10,354 matches
-
alta, straturi succesive de neînțelegere și ostilitate, cercuri concentrice ale cabalei. Acest tip de reacție (cu cât ești mai lăudat, cu atât să fii mai nemulțumit că nu ești lăudat destul) a fost dezvoltat și de Eugčne Ionesco, un funambul tragic al verbului ascunzând, după straturi de umor absurd, deprimări și angoase profunde. Câtă vreme ne spune ceva despre modul de a fi al unui scriitor, despre figura spiritului creator, complexul respectiv are funcția și valoarea lui. Când însă, defulat, modifică
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
generativ) limba engleză spre izvoarele ei istorice. Versul, care definește vocea creatorului vorbind din interior, nu spune nimic în română prin traducerea "Crucea mă pironește din nou", un exces de interpretare alunecînd spre sens contrariu. Citit astfel, hyphen-ul devine locul tragic al poetului între două lumi, purgatoriul conștiinței de a fi și imposibilității de a te rosti. Spuneam că această cursă nebunească a cunoașterii aduce momente de respiro, insulițe de repaos uman în fluxul heraclitian. O astfel de poezie tandră, sensibilă
Artistul lumilor multiple by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11708_a_13033]
-
este repetitiv și semnificativ în ele, amestecă disperări, sfîșieri, vinovății, pe care mi le structurează dramatic. Patima insuflată Medeei de Euripide nu s-a diluat. Aș zice, dimpotrivă. Ororile s-au înmulțit, sofisticat, complicat. Diabolic. ... Ileana Mălăncioiu sintetizează formidabil liniile tragice ce o alcătuiesc. Este un pasaj în cartea ei, Vina tragică, pe care simt nevoia să-l reiau aici, ca pe un alt preambul, ca pe un alt element ce amplifică tensiunea din spectacolul lui Tompa. "Medeea luptă cu mijloace
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
care mi le structurează dramatic. Patima insuflată Medeei de Euripide nu s-a diluat. Aș zice, dimpotrivă. Ororile s-au înmulțit, sofisticat, complicat. Diabolic. ... Ileana Mălăncioiu sintetizează formidabil liniile tragice ce o alcătuiesc. Este un pasaj în cartea ei, Vina tragică, pe care simt nevoia să-l reiau aici, ca pe un alt preambul, ca pe un alt element ce amplifică tensiunea din spectacolul lui Tompa. "Medeea luptă cu mijloace greu de acceptat pentru drepturile ei de femeie înșelată în așteptările
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
să-l reiau aici, ca pe un alt preambul, ca pe un alt element ce amplifică tensiunea din spectacolul lui Tompa. "Medeea luptă cu mijloace greu de acceptat pentru drepturile ei de femeie înșelată în așteptările ei. Ea este vinovata tragică. Fiindcă își asumă în mod conștient vina de a-și ucide pruncii și atinge sublimul în suferința cu care plătește pentru faptele sale. Dar judecă totul nu cu creierul, ci cu inima de femeie învinsă. Patima sa o determină să
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
ușor, transparent, ieftin, tulburător pe alocuri" (în aprecierile anexate volumului). Poate că Unchiul din Paris e ceva mai mult decât atât. Dar și el mizează pe reconsiderarea unui clișeu: figura ilegalistului comunist. Nu e tratată eroic și triumfalist, ci, dimpotrivă, tragic: ilegalistul, rămas în străinătate, revine după 35 de ani în lumea nouă pentru care a luptat, dorind să se repatrieze, dar devine, într-un mod ciudat, victima ei, respins într-un mod ciudat și ocult (va fi chiar suprimat ca
Un romancier basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11748_a_13073]
-
el n-a apucat să-l pună în scris, astfel încât nu figurează în volumul de memorii publicat de Editura Enciclopedică. Cu siguranță însă există în arhiva fostei Securități material documentar pentru reconstituirea completă a unui episod ilustrativ pentru absurdul și tragicul sistem în care a fost scufundată România după încheierea războiului. în 1973 Haralamb Zincă a publicat o carte despre actul de la 23 august 1944 care, comparativ cu celelalte lucrări produse de istoriografia comunistă, reprezenta un progres relativ. Evident, stereotipurile peceriste
Absurdul și grotescul unui sistem by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11783_a_13108]
-
atunci ce m-aș face? Factura medicamentelor crește la fiecare băgare de cap pe gemulețul ghișeului farmaciei, dar cel puțin nu mă îmbulzesc precum acei sărmani dependenți de un singur, dar indispensabil medicament - care este, dar s-a terminat - în tragice cozi fără de nici o legătură cu schimbarea de Putere. Căci ceea ce caracterizează Puterea este că nu poate. Meditez, și nu mă pot opri din meditație asupra straniei situații în care medicamentele nu respectă legea curentă a pieții capitaliste, liberal-socială, de a
Nervi de primăvară by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11806_a_13131]
-
din fondurile accesate sunt folosite pentru programe și cât pentru salarii. Nu - democrația e bună, dar nu pentru căței! Anonimii sau anonimele din organizație au ales calea cea mai jenantă de a aborda problema: vorbind despre "dreptul la imagine" al tragicelor victime! Sigur, când vezi realitatea prin lentila deformatoare a ideologicului, poți susține, fără să clipești, absolut orice: că negrul e alb și albul negru, susul jos și vestul est. Curios cum pe bani venind din Occident se practică o perversitate
Site-uri pe centură by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11830_a_13155]
-
două războaie mondiale, Ed. Universalia 2003. Poemele Clarei Mărgineanu, cu o prezentare de M. Martin, și nu în ultimul rând Alexandru Matei care ne recomandă Dicționarul lui Cornel Galben, Personalități băcăuane, apărut la Ed. Corgal Press, 2003, și Mircea Mihailevschi, Tragic/ deriziune. Devenirea categoriilor teatrului, la Ed. Ex Ponto, 2003. S-a înființat și a avut loc la Casa Scriitorilor o primă întâlnire a Clubului dramaturgiei românești contemporane (Ioan Cristescu). Rubrica Sala de așteptare, semnată de Gh. Schwartz, are în vedere
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12866_a_14191]
-
cutii de ness. În Binecuvântatele chinuri ale iubirii luăm act de modul ridicol și absurd în care se ajunge la căsnicii durabile, penibilă lecție de conformism și de manipulare voluntară, așa cum Simțul ridicolului este o dureros de autentică transcriere a tragicei nesimultaneități dintre gând și faptă, a contrastului dintre acceptarea mincinoasă, mimată și afectivitatea stearpă, a abuliei personajului masculin ce acceptă involuntar și penibil jocul erotic neasumat, căci scrisul lui Teodor Mazilu luminează "exact acele zone profunde, marcate de prejudecăți, care
Demonii dragostei by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/12902_a_14227]
-
cei care au reușit să se îmbogățească pe căi mai mult sau mai puțin licite și să urce pe scara socială pe poziții inimaginabile în vechiul regim, au partea lor de eșec. De aceea, tonul celor mai multe dintre povestiri tinde spre tragic. Umorul lipsește cu desăvîrșire, iar notele optimiste sunt, mai degrabă, excepția. Să nu se creadă însă că prozatorul este un nostalgic al vechiului regim. Dimpotrivă, el crede în valorile democrației, dar observă cu luciditate și tristețe cît de puțin au
Buimaci în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12901_a_14226]
-
Corbul lui Poe sau în poezia lui Bacovia (,isterie macabră"), până la a deveni terifiantă, ca în Odiseea (,o carceră a răzbunării divine"), în Eneida (,un înfiorător adăpost obscur"), în O făclie de Paște (o ,citadelă a fricii"). Adâncindu-se în tragic, spațiul închis ia forma capcanei, a ,ănchisorii" (Dante, Hugo, Gogol, Dostoievski). a ,camerei de tortură", anihilată ironic în Harap-Alb prin transformarea ,casei de aramă încinsă", o casă a crimei, în ghețărie de către Gerilă. (Azi, Valeriu Cristea ar fi abordat pe
Informații false și false informații by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12868_a_14193]
-
nimic această impresie nefavorabilă asupra cărții nici adaosul de "instantanee " memorialistice, nici glosele finale despre moartea lui Marin Preda, bazate pe documentele oferite de Mariana Sipoș sau C. Turturică, încheiate cu un apel inutil "să se facă lumină în legătură cu sfârșitul tragic al marelui nostru contemporan ". Cine să o facă dacă nu un biograf? Cunosc de la distanță marile dificultăți ale sănătății lui Emil Manu, imposibilitatea de a se deplasa, vârsta de peste 80 de ani, nu vreau să fiu ingrat, dar onestitatea mă
Sub Moscova by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12879_a_14204]
-
nimic această impresie nefavorabilă asupra cărții nici adaosul de "instantanee " memorialistice, nici glosele finale despre moartea lui Marin Preda, bazate pe documentele oferite de Mariana Sipoș sau C. Turturică, încheiate cu un apel inutil "să se facă lumină în legătură cu sfârșitul tragic al marelui nostru contemporan ". Cine să o facă dacă nu un biograf? Cunosc de la distanță marile dificultăți ale sănătății lui Emil Manu, imposibilitatea de a se deplasa, vârsta de peste 80 de ani, nu vreau să fiu ingrat, dar onestitatea mă
Biografismul minimalist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12881_a_14206]
-
cum puterea credinței e în stare să trezească un om din morți, meșteșugul lui Mel Gibson reduce totul la un ochi umflat, la un chip desfigurat, la o carne decupată în romburi sîngerii; prin mutarea accentelor, calvarul nu mai e tragic, e cascadoric! Degeaba figura interpretului principal (Jim Caviezel) evocă expresiv, în unele momente, o întreagă tradiție picturală - pentru că, în rest, actorul nu există! Nici privirea, nici replicile, nici magnetismul sau aura lui nu susțin personajul. Dacă va fi cineva nominalizat
Dublura de cauciuc by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12915_a_14240]
-
Și, în fața aceleiași oglinzi, după un ritual funebru - răspîndirea în cerc a unor pene negre - Otello își înscrie pe chip semnele simbolice ale unui oficiant de voodoo înainte de a proceda la asasinatul victimei programate. Nimic nu e improvizat, totul e tragic decis. De altfel, Șerban plasează în jurul patului funest paravane pe care Otello le deșiră într-un gest prealabil asasin. Înainte de a-și ucide soția, el se refulează sfîșiind aceste ecrane fragile care separă discret viața de moarte ca în celebra
Un Otello neașteptat spectacol pus în scenă de Andrei Șerban la Opera din Paris by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12934_a_14259]
-
în străin. În timp ce Iago sfîrșește în asasin, căci Șerban inovează făcîndu-l să-și ucidă brutal și mediocru soția care, pînă la urmă, i-a descoperit identitatea. Ea îl denunță, el o ucide. Iago - Emilia (Elena Cassian), dublu burghez al dublului tragic Otello - Desdemona. Printr-un miracol, împreună cu o tînără plasticiană, Iuliana Vâlsan, am fost plasat chiar în spatele dirijorului, James Conlon, dirijor miniatural, un fel de „Napoleon” al pupitrului, spun unii. Partitura plasată sub ochii lui a rămas nedeschisă căci muzica e
Un Otello neașteptat spectacol pus în scenă de Andrei Șerban la Opera din Paris by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12934_a_14259]
-
sine și pentru cei ce vin în urma sa, că nu toate geniile acestui popor sunt lichele.” I. D. Sârbu, pe care epoca „l-a jupuit de viu ș...ț a fost un om care și-a învins destinul la modul tragic al eroilor elini.” După cum E. Lovinescu, cunoscut în ultimele luni ale vieții, „ș...ț pare o efigie ștearsă, un fel de Don Quijote al literelor române, surprins în momentul când tocmai își scotea viziera și își lepăda lancea cu care dărâmase
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
românești“ (în nr. 7). La acestea se pot adăuga poezia rituală de înmormântare, dintre formele cele mai arhaice, culeasă și comentată de Constantin Brăiloiu (în nr. 2), un articol inedit al lui Mircea Vulcănescu despre „spiritul românesc ca ethos uman tragic“ (în nr. 6) și un fragment dintr-un eseu al C. Noica despre Învățăturile lui Neagoe Basarab, recuperat din revista „Saeculum“ (în nr. 5). Participă și Virgil Ierunca, preocupat de acel Brâncuși modern care „citește în izvoare“ și răspunde la „chemarea
Din nou despre „Caete de dor“ by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12955_a_14280]
-
ucis peștii, iar/ tufa de corcoduși au aprins-o colectiviștii - cina la care visez/ încă e departe, foarte departe...” (Sărac împotriva morții). O altă mască o reprezintă Erosul. Evadare din sfera mundană, necruțătoare mistuire, pierzanie, experiența erotică dobîndește o tonalitate tragică, fiind o zbatere între a fi și a nu fi, cu pedala apăsată pînă la urmă pe neființă, ca un paradoxal apel la absolut: „Nu venea de nicăieri, nu se ascundea de nimeni,/ fruntea îi era acoperită cu inele negre
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
alură de noutate postsimbolistă. Racordarea la momentul istoric se făcea prin mijlocirea temei războiului într-o tonalitate oarecum camilpetresciană, îmbinînd exultanța vitalității cu atitudinea analitică: “ne vom iubi altfel/ decît eroii anemici ai cine știe cărui roman/ pentru că am învățat/ prin lecția tragică a războiului/ că viața trebuie trăită/ de o mie de ori mai puternic/ decît au trăit-o părinții noștri” (Războiul hemoragie intensă). Un reflex al cruzimii carnagiului se prelinge în tabloul autumnal, stigmatizat de doliu, disperare, agonie: “Toamna ca un
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
Cristian Teodorescu Pînă la atentatele din Spania, în care au murit și români, mulți dintre noi am avut impresia că terorismul e problema altora. S-a dovedit tragic că nu e așa. Trăim într-o lume expusă atacurilor teroriste, care ne pot lovi direct sau prin ai noștri. Cei care au crezut după atentatele din Statele Unite că asta e problema americanilor au acum prilejul să mai reflecteze asupra
Prudență sau isterie? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13030_a_14355]
-
De altfel, raportul Nicholson nici n-a pedalat pe această idee. Grav e că la capitolele care chiar pot fi rezolvate (corupție, nepotism, libertăți individuale, independența justiției) nu s-a făcut nimic. De ce nu s-a făcut, e tocmai povestea tragică a unei țări în care o mână de bandiți versați au o uluitoare abilitate de-a întoarce realitatea pe fața convenabilă lor. E-o țară în care omul care-a „ciomăgit” cei mai mulți români (Ion Iliescu și minerii, jandarmii, trupeții speciali
Primadona și ciomăgarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13052_a_14377]
-
altei creații desăvârșite, care a fost secolul al XVII-lea francez.” Ca să-l cităm pe teoretician: “Teatrul spaniol al lui Lope de Vega sau Calderon, cel britanic, cu Shakespeare, a dat capodopere, nu ne-a putut da însă un stil tragic sau o singură tragedie în sensul adevărat și pur al cuvântului, în sensul grecesc sau racinian.” Dacă fenomenul Renașterii l-a sedus pe Ion Pillat, el îi oferea și o excelentă bază de orientare: “Trebuie să așteptăm tocmai perioada «Sturm
Ion Pillat ex cathedra by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13063_a_14388]