745 matches
-
și el este supus trecerii și accentuarea numelui nu limitează la o persoană această amenințare, ci dimpotrivă, prin transgresarea granițelor dintre real și ireal, își întinde umbra și asupra cititorului. Tonul senin, repetițiile, aspectul de joc inocent pun în evidență tragismul, dar ajută și la constituirea unei lecții despre trecerea în neființă, trecere încărcată cu aceeași doză de erotism, căci este și aici o sugestie a îmbrățișării, a contopirii: "- Ei, Tonegaru, alhimist al clarurilor de platină,/ amintește-ți de dansul de peste
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
etc. Ruptura cu tradiția se face și prin "poanta" de final de poem, dacă cititorul s-a adaptat și și-a creat un alt orizont de așteptare pentru tipul acesta de poem, prozaic, în care banalul cotidian se înfruntă cu tragismul ascuns al unor existențe lipsite de idealuri, finalul aduce ieșirea din banalitate, tot într-o încercare de a șoca publicul: "Îți închin, Violaine, sfârșitul acestui poem/ - din fericire nu e nimic contagios sau peste mână -/ ca să-ți spun că te
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ne putem iubi atâta, draga mea,/ e mult prea târziu până vine moartea!...", Poem final). Aspectul de conversație casnică contrastează cu tematica gravă a morții. Motivul "târziului" în existență apare aici, dar integrat în firescul vieții, reducându-i-se mult tragismul pe care l-ar presupune. Câteodată însă aspectul acesta protestatar se estompează, poemele apropiindu-se de lirica interbelică, amintind de poezia lui Blaga sau Arghezi, fără însă a se îndepărta de stilul caracteristic al poetului. Repetițiile însă nu mai sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
contopire a acestuia cu adevărul suprem, ci renunțare la orice speranță și dezintegrare. Și aici sângele capătă atributele apelor infernale, curgerea sa tăind orice posibilitate de împotrivire în fața destinului. Laitmotivul florii de sânge, dincolo de intenția de estetizare a urâtului, accentuează tragismul surprins de tabloul lumii în suferință: "fiecare pat creștea c-o floare" și explicitarea metaforei în final "hemoragii de jar puneau în gură/ mari garoafe roșii pe sicriu..." Sunt, în acest poem, imagini de o cutremurătoare concretețe, demitizând vechi clișee
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
numai atunci ai să poți câștiga/ patru puncte,/ cele patru puncte cardinale"). Există desigur o doză de ironie în prezentarea acestei căutări a idealului, dar ironia vizează mai degrabă literaturizarea acestui subiect, dincolo de trecerea sa în derizoriu, tematica păstrează gravitatea, tragismul inspirat de înțelegerea absurdității condiției umane (singura salvare este perpetua căutare a ceea ce ar putea înălța omul, ceea ce i-ar putea conferi accesul la adevărurile ultime): "Când lucrurile încetează/ să mai aibă un înțeles,/ o legătură/ mă duc să joc
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
că divinitatea, cunoașterea trebuie să fie revelată. În consecință, "a învălui lumina" înseamnă a refuza sensurile consacrate, a încerca să descoperi ceea ce, tradițional, e inaccesibil pentru că poartă pecetea absurdității. Demersul este unul iconoclast. Contrastele sunt cele care pun în evidență tragismul reflectat de lirica acestui poet. Lumea este lipsită de valori, de idealuri, de sacralitate (aceasta din urmă înțeleasă în accepțiunea tradițională, imagine arhetipală a absolutului devenită acum "paradis în destrămare"). Constrângerile, mizeria proiectate și în universul poetic conduc la imagini
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
bacoviană, din estetica urâtului argheziană, din infuzia de neologisme a avangardei, dar nota de originalitate e puternică. Se produce o distanțare a eului, o extindere a granițelor sufletești într-o tentativă de obiectivare sau de clamare a unei emoții colective. Tragismul devenind tot mai pregnant în acest context. E aproape o formulă consacrată a primelor volume: un eu multiplu, prezent prin revenirea cu insistență asupra persoanei întâi, plural. E un discurs în numele unei generații care își cere dreptul de a-și
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
semnul întrebării. Sunt texte care par a se constitui tocmai din neîncrederea în posibilitatea cuvintelor de a se închega într-un astfel de poem. Căderea în desuetudine a contemporanilor pare a fi aici afirmată cu ironie și cu un oarecare tragism "De mult aștrii muriseră de gripă și cu excepții/ unii mai aveau două colțuri ca jandarmii italieni la chipiu/ iar alții păstrau integral geometria în Oceanul Celest./ unde Luna enormă chelie plutea printre tot ce nu era viu". Dincolo de imaginile
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
se recită în acordurile marșului funebru de Chopin". Tentația dialogismului, a confruntării cu poezia simbolismului decadent se opune textelor fad funeste. Se prezintă imaginea morților în război, iar, dincolo de aplicarea aceleiași tehnici, a amestecului ludic de elemente, textul are un tragism aparte: "Tăcuți așteptam orizontali Cuvântul de sus/ să ne ridicăm în picioare". Morții reprezentați colectiv și deveniți locutori în discursul poetic aduc un plus de tensiune lirică textului. Termenul "orizontali" contribuie el însuși la crearea atmosferei voit ironice, dar ironia
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
facă textul să devinul unul de o asemenea natură, e joc parodic și autoparodic, pentru că orice alunecare spre "metafizica" romantică este imediat amendată. Lucrurile certe sunt clișeele comun acceptate și pe care universul nou le refuză. Poezia are un anumit tragism, inspiră o tristețe ascunsă, disimulată în indiferența cu care e construit universul poetic, dar marcat prin trimiterea la El Greco. Refacerea textului din altele e subliniată și de trimitele la "parafraze", textul se pierde-n intertext, singurele modificări sunt date de
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și într-o lume a luminii, a culorii ca un oaspete banal prezent totuși în existența cotidiană și ignorat adesea de oameni. Textul este totodată și o replică dată producțiile literare care propun o abordare gravă a unei asemenea tematici. Tragismul existenței, sugerează textul lui Dimov, nu are nevoie de a fi potențat în spațiul liric pentru a fi percepu ca atare, dimpotrivă, jocul poetic este, prin contrast, cel mai potrivit pentru a-și asuma un asemenea rol. Tot teme grave
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și mai târziu) transmit invariabil aceeași imagine reiterată la nesfârșit a unei lumi în descompunere, cangrenate, din care nu mai este nicio putință de evadare. Pietrificarea sau, dimpotrivă, lichefierea au, în fond, aceeași semnificație: moartea. Viziunile sunt de coșmar și tragismul lor este accentuat de impresia că acest coșmar se confundă cu viața însăși. Deși poeziile acestea ancorează cititorul în universul banal, cotidian, viziunea asupra acestei lumi este una personală. Spațiile descrise capătă caracter fantomatic, sunt deformări ale realității, construite într-
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cu spaima personajelor că nu înțeleg ce se întâmplă de fapt. Dezorientate, disperate, descumpănite, ele joacă mereu roluri, ceea ce le caracterizează fiind black hole-urile memoriei. Explicația disoluției conștiinței lor stă - crede romancierul - în renunțare: „Asta se întâmplă dacă oamenii pleacă”. Tragismul acestor indivizi mereu călători vine chiar din permanența dorului de ducă și din negarea rădăcinilor în vechea lume, pe care au abandonat-o, cea nouă, pe care o descoperă sau o inventează, respingându-i ori neputându-i-se adapta. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
autodemascării Absolutului”. Și, în fine, un ultim palier al acestei dedublări e alcătuirea proteică a acestui fals jurnal, care își răsfrânge și multiplică trăirile în povești alegorice ori poeme (Copii inocenți în cetatea ocrotită, poeziile lui Inorog Urzitorul), își travestește tragismul în parodie ori joc (sunt pagini întregi unde toate cuvintele încep cu aceeași literă), iar misticismul în ironie lucidă (Despre virilitatea duhului și contrariile ei). Calendarul cuprinde 39 de zile din perioada 21 iunie - 14 septembrie 1965, majoritatea dedicate sărbătorilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285505_a_286834]
-
Otello pe un libret al poetului-compozitor Arigo Boito. Lucrând într-un ritm lent și fiind preocupat de revizuirea unor opere de tinerețe, Verdi a terminat lucrarea în 1886. Această operă - de altfel cea mai puternică opera a lui Verdi prin tragismul ei, o analiză aprofundată a comportamentului uman în materie de infamie și gelozie - a fost reprezentată în 1887 la Milano cu un succes grandios. Este remarcabilă pentru bogăția detaliilor aluzive în scriitura orchestrala și prin apropierea de conceptul de muzică
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Blaga, criticul urmărește câteva dintre ideile-cheie ale filosofiei acestuia (pe care o aprofundase și o apreciase superlativ în articolele din deceniul al patrulea) în formulările metaforice ale versurilor: certitudinea misterului de dincolo de rațiune și de cuvinte, perceperea și trăirea timpului, tragismul metafizic, obsesia morții, „demonismul”, funcția revelatoare a metaforei, apartenența profundă la spiritualitatea românească etc. Ocupându-se de „romanele esențiale” ale lui Liviu Rebreanu (Ion, Răscoala, Pădurea spânzuraților), el insistă îndeosebi asupra semnificației personajelor și a artei construcției epice. Expresie a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285902_a_287231]
-
înșeală cu Delmar: "Prenez-le! emmenez-le! faites qu'il leș surprenne!" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.193]. 234 "Un Divorce de P.Bourget, Leș Deux Vies de P. și V.Margueritte. Feydeau devine cunoscut datorită temei primei sale piese (Fanny) 1858, tragismul adulterului, care devine la el problemă de importanță socială și se leagă de necesitatea divorțului; piesă se bucură la contemporani de un succes imens, iar Sainte-Beuve o numește "biblie a timpurilor noastre". 235 "Madeleine avait retrouvé son sang-froid, et voyant
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
molimelor aduse odată cu marele inamic al oricărei armate de atunci: minusculul păduche. Febra evacuărilor pripite a crescut și mai mult odată cu înaintarea vertiginoasă a trupelor Puterilor Centrale în Țara Românească și Dobrogea, documentele epocii evidențiind acest lucru în toată splendoarea tragismului său. Am extras câteva pasaje din numeroasele ordine date de forul superior al armatei, Marele Stat Major: „...pentru a nu aglomera prea mult transporturile, iar evacuarea să se poată face în condițiuni mai bune, dar mai ales pentru că în noile
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
stațiile CFR Rafaila și Negrești-Târg. În anul 1920, deci imediat după război, Constantin Kirițescu a scos lucrarea „Istoria războiului pentru întregirea României”. Drama refugierii în Moldova, atât a Armatei cât și a civililor, a fost descrisă magistral și cu tot tragismul acelei perioade nefaste din istoria acestui neam. Nici refugierea din fața sălbaticilor invadatori de la răsărit, rușii bolșevici, din 1944, nu a avut amploarea celei din 1916-1917. Ne vom permite să cităm câteva pasaje din această carte-document: „... nespus de grele erau împrejurările
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
au creat adevărate orașe de construcții de lemn și de bordeie, în care s-au făcut încartiruirile trupelor și ale surplusului de populație”. Scriind despre pandemiile de tifos exantematic și febră recurentă, pana lui Constantin Kirițescu a alunecat spre un tragism fără seamăn, mai ales că autorul a trăit în mijlocul acelor evenimente. „...ca și cum iarna grozavă, foametea, lipsa de combustibil, de îmbrăcăminte și de mijloace de transport, n-ar fi fost de ajuns (...) un nou flagel (...) se abătu asupra Moldovei: epidemia tifosului
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
și probabil, dacă nu cumva sigur, a mai poposit pe la Buda-Pătrășcani ca să vadă dacă i-au fost executate „ordinili”. CAPITOLUL V Vasluiul și proclamarea Republicii Popular Române Scrierile recente de istorie contemporană dedicate proclamării primei republici populare românești, ne dezvăluie tragismul celor întâmplate în perioada 23 august 1944-30 decembrie 1947. În acest răstimp extrem de scurt, evenimentele politice s-au desfășurat cu o viteză amețitoare ducând în final la deplina aservire a țării intereselor unei puteri străine. Comuniștii români erau, desigur, profund
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
păduri, / vor înălța fierbințile lor guri / pân-la urechea mea, să-mi dea povețe, / ziua și noaptea drumul să mă-nvețe...” Dincolo de reminiscențe argheziene (îngeri, halucinații), ciclul Spital fixează experiențe cărora neliniștile, introspecția și proiectarea în dramele altora le imprimă un tragism răscolitor. Poeme ca Febră, Solii pământului, Păsările devin veritabile documente existențiale, psihologice și etice, despre condiția umană în situații-limită. Pompiliu Constantinescu remarca lirismul de „substanță”, o „simplitate patetică, în lirica atât de feminină, însă fără pic de dulcegărie”, un vers
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287622_a_288951]
-
Ronetti-Roman. Trecând la roman, A. va fi atras de teme ambițioase (artistul și societatea, artistul și divinitatea, creația, alienarea individului, destinul unor colectivități) ori de urmărirea unor cazuri patologice. Cărțile lui, în care este conturată o lume specifică, dominată de tragism, nu sunt însă niciodată pe măsura temerității proiectelor. Spațiul este mai întotdeauna unul închis - fabrica sau mahalaua, mina sau „coronul” (colonia minieră), târgul de pescari pierdut în Deltă, casa de toleranță. Această condiționare, apăsătoare, obsesivă, se dovedește hotărâtoare pentru soarta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285430_a_286759]
-
la cap, purtându-mă prin vremurile acelea de demult... multe, atât de triste și atât de amare. Unele au fost, chiar cumplite... care, mi-au bântuit multă vreme sufletul, precum fantomele o casă pustie. Cum să uiți marele refugiu... cu tragismul lui... când oamenii fugeau de moarte... când, de peste Nistru și Prut veneau rușii, și din văzduh, întunecând soarele, veneau anglo-americanii, în valuri... valuri, ca niște păsări de pradă, aducând cu ei groaza și moartea. Cum ai fi putut uita, oare
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
așezarea mesei, tata și-a exprimat marea bucurie de a fi terminat în acea seară totul ce a avut de arat și însămânțat ... așa că am picat tocmai la timp ca să-i măresc bucuria. Sper să fiu urmărit și înțeles în tragismul posturii în care mă găseam. După acea masă la care să nu-mi cereți să spun ce și cum am înghițit s-a hotărât să trecem din bucătăria de vară în casă spre a discuta de toate ale noastre. Tata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]