2,431 matches
-
Eternitate". Iar această eternitate este un prezent absolut și inefabil, o stare extatică a unei vieți superioare. Moartea nu este decât un interludiu ce ne desparte de următoarea "întoarcere" a lui același. Ca și pentru Spinoza, pentru Nietzsche, nu există transcendență, totul este aici, imanent. Din acest motiv, nu trebuie să amânăm bucuria de a trăi într-un dincolo imaginar. Imanența este în același timp Devenire, Viață, Natură. Unica realitate este Devenirea și aceasta este Veșnicia. Viața este o continuă preschimbare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
lume ca nelumea este posibilă, neîntreruptă fiind de-o altă ordine de lucruri". Prin urmare, eliberare ultimă însemnează întoarcerea în Preludiu, în Neînceputul absolut, dincolo de orice model de ființare, de orice model de "lume". Giordano Bruno concepea de asemenea o transcendență, un dincolo de orice sistem ontologic, un sens suprem fără nici o definiție, o antilume. Nelumea este sălașul geniului, pentru că el nu se află în planul eternității lumii umane, după cum afirmă Eminescu în vasta postumă Lume și Geniu (Povestea magului călător în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în întoarcerea la sine a conștiinței apare o distanță care este un neant. Noica: între eu și sine nu există identitate, sinele fiind ceva mai cuprinzător decât eul; omul este o continuă mișcare de la eu la sine. Sinele transcendental și transcendență în același timp. Amândoi se îndreaptă spre aceeași idee: nu suntem perfect identici cu noi înșine. Acesta este motivul pentru care ne căutăm continuu. Heidegger: Dasein-ul poate să afle cine este abia odată cu moartea; doar atunci el este la modul
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
manifestările organizate în spațiile publice, la care cetățenii participă cu entuziasm, relansând ideea de comunitate. În condițiile mondializării, când tot mai multe națiuni își fac intrarea în "spațiul public mondial", fiecare aducând cu sine Istorii naționale ori comunitare, Istoria, ca transcendență pe orizontală (ca promisiune de nemurire), își pierde treptat din atractivitate: este foarte greu să te remarci în puzderia de personaje istorice. Acest declin este contrabalansat de ascensiunea "istoriilor domeniale", respectiv cele ce se desfășoară pe diversele domenii ale vieții
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
a numărului de invenții (vizibile în avansul tehnicii) scade un pic din atractivitate. Sunt în plin avânt sportul și câteva sectoare din domeniul artei. Oare ce-o să mai avansăm în prim-planul vieții publice pentru a potoli dorința noastră de transcendență? Ceea ce-i lipsește lui Heidegger este existențialul credință. Se anunță vremuri de secetă intensă și guvernanții lansează proiecte de sisteme de irigație, asta după ce am distrus tot ce se realizasem tot noi în acest domeniu în perioada comunistă. Lipsa noastră
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
să spui că-L iubești pe Dumnezeu fără să fii mult mai atent la sensul acestui cuvânt), a uitării sensului tare al acestuia. Prețul pe care trebuie să-l plătească bărbații pentru modul lor de-a fi, pentru preocuparea pentru transcendență (varianta bună) sau pentru prinderea la nivelului cotidianului sub forma "pasiunilor", îl constituie indiferența afectivă față de ei a propriilor copii. Există o filieră de puternice legături afective realizată pe linia mamelor. Paradoxul mamelor: sunt în același timp sursă a binelui
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
de-a fi. În orientarea descoperirilor noastre intervine, într-o oarecare măsură, și absența Raiului pe care ne-a produs-o lipsa credinței, dublată de dorința de a-l reconstitui pe Pământ. Astfel, inovațiile sunt (și) rodul vechilor aspirații către transcendență, reproiectate în imanență. Poate că sensul tare al progresului îl constituie căutarea paradisului pierdut. Ceea ce o bună parte a intelectualilor nu-i iartă lui Heidegger, respectiv adeziunea acestuia la nazism, e mai degrabă teama fiecăruia de decizii similare către ceea ce
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
pedepsiți. Cele două războaie mondiale fac parte din logica raționalității pragmatice, ce poate fi înțeleasă și ca dorință de putere. Putem astfel să le sesizăm drept una din formele posibile la care conduce centrarea pe rațiune, deci pe subiect. În lipsa transcendenței tot ce-i rămâne de dorit subiectului e puterea; de aceea se lasă prins cu ușurință în plasa oricărui ideal de putere (spre exemplu: al națiunii, al clasei etc.). Uneori cuvintele pot crea deschideri către domenii ireale, ne pot împinge
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
se află în fiecare moment într-o stare de nevoie, chiar dacă subiectul nevoii fiecăruia poate fi altul. Satisfacerea unei nevoi reprezintă deschiderea către o alta. Ceea ce înseamnă că suntem continuu orientați către un proiect fundamental (Sartre); adică esența noastră este transcendența. O fugă de sine care e de fapt fugă după sine. Din punct de vedere formal creștinul și filosoful (consider că un filosof creștin este de fapt un teolog) se apleacă asupra aceluiași obiect: cartea; diferența e dată de faptul
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
sunt de acord cu un existențialism creștin așa cum nu pot fi de acord nici cu o bioetică creștină, decât într-un sens slab al acestor concepte (care fundamentează stiluri de gândire). Consider că existențialismul are drept caracteristică o despărțire de transcendența pe care o reprezintă Divinitatea, accentul căzând pe existența persoanei; în sens tare cred că existențialismul este ateu. La fel stau lucrurile și în cazul bioeticii: o etică a viului exclude morala creștină, fiind fundamentată pe supraviețuire și nu pe
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Acterian • Rebecca și Rowena, William Thackeray • Reîntoarcerea fiului la sînul mamei rătăcite, Dumitru Țepeneag • Sărbătoarea nebunilor, Istvan Ráth-Végh • Simptome, Virgil Nemoianu • Trei rîuri și-un ocean de poezie, Valeriu Stancu • Treptele nedesăvîrșirii, Pavel Chihaia • Zece eseuri, Mihai Pricop În pregătire: Transcendența activă, Marius Cucu LIBRĂRII în care puteți găsi cărțile editurii Institutul European (selectiv) ALBA-IULIA Librăria Humanitas, str. 1 Decembrie 1918, bl. M10, tel. 0258.826007 ARAD Librăria Corina, str. Mihai Eminescu nr. 2, tel. 0257.284749 BACĂU Librăria Alexandria, str.
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
bine bine dar cenușa mea strălucește mai tare spui / ce ipocrit ești uite un animal costeliv / oase virtuale de cyborg" (oameni cenușă. efect de lasou ). Artificiul: o tentativă a ființei de-a se mîntui prin productele sale ca printr-o transcendență demoniacă. În concordanță cu o asemenea perspectivă crepusculară, Cartea n-ar putea semnifica altceva decît, la rîndul ei, un surogat al existențialului. Scriindu-se singură, depozitară unică a adevărului, rivală a realului, echivalentă cu propriul său absolut secund, ea devine
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
altul. La creștinii Evului Mediu eul are un destin și o misiune. Dumnezeu e Ideea absolută, omul e în chipul lui Dumnezeu, moralitatea e intrinsecă lui Dumnezeu. Creștinismul are în vedere un proces dinamic al contrariilor pe o spirală a transcendenței planurilor realității și spiritului, de la păcatul original la salvare. Aceasta se face prin recunoașterea naturii imperfecte a omului și încercarea de mântuire prin ameliorarea acestei imperfecțiuni. E nevoie de suferință și luptă, cu sine și cu materia, pentru a fi
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
opțiunea personală a autorului (firește, a unuia cu orizont spiritual), care-și poate celebra creația drept un reflex al divinității, drept lumen, ori, dimpotrivă se simte stînjenit de imperfecțiunea esteticului, de caracterul său de hybris neînstare a asigura contactul cu transcendența, opac la țelul expierii. Autorul Denecuprinsului dă dovadă de smerenie, aspirînd la anonimat și la o rugăciune metaverbală: Aș vrea ca numele meu să nu însemne mai mult decît urmele unei păsări necunoscute, întipărite în pulbere / ceea ce implor clipă de
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
ť" (14 iunie 2005). }inta urmărită e un soi de matematizare a sensibilității, o apropiere a figurii poetice de certitudinea implacabilă a teoremelor. Pare a se confirma aci o afirmație a lui Benn potrivit căreia n-ar exista decît două transcendențe verbale înrudite, "teoremele matematice și cuvîntul ca artă". Poezia aspiră spre echivalarea sa cu o construcție numerică, numerele fiind în vederile pitagoreicilor principii materiale (presocraticii se rezemau mereu pe materie), cu toate că insesizabile sub raport empiric: "Anselmus ce crezi că a
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
arhitectural din pete, într-o delicată perspectivă postcubistă, fie că ipostaziază extazul, în care frisonul divin și antecamera orgasmului se împletesc inextricabil, fie că amestecă, printr-o alchimie ciudată, în imaginea unei tulburătoare Lolite avant la lettre, imanența alcovului și transcendența angelică, fie că trăiește ireal, ca o suprafață aproape abstractă, în așteptarea privirii fecundatoare, fie că provoacă nemijlocit, combinînd savant impertinența cu sfiala, fie că sugerează austeritatea formei și transparența materiei, într-o stilistică palladiano-postbizantină, fie că este desenat aproximativ
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9015_a_10340]
-
au plecat cu un zîmbet pe față/ a venit timpul și a venit netimpul mi-au citit versurile și au plecat cu un zîmbet pe față" (poemul meu pe dedesubtul meu viața mea și moartea mea aproape perfecte). E "zîmbetul" transcendenței care mîntuie egocentrismul, "iluminarea" acestuia. Dar ce se află în spatele egocentrismului, al cortinei sale feerice, constelate de "vise fără seamăn"? Pînă la urmă, afirma Unamuno, vanitatea este groaza de neant, de mii de ori mai înspăimîntătoare decît infernul însuși". Cum
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
albastru" - zic eu, toate aceste bizarerii nu erau decît sindroame de murire a limbii în el". Sau despre Sorescu care ar fi "un inteligent actor de calambururi ironice; acestea, traduse, devin metafizice, bășcălia sa poporană primește accente de mit și transcendență". Sau: "D. R. Popescu scrie teatru hermeneutic. Simbolic. Eu îl citesc, nu înțeleg nimic: vine Valentin Silvestru și-mi explică: aici e mit, aici e Graal, aici e Păcală în Graal, aici e Sfinxul mioritic, și Meșterul Manole care e
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
pe care o ai. Te însoțește pretutindeni cum o umbră (ar fi prea frumos să-ți conservi copilăria)". Atenție, însă: "Lupta vieții" înseamnă confruntarea cu viața medie, nu cu extremele ei. Acestea din urmă, copilăria și bătrânețea, implică supoziția unei transcendențe". într-o lume în care e de presupus că până și zeii sunt supuși suferinței! Indus sau manifest, paradoxul e prezent, vezi: "Rolul iluziei în lume e covârșitor. Ea face ca lumea să fie de fapt altfel." Senzorial: Tăcerea care
În laboratorul alchimistulu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9134_a_10459]
-
care să ne ofere garanția duratei. Iar Corneliu Baba și școala pe care el a creat-o au tocmai această vocație a trecerii dincolo de imagine,unde lucrurile par - și poate chiar sînt - stabile, încărcate de sens și atinse de adierile transcendenței.
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
ascunse ale substanței și ale limbajului, dispare cu totul orice referent narativ, iar forma care se naște din această realație a artistului cu propriile sale instrumente este realitatea însăși, anistorică, fără trecut și fără viitor, un fel de icoană fără transcendență, adică una în transparența căreia nu intră nu se întrezărește nici o altă realitate descriptibilă. Aici, Florin Mitroi manipulează doar esențe și sugerează existențe fondatoare: cer/pămînt, întuneric/lumină, opacitate/transparență, jos/sus, gravitație/imponderabilitate, materie/spirit. Tonurile teroase, nuanțele magmatice
Radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9298_a_10623]
-
așteptarea unui răspuns improbabil, este: cum putem gândi viața - și cum o putem trăi - în orizontul imanenței, în ea însăși, adică?" Întrebarea este tulburătoare, dar oarecum incompletă. Cel puțin în ochii unui conservator, care simte că din tablou lipsește ceva: transcendența. Dar a-i vorbi de transcendență unui deconstrucționist... Și iată cum iar ajungem la ceartă.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9321_a_10646]
-
putem gândi viața - și cum o putem trăi - în orizontul imanenței, în ea însăși, adică?" Întrebarea este tulburătoare, dar oarecum incompletă. Cel puțin în ochii unui conservator, care simte că din tablou lipsește ceva: transcendența. Dar a-i vorbi de transcendență unui deconstrucționist... Și iată cum iar ajungem la ceartă.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9321_a_10646]
-
al unui personaj real sau imaginea alegorică a unui fapt excepțional. Orașul, viața publică și asumarea directă a istoriei creează instantaneu o nouă mitologie și un alt plan de referință care, într-un anumit fel, se substituie vechilor reprezentări ale transcendenței. Chiar și prezența cea mai banală în spațiul public, de la cea motivată individual și pînă la aceea animată de o necesitate colectivă, capătă prestanța și atributele unui ceremonial, ale unei forme noi de expresie. în acest sens, pentru a înțelege
Artistul și Orașul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9318_a_10643]
-
și puternic susținute de o imaginație care-și schimbă reperele permanent, în funcție de continua deplasare într-un spațiu nedefinit, tributare unei mentalități pastorale a cărei ipostază absolută este vulnerabilul Abel, arta concretă este arta lui Cain. Directă, fără concesii și fără transcendență. Jertfită, miresmele sale nu au cum să urce către ceruri pentru simplul motiv că ea nu are carne inflamabilă, nu se încurcă în supoziții și nu-și acordă șansa nici unei iluzii. Sigură pe sine și pe universalitatea enunțurilor și a
Despre Arta concretă (o rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9366_a_10691]