2,637 matches
-
ordalițiu neplăcut menit a-l schimba pe neofit. Și aici apare drama: societatea occidentală și-a distrus deliberat toate riturile de trecere care îi legau pe cei tineri de cei vîrstnici. Au fost distruse obiceiurile religioase prin dispariția credinței în transcendent, apoi au fost distruse reflexele culturale pe care Iluminismul, romantismul și epoca modernă le-au introdus din nevoia de a suplini moartea credinței. Iar astăzi au fost distruse pînă și normele educative menite a muta un tînăr de pe orbita ignoranței
Între Spengler și van Gennep by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5317_a_6642]
-
în spatele cărora caută mereu numenul divin, de aici grija pentru ecourile fine de esență duhovnicească. Să-ți resimți cu bucurie reacțiile la contemplarea lumii și să stărui în această bucurie, avînd speranța că un canal nevăzut te leagă de logosul transcendent - iată ecuația de suflet a firii religioase. Deși n-are înclinații mistice, Dan Iacob tinde în jurnal către o tehnică a liniștirii făcută după rețete de isihie: 1) să nu judeci pe nimeni, doar să cauți să înțelegi; 2) să
Spiritul vacilant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5398_a_6723]
-
antidemocrate, un intelectual măcinat de obsesii teocrate și dornic a pune limite progresului uman, o minte retrogradă care nu admite că omul devine și că esența lui se schimbă, susținînd din contră că există esențe imuabile (natura umană) și principii transcendente (temeiul divin). Un rebel care crede că individualismul democratic duce la izolarea oamenilor într-un angrenaj social în care nu se regăsesc și în care trăiesc o dramă a lipsei de repere. Un încăpățînat care crede că despotismul cere drept
Inclasabilul Soljenițîn by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5097_a_6422]
-
la scriitură, ambiguități de acest tip). Ei bine, pentru primul Barthes - ca și pentru o anumită stîngă de la care se revendică - nu există natură în afara reducerii ei la obiect de conștiință. Ceea ce depășeșete obiectul de conștiință nu este însă un transcendent, ci să-i spunem un moment care urmează să fie inclus în configurația viului, de îndată ce conștiința îl va înțelege și-l va integra. Sau - va recunoaște Barthes - această natură va rămîne ca dovadă impenetrabilă a existenței unui exterior care are
Cu ma(ju)sc(ul)ă, fără ma(ju)sc(ul)ă by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5373_a_6698]
-
recunoști la bătrînețe că toate insurecțiile la care te-ai dedat în anii tinereții nu au folosit la nimic bun. Baudrillard nu e un gînditor radical, așa cum se declară în postfața cărții, ci un relativist sceptic căruia lipsa unui reper transcendent îi insuflă sentimentul unei catastrofe iminente. Sub unghiul gimnasticii minții, volumul e de citit grație efortului pe care îl cere parcurgerea piruetelor dialectice, dar în privința ideilor care îți rămîn în minte, paginile rămîn albe și neașteptat de inexpresive.
Lumea ca simulacru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5228_a_6553]
-
de apoi. Mateiu descrie aceste întîmplări ca și cum ar fi o inițiere în decrepitudine și îl înfățișează pe viitorul deputat Pirgu ca hierofant al desacralizării radicale, dar și hierofantul paradoxal care, cu spatele la transcendență, va fi și cea din urmă călăuză spre transcendent. Destinul Crailor nu are de-a face cu Orientul istoric din Balcani. Este figurată în treimea lor coruptă decăderea însăși ("planetară", zice Marin Mincu). Decăderea istoriei. Decadența aristocrației. Decăderea spiritului în și mai multă trufie. Acum, după ce vom fi căzut
Inițierea Crailor by Ioan BUDUCA () [Corola-journal/Journalistic/6650_a_7975]
-
o trecere către Artă. Numesc pictura o matematică a spiritului, o matematică a stării de vis. Ceea ce aș vrea să mă caracterizeze aș vrea să fie continuul efort spre aerian, spre imaterial - lupta cu greutatea proprie - cu inerția. Dorul de transcendent dă adâncime viziunii pictorului care își contemplă propria operă, nădăjduind să-și descifreze taina. Pornind de la convingerea că spiritul preexistă materiei, George Tzipoia afirmă: Nu eu conțin formele, ci formele mă conțin pe mine. Din această perspectivă, pictura este ceea ce
La porțile sacrului by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/6721_a_8046]
-
Gwendolen creează impresia că ar păstra pentru ea anumite informații, determinîndu-l pe neajutoratul nostru reflector să bănuiască faptul că "revelația" desenului ar fi legată de paranormal și ar fi accesibilă numai celor căsătoriți, "îndrăgostiților" în general, "uniți suprem" în intensitatea transcendentă a dragostei. De aceea, după moartea lui Gwendolen, el îl întreabă pe Deane (complet în necunoștință de cauză!) dacă știe ceva, ofensîndu-l astfel cu sugestia că dispăruta lui soție ar fi ascuns un mister major. Anii trec, iar protagonistul nu
Portretul unui reflector by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6746_a_8071]
-
imaginative, bucuria ludică de a descoperi, în materia moartă, sămînța vie a unei combinații imprevizibile, conservînd, în compensație, funcția morală și edificatoare a artei. Rezultatul acestei opțiuni este o anumită aspirație spre clasicism, spre forma viguroasă și așezată ferm, spre transcendent și atemporal.
Portrete în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6630_a_7955]
-
Gheorghe Grigurcu Adesea subînțeleasă, sofisticată, aspirația spre Totalitate a creației poetice e uneori dată pe față, transpusă într-o țesătură dialectică precum în producția lui Andrei Zanca. Miza transcendentă a acesteia pare a îndreptăți opinia unui Teilhard de Chardin, potrivit căruia „nu există poezie profundă, adevărat lirism, sublimul în cuvînt, în artă, în muzică, fără evocarea, presentimentul sau nostalgia Totalității". Situație cu un spor dramatic cînd ființa își resimte
Aspirația spre Totalitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6529_a_7854]
-
acest motiv cartea nu poate fi povestită. Doru Mugur (născut în 1969) a ajuns la o vîrstă cînd pe orice om îl încearcă frămîntările metafizice, motiv pentru care, nemulțumit de religiile în vogă, s-a hotărît să-și prelucreze intuițiile transcendente după legi proprii, scoțînd la iveală o fantasmagorie ezoterico-științifică, plină de trimiteri la Einstein, Prigogine, Broglie, leptoni, cuarci și gluoni, de pe urma căreia rămîi cu gustul unui bazar pestriț din care cititorul își alege marfa după afinități și preferințe. Volumul începe
Cultura de monitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6496_a_7821]
-
penele uliilor cu penele porumbeilor / cleiul se întinde dă pe dinafară / paralizează circulația/ «osătreacășiasta» mai apuc să spun/ cum mi-aș aduce aminte / cum aș citi în zațul cafelei noi înfrîngeri / noi capitulări înaintea altor neîncepute lupte" («osătreacășiasta»). Neispitită de transcendent, autoarea stăruie pe acest „maidan" plin de scursorile existenței, ca un rezervor cu rebarbativ aspect al energiilor materiei. Convenționala mizerie, „urîtul" conțin potențialitatea unor noi „flori ale răului", îndreptățite la ratificarea lirică: „am dat pe gît toată otrava / mai frumos
Nostalgia concretului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6376_a_7701]
-
actualizez. A doua mutare stă în deplasarea accentului de pe bucurie pe cel care provoacă bucuria, emoția nefiind decît un indicator a ceva din afară, în cazul de față al lui Dumnezeu. A treia mutare stă în considerarea lui Dumnezeu drept transcendentul care, furișîndu-se în inconștientul omului, devine imanent, pentru a răzbate apoi în planul conștiinței sub forma bucuriilor inexplicabile (ca cele de care Lewis avusese parte în copilărie). În fine, a patra mutare este descrierea unei revelații pe care autorul a
Săgeata bucuriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6077_a_7402]
-
imaginației literare? Stiți ca, devenit religios la bătrânețe, Tolstoi n-a mai scris nici o capodopera. B.N: Sunt persoane practice pe care le invidiez pentru că sunt interesate numai de real și realitate (acum și aici), nu sunt pândite de ispita transcendentului (au-delà) și nu sunt preocupate de misterul nașterii, al vieții și al morții. În special al morții... Dar și de negânditul gândit și grăit, inefabilul, misterul și miracolul. Sunt credincios, dar pândit și bântuit în fiecare zi de îndoială. Cred
BUJOR NEDELCOVICI: „Nu am scris niciodată un roman vădit autobiografic“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6078_a_7403]
-
unul lucrativ). Îți construiești jucării, te aferezi cu ele. Spui, cum spun copiii, ziceam că... Viața, dar și limbajul al gândirii, al literaturii -, sunt cu totul altceva. Originea gândirii moderne - în înțelesul ei tare - este pierderea încrederii în Sens, Adevăr, Transcendent. Hybris-ul modern, despre care pe bună dreptate vorbește Compagnon, a dus la un eșec îngrozitor. Omul n-a reușit, decât făcând ravagii, să i se substituie lui Dumnezeu. Gulagul, Holocaustul ne-au învățat - ori ar fi trebuit s-o
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6328_a_7653]
-
asupra cuvintelor. Viziunea, să recunoaștem, are înălțimea vederilor de aristocrat, căci ea cere drept fundal premisa mistică a definirii poeziei. Poetul e un mistic al cărui timbru liric provine dintr-o vibrație cronică cu deschidere în sus. „În sus" însemnînd: transcendentul. Atîta doar că e vorba de un mistic al cărui avînt religios s-a oprit la jumătate, canalul comunicării cu stihiile fiindu-i cel mai adesea întrerupt, de unde și raritatea momentelor de inspirație. A fi poet e a scrie cu
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
nu se împărtășește decît în situații rarisime. În termeni de uz ideologic, avem de-a face cu un cetățean liber care s-a pătruns de vocația luminată a agnosticismului contemporan, iar în termeni bisericoși, cu o oaie rătăcită, fără proptea transcendentă, ce și-a întors fața de la altar spre a o apleca asupra nuanțelor sterile ale culturii laice. În schimb, în termeni filosofici, criticul nostru e un intelectual care are noțiunea lui Dumnezeu, dar nu și intuiția lui, asta însemnînd că
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
definește ermetismul florentin, capătă la Mario Luzi înfățișarea cea mai originală și înțelesul cel mai profund. Încă de la debutul din anii treizeci, poezia lui Luzi se configurează de fapt ca un fel de „cunoaștere prin cifruri și sclipiri” a esenței transcendente a lumii. Transcendența însăși, alături de intuiția de sorginte creștină, oferă semnele unei nesfârșite deveniri a creației, a unei necontenite, chiar dacă misterioase, ofrande a artistului făcute lumii. Ulterior, Luzi, în tentativa de a interpreta „ocazia metafizică a lumii”, se va confrunta
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
Șam Parnia nu-l trece sub tăcere: e vorba de consecință psihică pe care moartea clinică o are asupra celor care o indura: invariabil efectul este benefic, pacienții căpătînd un tonus optimist, ca de ființe aflate în posesia unei certitudini transcendente. O certitudine asupra căreia medicină nu are dreptul a se pronunța, cum nici Șam Parnia nu o face.
În pragul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4384_a_5709]
-
schlechte Theologie („teologie proastă“) și o Tiefenschwindelei („escrocherie în numele profunzimii“), ei își trădează tocmai această funciară incompatibilitate. Nu poți cere unui profesor de logică să-ți explice taina sfintei cununii, cum nu-i poți cere unui pozitivist să admită prezența transcendentului. Nepotrivirea e crasă și deznodămîntul e dinainte știut. O filozofie fără virtuți teologice e o scrîșnire amară de paradoxuri cioplite în gol. Căci, fără metafizică, filozofia ajunge o analiză a limbii, adică forma cea mai degradată pe care o poate
Plastronul semantic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5754_a_7079]
-
psihică pe care o poți trata cel mult filozofic, dar în nici un caz teologic. Căci după bătrînețe vine moartea și după moarte nu mai vine nimic. Sub acest unghi, considerațiile lui Améry culminează în deprimare lucie. Cui îi lipsește bolta transcendentă, adică posibilitatea de a-și cufunda declinul în matca unui ideal de spirit, acela nu poate fi consecvent cu sine decît într-un singur fel: căzînd în disperare și alegînd sinuciderea. Améry nu a avut o boltă transcendentă deasupra capului
La force des choses by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5766_a_7091]
-
lipsește bolta transcendentă, adică posibilitatea de a-și cufunda declinul în matca unui ideal de spirit, acela nu poate fi consecvent cu sine decît într-un singur fel: căzînd în disperare și alegînd sinuciderea. Améry nu a avut o boltă transcendentă deasupra capului și a procedat în consecință: s-a sinucis la 66 ani într-un hotel din Salzburg, nu mai înainte de a scrie o carte despre sinucidere (Despre sinucidere. Discurs despre moartea liber aleasă). Să-i recunoaștem deci continuitatea gîndului
La force des choses by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5766_a_7091]
-
aripi metalice. Păsări mari nevăzute sau păduri urnite din loc coborau lovindu- și aripile, crengile“. Într-un spațiu vădit arhetipal, unde „totul păru oprit pe loc, desprins din timp“ - pe munte, într-o pădure întunecată - se petrece un misterios război transcendent între cer și măruntaiele pămîntului: „Undeva deasupra, în văzduh, valuri imense se loveau și zgomotul lor străbătea pînă jos, ca într-un fund de mare. Aburi reci, umezi, cețoși treceau vîjîind printre brazi și, sub bătaia lor, ramurile nemișcate sunau
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
Galiția. Sebastian a fost, mai întîi, atras de incipitul poeziei: „Seara, de arme mortale răsună/ Pădurile...”, pe care, păstrîndu-i atmosfera originară, îl amplifică prin variațiuni de poem în proză, inserate în paragraful trei al capitolului VIII. Indefinitul „freamăt de arme” transcendent (cu varianta: „zăngănit de arme” pădureț), ce declanșează o altă rezonanță părții finale a romanului, e de două ori tulburător. O dată deoarece simți că prozatorul reușește să traklizeze cu adevărat inspirat. Apoi, fiindcă această sintagmă, ieșită din afundul trecutului mitic
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
înfățișare onirică, „În care visează fiecare un alt vis / Despre care nu se îndoiește că este realitatea” (Paralele). În marginea unei celebre teze augustiniene, autoarea meditează fertil asupra infertilității (Semințe de piatră). Precum la Blaga, cunoașterea se izbește de cenzura transcendentă, implicînd însă și cenzura inversă, umană, care își îngăduie a cere explicații forței creatoare supreme. Astfel relațiile poetului cu transcendența pun în cauză indicibilul acesteia, care pe de-o parte înzestrează verbul poetic cu sîmburele său ultim, inanalizabil, pe de
Relațiile cu transcendența by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5684_a_7009]