Bogdan. În general, contribuțiile literare vin din ambele direcții: modernism și tradiționalism. Colaborează cu versuri Tudor Arghezi, Otilia Cazimir, Demostene Botez, Ion Pillat, Aron Cotruș, Vladimir Corbasca (sub pseudonimul Simona Basarab); cu proză, Liviu Rebreanu (Învățătorul, fragment din Răscoala, 1927), Ion Vinea, Jean Bart, Paul Zarifopol, Ionel Teodoreanu, Gala Galaction. În ziar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286870_a_288199]
-
a anilor ’70 este așadar de nerecunoscut; natura exterioară însă este cât se poate de ușor de recunoscut. Și, într-adevăr, oricine o poate regăsi în renașterea fascismului, sub toate formele sale, inclusiv cele decrepite ale fascismului mussolinian și ale tradiționalismului clerico-liberal, dacă putem folosi această definiție pe cât de inedită, pe atât de evidentă. Acest aspect al restaurării (care însă, în contextul nostru, apare ca un termen impropriu, dat fiind că, în realitate, nu se restaurează nimic important) este un pretext
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
decât modernă, chiar dacă are un caracter agnostic și sociologic - i se opune cea pur scolastică a lui Pascoli și a lui D’Annunzio etc., etc. Ficțiunea, însă, este unică. Toți cei care au inventat aceste teme frumoase au respectat un tradiționalism și un reformism de tip clasic, punându-se de acord în a nu recunoaște că termenii de referință sunt lipsiți complet de orice legătură cu realitatea. „Părinții” despre care se vorbește în fraza lui Croce erau părinții potriviți pentru fiii
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
aș vrea să declar public aici că nu am fost, nu sunt și nu voi fi niciodată un „tovarăș de drum” pentru un om atât de ignorant și de mândru de propria ignoranță. Simplismul său, bazat pe conformism și pe tradiționalism, nu poate fi decât semnul unei „continuități”, cea a micii burghezii italiene și a conștiinței sale nefericite (refuzul culturii, dorința de normalitate, caracteristici fiziologice obișnuite, vânarea vrăjitoarelor). Nu fără motiv, Napolitano 1, în textul luat aici în discuție, este redus
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
și toți sunt destinatari: aceasta era premisa ideologică. Suntem într-o lume în care „clasa inferioară” a preluat puterea și unde, prin urmare, distincția dintre „literatură” și „popor” nu mai poate avea sens. Ceea ce caracterizează aceste milioane de poezii este tradiționalismul lor formal. „Forma” este un privilegiu pe care poporul l-a luat în stăpânire pentru a exprima în ea conținuturi noi. El nu a găsit deloc necesar să facă avangardă: modalitatea în sine este nouă pentru cine nu a mai
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Liban, Teritoriile palestiniene, este cea mai liberală în privința interpretării/aplicării textelor coranice; școala malekită răspândită în comunitățile sunnite din Maghreb, admite noțiunea de interpretare personală; școala safiită îmbrățișată de sunniții din Siria, Egipt, E.A.U., Yemen, Sudan, Eritrea, Somalia, asociază tradiționalismul cu interpretarea; școala hanbalită creată și agreată de elita politico-religioasă sunnită din Arabia Saudită este cea mai tradiționalistă și nu admite interpretarea. În interiorul școlii hanbalite s-au născut salafismul (curent radical originar din Egipt) și wahhabismul, cel mai puritan curent al
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
șiită cu organizare în imamat până în 1962, trăiesc într-o societate rurală tradiționalistă, strict ierarhizată pe grupe umane, respectiv pe caste și clase, a cărei rigiditate s-a mai atenuat după dispariția imamatului, dar care păstrează încă multe din trăsăturile tradiționalismului islamic de factură rural-patriarhală. Materializarea în peisaj a acestei realitățisocio-istorice este grandioasă: orășele șisatefortărețe cu celebrele case-turn situate pe terasele largi și înalte ale versanților montani disecați de văile uedurilor locale, în special de pe versantul oriental ce face racordul morfologic
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
să o înlocuiască. Pe de altă parte, cred că se poate arăta că ecologismul este compatibil cu liberalismul în sensul că el este, în primul rând, o ideologie a libertății. Dar ecologismul poate fi și conservator, împotriva progresului. De exemplu, tradiționalismul și modelul creșterii zero. Viața la țară, agricultură ecologică, poporanism, semănătorism, țărănism, sunt tot atâtea etichete pentru o orientare conservatoare. Dar dacă ecologismul poate fi armonizat cu orientări politice atât de diferite, atunci se pune întrebarea dacă ecologismul mai poate
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
a vieții moderne; reprezentanți: Ion Minulescu (Romanțe pentru mai târziu, 1908), Traian Demetrescu, Emil Isac, Nicolae Davidescu. - A treia etapă (1914-1920): apogeul simbolismului românesc atins prin creația bacoviană (Plumb, 1916) coincide cu declinul curentului, concurat de mișcări avangardiste, de modernism, tradiționalism (simptomatic, poeți care au debutat sub auspiciile simbolismului sau orientat spre alte orizonturi estetice: Tristan Tzara, Tudor Arghezi, Ion Pillat). 3.1.4. Modernismul Denotând, în sens general, tendința de înnoire specifică spiritului uman, conceptul de modernism definește în literatură
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
conceptualizate, ci intuirea notei fundamentale a discursului artistic, a lecturilor stratificate (critică impresionistă). - Reprezentanți: Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Emil Botta, Camil Petrescu, Hortensia PapadatBengescu, George Călinescu, Mircea Eliade, Mihail Sebastian, Max Blecher, Anton Holban ș.a. 3.1.5. Tradiționalismul Tradiționalismul (sensul specializat al conceptului) desemnează curentul literar interbelic format în jurul revistei Gândirea - care apare la Cluj, în 1921 -, continuând mișcarea poporanistă și pe cea sămănătoristă. Doctrina tradiționalismului interbelic este formulată de Nichifor Crainic, care publică articolul programatic „Sensul tradiției
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
ci intuirea notei fundamentale a discursului artistic, a lecturilor stratificate (critică impresionistă). - Reprezentanți: Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Emil Botta, Camil Petrescu, Hortensia PapadatBengescu, George Călinescu, Mircea Eliade, Mihail Sebastian, Max Blecher, Anton Holban ș.a. 3.1.5. Tradiționalismul Tradiționalismul (sensul specializat al conceptului) desemnează curentul literar interbelic format în jurul revistei Gândirea - care apare la Cluj, în 1921 -, continuând mișcarea poporanistă și pe cea sămănătoristă. Doctrina tradiționalismului interbelic este formulată de Nichifor Crainic, care publică articolul programatic „Sensul tradiției“ (1929
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]