435 matches
-
contract social consfințit prin lege și binecuvântat de biserică, Într-un contract de asociere (reuniune consensuală) care conferă un alt statut partenerilor. Adăugăm la aceasta și tendința modernă de a oficializa căsătoria Între parteneri de acelaș sex, ceea ce În opinia tradiționaliștilor, moraliștilor, religiei și a realităților biologice nu Însemnă decât un afront dezastruos adus instituției familiei, o imfamie după cum o eticheta Paulescu În memorabilele sale scrieri (Cele patru patimi și remediile lor). Ca un corolar nefericit al acestei orientări este și
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
regulă În banal, frivol și comic, iar personalitățile prezentate tinerilor ca modele, VIP-uri, sau alte asemenea, sunt rareori valori adevărate, cel mai adesea adevărate parodii, dacă nu chiar nonvalori. Psihologii și sociologii au opinii diferite În materie de familie. Tradiționaliștii sunt, Încetul cu Încetul, dar cu perseverență, marginalizați, iar moderniștii În goana lor pentru o notorietate ieftină Îmbrățișează teorii neverificate și lipsite total de elementarul fundament biologic pe care, ori nu-l cunosc, ori Îl ignoră cu bună știință de dragul
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
începutul așa-ziselor războaie culturale americane este căutat în confruntările explozive ale epocii contraculturii anilor șaizeci, implicând divergențe majore ideologice între bastioane liberale și conservatoare (vezi LIBERALISM și CONSERVATISM), termenul devine important pentru duelurile, aproape două decenii mai târziu, între tradiționaliști (dreapta creștină, fundamentalistă, asociată cu protecționismul particularist) și mediile mai liberale ale lumii universitare, în contextul conservator al mandatelor lui Ronald Reagan (1981-1989), echivalentul american al epocii marcate în Marea Britanie de Margaret Thatcher. Sintagma este însă folosită în mod public
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
s-a bucurat de succesul scontat de candidat (Bush Sr., deja președinte la sfârșitul primului său mandat, a fost nominalizat de republicani, dar a pierdut alegerile în fața democratului Bill Clinton), sintagma a câștigat notorietate, exprimând antagonisme de tipul dreapta stânga, tradiționaliști moderniști, conservatori liberali (în sensul strict american al termenilor, încă o dată, vezi LIBERALISM și CONSERVATISM), adevăr absolut relativism etc. Un moment important în redefinirea și renegocierea acestor antagonisme în sânul societății americane l-a constituit șocul resimțit în urma atentatelor de la
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
jumătate a secolului al XIX-lea românesc. Ziauddin Sardar invocă lipsa organicismului, despre care ne avertiza și Eminescu, la vremea lui, dat fiind zice contemporanul nostru că modernizarea s-a produs "pe de-a-ntregul, în afara societăților tradiționale". În asemenea condiții, tradiționaliștii islamici au perceput modernizarea "ca pe un atac violent la istoria, stilul de viață și concepția lor despre lume", pe când moderniștii au interpretat aceeași modernizare ca pe singura condiție "de supraviețuire pentru țările musulmane". Iată de ce postmodernitatea, ca negare a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
au interpretat aceeași modernizare ca pe singura condiție "de supraviețuire pentru țările musulmane". Iată de ce postmodernitatea, ca negare a modernității constrângătoare, a putut fi privită de unii intelectuali orientali ca pe o nouă cale de salvare, nu însă și de tradiționaliști, care au resimțit că postmodernismul este o continuare mascată a modernismului. În consecință, l-au negat și pe acesta la fel de violent. Eroarea moderniștilor, trecută intactă la postmoderniști, e că au folosit excesiv mijloacele opresive, respectiv pe cele ale deriziunii, împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
jaf al oligarhiilor naționale, care a făcut dintr-o țară, ca România, cu resurse materiale și umane remarcabile, sub pretextul "modernizării" și "occidentalizării" sale, un stat slab și o civilizație marginală a Europei. România a avut dintotdeauna aprinși "moderniști" și "tradiționaliști", dar i-a lipsit spiritul transmodern, pe care-l reprezenta Eminescu, cel mai ignorat gânditor de politică națională. Contrareacția la provocările moderniste și postmoderniste a fost, în țările islamice, fundamentalismul, cu declanșarea, in extremis, a jihadului rețelelor de tip Al-Qaida
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Teleucă, de după anii de tăcere, este un fenomen de latență, iar nu unul pe deplin conștientizat. Dimpotrivă, revenind în viața literară, el a încercat o sincronizare cu postmodernismul din lume și din Țară, temându-se, probabil, să nu pară un tradiționalist desuet sau un modernist pe cale de învechire. Sufletul basarabean, adânc împlântat în tradiție, i-a jucat, însă, festa, căci, fără voia lui, a înfăptuit o profundă sinteză între modernitate și tradiție, ceea ce l-a propulsat în plină postmodernitate. Cu alte
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
într-o bună companie cu postmodernitatea. E drept, mai târziu, și Mihai Cimpoi, și alți critici au găsit afinități de asemenea factură între Eminescu și postmodernism, cu valide argumente. Cu toate acestea, în ochii postmoderniștilor "pur sânge", Eminescu rămâne un "tradiționalist", cel mult bun de parodiat sau de intertextualizat (o astfel de "actualitate" a poetului apare într-o carte de Ioana Bot). La extrema postmodernistă, Eminescu este spulberat în cele patru vânturi dinspre ideologia noii stângi americane, îmbrățișată fervent și pe
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
sau contextul tradițional (de exemplu, postul) și de a o aplică la probleme sau situații contemporane, atât în chestiuni nutriționiste, cât și în cazul unui act de nesupunere civil]. Pentru acest lucru, el își va atrage critici atât din rândul tradiționaliștilor, cât și din cel al moderniștilor. Gandhi a purtat o lupt] naționalist] împotriva suveranit]ții britanice în India, ceea ce a determinat o serie de mișc]ri anticolonialiste în toat] lumea. Atât calea prin care a reușit aceast] fapt] eroic], cât
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sunt aspecte care au ap]rut în contextul acelor timpuri. Uneori, omenirea încearc] s] transforme uzanțele obișnuite în enigme extrem de greu de elucidat, atribuindu-le o anumit] rigoare formal]. Nici Buddha însuși nu s-a declarat a fi de partea tradiționaliștilor sau a metafizicienilor raționaliști, care considerau c] logică poate da un r]spuns tuturor problemelor; dimpotriv] a fost un adept al experimentalismului, percepând faptele așa cum acestea ap]reau în lumea real]. Dar în opinia sa, faptele reale prezint] o semnificație
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
orice posibilitate că El s] conduc] credincioșii, în mod deliberat, spre acte p]c]toase. Din punct de vedere istoric, școala de gandire Mu’tazila a disp]rut, iar p]rerile sale nu au fost catalogate drept acceptabile pentru majoritatea tradiționaliștilor. Combaterea principalelor puncte de c]tre cei din urm] sugereaz] o orientare diferit] înspre sursele de la care deriv] valorile etice și înspre contextul de credinț] în care acestea dobândesc o semnificație. Poziția tradiționalist], așa cum este cuprins], de exemplu, în opera
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Conference, (Malibu, Cal.: Undena Publications, 1985). Pe lang] prezentarea realizat] de Fazlur Rahman, cartea conține articole scrise de K. Faruki, W. Madelung, G. Makdisi și F. Denny. Madelung, W.: „Nasir-al-Din Tuși ethics”; în Houvannisian, 1985. Makdisi, G.: „Ethics în Islamic tradiționalist doctrine”, în Houvannisian, 1985. Quran, The, The Meaning of the Glorious Koran, ăn explanatory translation by M. M. Pickthall (New York: Mentor, 1964). Rahman, F.: Major Themes în the Quran (Minneapolis: Bibliotheca Islamică, 1980). Ibn Rushd (Averroes): Averroes on Plato’s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
corect spus, „un poet al livrescului” (Laurențiu Ulici), în schimb notele de călătorie (Miazăzi-Miazănoapte) sunt adevărate „memoriale de sentimente”. Afiliat de unii critici liricii ardelene, în descendența lui Lucian Blaga sau a lui Radu Stanca, catalogat de alții drept un „tradiționalist emancipat” (Marin Mincu), V. este mai de grabă „un suflet romanțios și cavaleresc, elegiac și ironic în același timp, cu finețuri caligrafice” (Nicolae Manolescu). Prin întoarcerea perpetuă la vârsta de aur a copilăriei, la matcă, precum și prin analogia operată consecvent
VIJEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290573_a_291902]
-
jucător, partidă tur-retur, cameră cu două paturi, procedeul de filmare de două ori a aceleiași scene de film), nativ (persoană născută sub un anume semn zodiacal, vorbitorul nativ al unei limbi), verzii (ecologiștii și fotbaliștii de la gruparea franceză Saint-Etienne), conservator (tradiționalist și membru al unei grupări politice străine sau românești) etc. 23 GALR II: 811. 24 Stoichițoiu Ichim (2006a: 295) semnalează unele forme cu accepții contextuale: ilegalii, pușcăriabilul, interlopii etc. 25 Todi (2003: 404−406) oferă mai multe exemple de adjective
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
-
face sinteza soluțiilor date. v Metoda Frisco Se bazează pe principiul brainstormingului regizat, în sensul că moderatorul atribuie fiecărui participant câte un rol care îi acoperă o anumită dimensiune a personalității. Pot apărea mai multe personaje, cum ar fi: o Tradiționalistul - exponent al structurilor vechi, care știe să releve în mod lucid și principalele neajunsuri, rămânând deschisă calea spre perfecționare; o Exuberantul - este cel care se comportă dezinvolt, lansând ideile cele mai îndrăznețe; o Pesimistul - criticul caracterizat prin negativism; o Optimistul
COMPORTAMENTE CREATIVE ÎN ȘCOALĂ by Adriana Apostol, Iuliana Olaru () [Corola-publishinghouse/Science/720_a_1436]
-
nici prea izbutite din punct de vedere artistic. Cei mai mari poeți, dramaturgi și romancieri ai mișcării romantice germane au avut adesea doar slabe relații cu filozofia contemporană (cum a fost cazul lui E. T. A. Hoffmann și al catolicului tradiționalist Eichendorff) sau au adoptat un punct de vedere filozofic potrivnic filozofilor romantici par excellence, cum a făcut Jean Paul Richter, care l-a atacat pe Fichte, sau Kleist, care se simțea copleșit de Kant. 167 Chiar și pentru mișcarea romantică
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
nu atentează în nici un fel la existența specificului național. În al doilea rând, acest specific evoluează, se îmbogățește, se nuanțează prin toate influențele și achizițiile fecunde ale integrării. Această alarmă este întreținută în mod artificial mai ales de conservatori și tradiționaliști. procesul de asimilare, osmoză și interdependență este universal și literatura română (ca oricare alta) nu i se poate sustrage, în funcție de contextul și condițiile sale istorice specifice. Este capitolul, poate, cu mitologia cea mai bogată dintre toate. România rămâne încă, orice
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
este în genere considerată cea dintre conservatori și liberali. Recent, sub presiunea terorismului, a turbulențelor din Orientul Mijlociu și în contextul poziției dominante a Statelor Unite în lume, s-a dezvoltat o nouă diviziune filosofică, între cei pe care i-aș numi tradiționaliști și transformaționiști. Tradiționaliștii cred că politica externă trebuie condusă conform tradiției din ultima jumătate de secol - adică în strânsă colaborare și prin cooperare cu prietenii, aliații și Națiunile Unite. În schimb, transformaționiștii susțin că situația internațională se deteriorează prea rapid
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
considerată cea dintre conservatori și liberali. Recent, sub presiunea terorismului, a turbulențelor din Orientul Mijlociu și în contextul poziției dominante a Statelor Unite în lume, s-a dezvoltat o nouă diviziune filosofică, între cei pe care i-aș numi tradiționaliști și transformaționiști. Tradiționaliștii cred că politica externă trebuie condusă conform tradiției din ultima jumătate de secol - adică în strânsă colaborare și prin cooperare cu prietenii, aliații și Națiunile Unite. În schimb, transformaționiștii susțin că situația internațională se deteriorează prea rapid pentru o astfel
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
post-comuniste pare comparabil cu spațiul politic din Occident. Sistemele politice occidentale și post-comuniste ar fi structurate în jurul a două dimensiuni: cea socio-economică (economie capitalistă vs. intervenția statului sau economiști liberali vs. populiști economici) și dimensiunea conservatorismului liberal (liberali seculari vs. tradiționaliști religioși)9. Datele empirice ale spațiului politic lituanian infirmă această teză și, mai ales, programele partidelor lituaniene 10. Figura 1. Poziția partidelor pe axa economică stânga-dreapta (1992-2000) Pozițiile partidelor pe axa economică stânga-dreapta11 în 1992-2000 sunt prezentate în figura 1
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
patrulea clivaj se structurează în jurul opoziției între laic și religios. În sfârșit, al cincilea clivaj înnoiește și presupune o distincție între partidele autoritare și cele democrate. În plus, De Waele propune un clivaj potrivit unei structuri originale de conflict între tradiționaliști și occidentaliști (inspirată de Gyorgy Markus). Pentru primii, occidentalizarea și europenizarea țărilor amenință identitatea și funcționarea acestora presupune o modernizare politică și economică, o europenizare a sistemelor politice 22. În cadrul acestei structurări de cinci clivaje plus un clivaj potențial, este
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
1989, a partidelor politice principale și promptitudinea lor în elaborarea și punerea în aplicare a unor programe de reforme economice, politice și sociale coerente, reușite și continui. Clivajul principal în Ungaria se va exprima mai mult într-o opoziție între tradiționaliști și modernizatori decât între foștii comuniști și anticomuniști. Astfel, vechii comuniști maghiari sunt de asemenea cei care țin un discurs modernizator 8. În Polonia, acest clivaj este puternic, dar funcționează de asemenea alte clivaje. Problemele legate de raportul cu Biserica
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
critici, ironii și controverse (cum, de altfel, s-a și întâmplat): "Mai bine cobor în subsolul în care sunt și-ți mărturisesc limpede că am fost de când mă știu un elitarist anti-egalitarist, nici republican, nici regalist, un naționalist europenizant, un tradiționalist sincronizant cu măsură și un autoritarist atent la tot ce ține de "protecția socială". Un rural(izant) anti-proletar(izant). Un paseist organicist pentru care progresul tehnologiei nu-i decât avansare ucigătoare. Un evoluționist gradualist, antirevoluționar, antibolșevic (dar... nici menșevic). Cu
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
unidirecțională a doi termeni între care există o relație sintactică. 2. Cadrul teoretic Pentru analiza acordului din limba română vom adopta cadrul teoretic minimalist (Chomsky, 1993, 1995, 2000, 2001), având însă în vedere și analize din alte cadre teoretice (cel tradiționalist, HPSG). Minimalismul este un cadru teoretic recent, în continuă remodelare. Iată de ce vom adopta și analize ale acordului din alte cadre teoretice, scopul acestei lucrări fiind descrierea și analizarea acordului în limba română din perspectiva unor teorii lingvistice recente. În
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]