1,183 matches
-
a transmis urmașilor etosul cunoașterii și muncii, numai că acum au devenit susținătorii regimului care i-a recuperat. De fapt, ei sunt acum alții. Se simt atașați de stăpânii lor, iar după schimbarea din 1989 s-au dovedit iner țiali, „tradiționaliști”, fideli, morali, neavând În codul genetic trădarea. S-au identificat cu noii stăpâni. Numai că nu realizează că sunt acum dominați de către cei care i-au deposedat cândva de ce aveau mai de preț: libertatea lor de opțiune ca oameni independenți
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
la fel de importantă ca a sa redescoperire a miturilor indo-europene. Cu siguranță, ea este acel aspect al cercetării sale de o incredibilă polivalență, care a suscitat cea mai mare atenție și care, bineînțeles, a fost puternic combătut în cercurile de orientare tradiționalistă. Tot în anii ’40 au apărut și primele lucrări deschizătoare de drumuri ale românului Mircea Eliade - în prezent profesor la Chicago. Și el construiește puncte de vedere sistematice, și el subliniază semnificația centrală a miturilor. Dar acest lucru nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
asiatice și africane nu ne pune numai înaintea unei complicate probleme politice. Mircea Eliade a subliniat în repetate rânduri faptul că occidentalul, obișnuit să gândească în categorii profane, întâlnește acum culturi care adesea și, desigur, nu doar prin reprezentanții lor tradiționaliști, iau religiile în serios într-un fel care în Occident începe să devină din ce în ce mai rar. Dialogurile te pot pune în fața dificultăților până și în plan practic. Suntem pregătiți să întâlnim, cu înțelegere deplină, aceste culturi atât de diferite și condițiile
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
și împlinirea dorințelor centrate pe satisfacerea sinelui. Spre deosebire de valorile care desemnează puterea, hedonismul și stimularea nu amenință neapărat relațiile pozitive dintre membrii grupului, prin urmare ocupă un loc superior în ierarhia universală în comparație cu puterea. S. Schwartz a susținut că valorilor tradiționaliste li se atribuie o importanță relativ scăzută în majoritatea țărilor (locul nouă în ierarhia universală). Argumentul lui se bazează pe faptul că individul nu interacționează în mod direct cu aceste valori, ele fiind mai de grabă credințe abstracte și simboluri
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
supraordonată) a fost aplicată în cadrul ESS și în România, unde s au înregistrat următoarele rezultate convenționale, înfățișate în figura 5. Pentru eșantionul românesc, cele mai pregnante valori prețuite sînt, în ordine, tradiționalismul, securitatea, conformismul, universalismul, românii fiind europenii cei mai tradiționaliști și mai conformiști, alături de ruși, polonezi, bulgari, precum și de cetățenii din Republica Moldova. Pe de altă parte, în privința celorlalte categorii valorice supraordonate, atît în privința stimulării, cît și a hedonismului, românii se plasează, alături de acest cluster de țări, în zona cea mai
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
-șef, 1966-1974), „Flacăra”, „Tribuna României” (redactor-șef adjunct, 1974-1977), „Urzica” (redactor-șef din 1982). Debutează cu versuri la „Albina” în 1950, iar în volum în 1957 cu Fierul dracului. Poezia lui S. răspunde comenzilor ideologice ale momentului sau urmează formula tradiționalistă, de inspirație rurală. Constante ale volumelor Fierul dracului și Fișă personală (1963) sunt festivismul, stilul direct, retorica patetică, declamatoare, problematica afișat etică, dar mai cu seamă sloganurile mobilizatoare, preluate de „poetul-cetățean”: „Eu sunt poetul lucrurilor categorice, / Ca munții-n cerul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289946_a_291275]
-
stricte ale familiei tradiționale. Astfel, se liberalizează divorțurile și avorturile (1957). Într-o a doua fază, având nevoie de stabilitate pentru a-și pune în practică planurile de industrializare "grandioasă", regimul Ceaușescu începe să revalorizeze familia, încercând să integreze ideologia tradiționalistă în ideologia oficială. Legislația divorțului este înăsprită în 1967 și persoanele divorțate sunt stigmatizate în spațiul public, de multe ori având dificultăți de a accede la anumite funcții sau beneficii. În urma acestei măsuri, cel mai mult au avut de suferit
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
familiilor și pe promovarea egalității de șanse între femei și bărbați în toate sferele vieții sociale (Suedia, Norvegia, Finlanda, Danemarca); • modelul conservator, bazat pe principiul contributivității. Astfel, sistemul de protecție socială depinde de statutul de angajat. Acest model este destul de tradiționalist în ceea ce privește familia, statutul femeii în societate și diviziunea sexuală a muncii (Germania, Austria, Franța, Belgia, Olanda, Luxemburg); • modelul liberal, non-intervenționist, consideră că sursa principală a protecției sociale este familia și că femeia este principalul furnizor de îngrijire pentru persoanele care
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
al femeilor sovietice și a slăvitului nostru tineret, care pe umerii lor au purtat greutatea cea mai mare a muncii în fabrici, uzine, colhozuri și sovhozuri")35, în perioada postbelică se constată că la nivelul discursului se păstrează o imagine tradiționalistă a rolurilor de gen, femeia trebuind să revină în poziția sa inițială de dinainte de război 36. În timpul războiului, femeile au fost solicitate și în scopuri propagandistice, prin crearea în 1942 a Comitetului Antifascist al Femeilor, din care a făcut parte
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
acționeze pentru interesele sale colective, "măsurile" și acțiunile fiind promovate în numele ideologiei comuniste 64. Spre deosebire însă de femeia sovietică, pe care discursul din perioada "dezghețului" a reevaluat-o, redescoperindu-i senzualitatea și fizicul supus privirii masculine (reacție la modul tradiționalist în care regimul stalinist vedea femeia)65, campania pronatalistă a regimului Ceaușescu a însemnat o abordare stalinistă asupra condiției femeii și a relațiilor de gen. Urmările acestei politici s-au extins pe următoarele planuri: dinamica mortalității materne, dinamica mortalității infantile
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
-mi cereți contribuția de scriitor pentru primul număr”, amintindu-și cu nostalgie de propriile începuturi. Rubrici: „Idei, fapte, oameni”, „Obiecțiuni critice”, „Cronica literară”. Poezia din paginile O.n. are cu preponderență o expresie modernistă, cu rădăcini simboliste, nelipsind însă abordarea tradiționalistă a temelor poetice. În linie modernistă se înscriu, firește, G. Bacovia (Baladă, Liceu, Vobiscum), Agatha Grigorescu-Bacovia (Nedumerire), N. Davidescu (Leagăn de cântece) și Radu Gyr. Publicația se arată ospitalieră și cu producțiile de esență tradiționalistă (Ilariu Dobridor), cu versificația simplistă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288585_a_289914]
-
rădăcini simboliste, nelipsind însă abordarea tradiționalistă a temelor poetice. În linie modernistă se înscriu, firește, G. Bacovia (Baladă, Liceu, Vobiscum), Agatha Grigorescu-Bacovia (Nedumerire), N. Davidescu (Leagăn de cântece) și Radu Gyr. Publicația se arată ospitalieră și cu producțiile de esență tradiționalistă (Ilariu Dobridor), cu versificația simplistă, stângace, a lui V. Demetrius sau cu sămănătorismul schematic, idilic, al Mariei Cunțan. Colaborează cu proză G. Bacovia (Amăgire), Pan M. Vizirescu, George Acsinteanu. Coperta și interiorul revistei sunt ilustrate cu reproduceri după Cecilia Cuțescu-Storck
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288585_a_289914]
-
stilului autoritar subiectiv, el combinând un grad scăzut de control parental cu un nivel ridicat al afecțiunii. Granițele dintre subsistemul parental și cel al copiilor sunt extrem de permeabile, în această practică educativă indulgența parentală reprezintă nota definitorie. Părinții nu sunt tradiționaliști, nu solicită din partea copiilor un comportament matur și evită confruntările. Aceștia nu constituie o resursă importantă pentru copil agenți activi care să-i formeze sau sa-i modifice comportamentul ei permițându-i să-și regleze, pe cât posibil, singur conduita și
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
, Paul (22.VII.1921, Briceni, j. Hotin - 31.VIII.1994, Chișinău), poet și traducător. Face liceul la Cernăuți, unde, în 1940, îi apare prima plachetă, Preludiu, influențată deopotrivă de poezia tradiționalistă și de cea simbolistă a timpului. Bat miezul veacului curanții (1951) și Lumina ochilor mei (1957) sunt evocări idilice, într-un limbaj vetust. În cărțile care îl reprezintă cu adevărat, Orga codrului (1966), Galerie cu autoportret (1968), Hingher și demiurg
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288135_a_289464]
-
din Oravița; editorial, pătrunde în lumea literară în 1933, cu volumul de poezii Din țara cu bobi de aur. Colaborează la periodicele „Societatea de mâine”, „Scrisul bănățean” („Orizont”), „Flamura roșie”, „Drapelul roșu”, „Vatra” ș.a. Scriitor care se integrează, prin atitudine tradiționalistă, univers tematic și stil impregnat de regionalisme, unei tendințe interbelice de afirmare a localismului, F. găsește ca prim cadru de expresie registrul poetic. Volumele Din țara cu bobi de aur, Drumuri cu lună (1936), Carte din pustă (1942) grupează versuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286927_a_288256]
-
în confiscarea ideii protocroniste pentru a o abate de la sensul ei strict literar spre funcția, deloc inavuabilă, de instrument în serviciul ideologiei și politicii național-comuniste. Agitația întreținută insistent de aceștia a făcut posibilă apariția și proliferarea altor forme de exces tradiționalist și de grandomanie autohtonizantă, din rândul cărora cea mai cunoscută, larg răspândită în zona studiilor istorice fidele doctrinei oficiale, a fost moda „tracomaniei”, numită astfel încă demult de Șerban Cioculescu, întrucât originea ei era destul de veche, putându-se fixa cel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289046_a_290375]
-
și a galicanismului catolic, a misticii individualiste de la Fericitul Augustin până la Francisc de Assisi, a kabalisticii, a teosofiei, a asiatismului panteist, a umanitarismului etc. etc.95 Asemenea pagini abundă în publicistica lui Ionescu. Gândirea lui Nae Ionescu este însăși antiteza tradiționalistă, ortodoxistă și naționalistă a umanitarismului universalist al lui Kant. Temele lui Kant sunt omenirea și rațiunea, ale lui Ionescu națiunea și credința. La mai bine de un secol după Kant, Ionescu opunea în toate privințele filosofia științei. El contesta posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
intrat deja în adormire, recunoscându-și, indirect, vagi apucături neoavangardiste. Iar dacă e să revin la îndemnul lui Daniel Corbu privitor la alegerea între Pelican sau Babiță, aș zice că, în spirit postmodernist, n-ar trebui să neglijăm nici formele tradiționaliste. Dar pentru o distanțare "pragmatică" va trebui, probabil, să gândim sub spectrul altui concept, mai îngăduitor, care în nici un caz nu poate fi post-postmodernismul, cum au propus unii, pentru că nu poate fi vorba de nici un post-, ci, mai degrabă, de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
o nouă "viziune asupra lumii", ar fi "transmodernă", ca succesoare a modernismului. Dar tot un succesorat pretinde și postmodernismul. Realizând o statistică a celor trei tendințe în cultura americană contemporană, autorul constată că 29% (44 de milioane de adulți) sunt tradiționaliști, 47% (81 de milioane) sunt moderniști, iar 24% (44 de milioane) ar fi transmoderniști. Tendința crescătoare, nouă este transmodernistă, femeile fiind de două ori mai receptive decât bărbații la noutate. Transmodernismul ar cunoaște două aripi: Core Cultural Creatives și Green
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
au resimțit că postmodernismul este o continuare mascată a modernismului. În consecință, l-au negat și pe acesta la fel de violent. Eroarea moderniștilor, trecută intactă la postmoderniști, e că au folosit excesiv mijloacele opresive, respectiv pe cele ale deriziunii, împotriva filosofiei tradiționaliste, simultan cu acumularea bogăției naționale în din ce în ce mai puține mâini: În continuare, postmodernismul a marginalizat tradiția și culturile tradiționale, creând o mentalitate de asediu în comunitățile istorice". Trebuie remarcat că lucrurile seamănă destul de bine și cu cele ce se petrec în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Și: " Concepția mea pune sub semnul întrebării nu doar postmodernismul (pe care îl calific prost modernism), ci chiar modernismul înțeles ca un moment de acută criză artistică"349. Dar este limpede că poezia ca artă tradițională nu mai este deloc "tradiționalistă" sub pana lui Cezar Ivănescu, sintagma fiind un substitut pentru poezia ca artă transmodernă. În fine, în spiritul marii triade transdisciplinare, putem conchide, împreună cu părintele termenului de transmodernism, Paul H. Ray, că istoria accesibilă a umanității pare destinată să treacă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de simplitatea dificilă a poeziei lui C. D. Zeletin. Simțeam că e nevoie de un alt concept căruia abia acum i-a sosit sorocul, odată cu decesului postmodernismului. C. D. Zeletin e un poet de dincolo de mode, nefiind nici "clasic", nici "tradiționalist", nici "modernist", nici "postmodernist", dar cu siguranță, "un exilat în absolut", cum s-a vrut Al. Philippide, în ultimele decenii de viață. Nu întâmplător cei doi poeți s-au prețuit reciproc. Poeții și poeticile sunt nenumărați/nenumărate, dar poezia e
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Interesant că acest simbol transmodern al Ithacăi lui Ulise stă și în centrul gândirii critice a lui Mihai Cimpoi, semn că binecunoscutul critic este el însuși un promotor al transdisciplinarității. Alături de Grigore Vieru, tendențios citit de unii doar în grilă tradiționalistă, Victor Teleucă se dezvăluie în adevăratele sale dimensiuni printr-o pluralitate de lecturi, fatalmente, transmoderne. XV. ÎN LUMINIȘUL CRISTALULUI Prestigiul binemeritat al elvețiencei Svetlana Paleologu-Matta (n. la 22 august 1928, la București) se datorează, în primul rând, celor două cărți
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în limitele unei școli, deoarece în decursul timpului a receptat numeroase și variate influențe. Dar, chiar și atunci când modelul este evident, lirica sa impune prin sinceritate și trăire autentică, păstrând predominant un caracter romantic, adesea cu puternice accente de factură tradiționalistă ori simbolistă. Versurile din Chants d’Aurore, la care se adaugă cele apărute până la primul război mondial: L’Âme sereine (1896), Lueurs et flammes (1903), Le Jardin passionné (1908), La Dormeuse éveillée (1914), cât și antologia Dans l’or du
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290397_a_291726]
-
din cauza frecventei schimbări de tipografie. Din 1935, subtitlul devine „Revistă literară”. Director era Lucian Costin, redactori - Gh. Lica-Olt și Grigore Bugarin. Revista are ecou în epocă datorită orientării ei, spiritul director fiind Lucian Costin, care s-a înscris în curentul tradiționalist de sorginte „gândiristă”, în ultimii ani aderând deschis la principiile „Gândirii”. Se continuă și se împlinesc mai vechile orientări ale presei culturale bănățene, promovând păstrarea și reînvierea valorilor spirituale și artistice populare într-o revigorată expresie literară (L. Costin, Probleme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285595_a_286924]