4,624 matches
-
imaginația și istoria, nebunia și luciditatea, viața și literatura. Nici prima parte nu stă însă, până la capăt, precum un elev disciplinat, în banca stampelor naturiste, senin-melancolice, fiindcă O. Nimigean aruncă în tabla de hârtie cu versuri macaronice (în limbi străine), transcrie sms-uri în limbaj abreviat (într-o serie de sms story), trimite S.O.S.-uri tulburătoare („nu-i decît o fantasmă/ dar doare ca un animal jupuit“), cântă ludic prohodul sobei de tablă, descrie frigiderul Indesit ca pe un personaj
Nanabozo și „poienița druidică“ borgesiană by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2542_a_3867]
-
de fapt, în răul celor ce s-au dezis de ea. De aceea, și asta se simte poate cel mai bine în însemnările finale, e atât de ușor influențabilă, atât de sensibilă la orice text pozitiv sau telefon măgulitor, încât transcrie imediat semnele de bunăvoință. Din păcate, am impresia, unii i-au cunoscut slăbiciunea, și, nu o dată, au profitat. Dar asta e altă poveste. Notațiile despre prietenii transformați în adversari sunt, luate separat, jurnalele unor fii risipitori. Probabil că întrebarea interioară
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
chiar ziua morții sale timpurii, în ianuarie 1982. În total, sunt cincizeci și trei de caiete de însemnări (iau datele din prefața lui Ion Bogdan Lefter, inițiatorul și sufletul acestei importante restituiri) dintre care o primă parte, până în august 1957, au fost transcrise de autor în caiete noi, de format mare, iar restul a rămas în forma inițială. Din acest lanț de note aproape zilnice, cărora autorul le dădea o atenție cu totul deosebită, dar care alcătuiesc și substanța vitală a celorlalte cărți
Un jurnal care își scrie autorul by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2454_a_3779]
-
transcriere foarte plauzibilă a limbii vorbite - cu fenomenele ei tipice de fonetica sintactica: acomodări, asimilări, afereze, eliziuni. Îndrăznelile de transpunere grafică sînt fără precedent în literatura noastră (poate cu excepția unor pasaje din proza lui Goma). Confruntate cu culegerile de texte transcrise pentru scopuri lingvistice, notațiile poetice se dovedesc foarte reușite, surprinzînd transformări reale, tipice (precum explozia puternică a oclusivei intervocalice, simplificarea grupurilor consonantice finale, pierderea totală a lui i devocalizat ș.a.): "ioppersonal", "fappa rîu", "bătînccu unghiile", "nus cei în capu lor
Scriere experimentală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18180_a_19505]
-
vreo cinci pagini, scrise liniștit, calm, deși despre lucruri "tari"". Iar peste cîteva zile îi aduce la cunoștință că scrie la Exerciții (titlul inițial al Întîmplărilor în irealitatea imediată, sugerat, cel din urmă, tot de Bogza). Apoi, terminînd manuscrisul, îl transcria, știind că nici această versiune nu va fi cea definitivă. Dar la 11 decembrie 1934 îl vestea că "toată săptămîna trecută mi-a fost rău și n-am putut să vă scriu, piciorul se umflase și aveam febră mare, credeam
O corespondență revelatoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16701_a_18026]
-
una a lui Voronca), îi era frică de vizitele unor conorășeni pentru că "eu nu dispun decît de cel mult două ceasuri pe zi lucide și calme, și tocmai atunci am vizite". La 14 ianuarie 1935, după ce îl anunța că a transcris primul capitol din roman, pe care i-l va expedia pentru a-i comunica opinia, brusc adaugă: "Toată săptămîna trecută mi-a fost imposibil să-ți scriu (nu mi-a fost prea bine, dar mi-am pus în cap să
O corespondență revelatoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16701_a_18026]
-
infinit, din inimă; a fost în urma voastră un gol sfîșietor. Toată dimineața azi am fost enervat, iritat fără motiv, era senzația organică a absenței voastre. Vă rog gîndiți-vă să mai veniți". La 24 mai 1935 comunica faptul că are romanul transcris în întregime aproape și că-l pregătește pentru versiunea dactilografiată. Iar la sfîrșitul lui iunie 1935, după ce primise un mandat de 1000 de lei pentru eseurile din Vremea, nu se mai poate abține și-i transmite lui Bogza toate mulțumirile
O corespondență revelatoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16701_a_18026]
-
Eminescu ar fi fost perfect sănătos ("Eminescu era sănătos psihic în clipa arestării lui" și alte astfel de aprecieri cu vizibile tente grobiene stilistic). Dl. Cernăianu discuta polemic chiar cu dl N. Georgescu care, într-o carte a d-sale transcria ceea ce notase Maiorescu în jurnal că venind Eminescu la el în acea dimineață fatală i-a oferit cinci lei pentru trăsură, dînd indicații birjarului asupra destinației: "Zău, observă ironic nevoie mare dl Cernăianu. Nu a împins nițel trăsura, să-i
O contrafacere grobiană by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16735_a_18060]
-
populației. Fabuloase bunuri agricole rămîn pe cîmpuri; diriguitorii economiei preferă să le piardă decît să-i stimuleze pe țărani prin prețuri de achiziție cît de cît rezonabile. Cît o să mai dureze oare situația asta?". Absurdul socialismului real e sesizat și transcris cu o temerară fidelitate. Asemenea lui I. D. Sărbu și în mai mare măsură decît Mircea Zaciu, "poetul leneș" se arată apt a fixa atmosfera de "mistificare și totalitarism", de impostură și dispreț comunist față de omul simplu, față de individul care
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
supraviețuitor de la Auschwitz care ajunsese acolo la zece ani și care descria acel infern văzut cu ochii unui copil. M-am dus la Paris la Centrul de Documentație Evreiască și am obținut dactilograma acelei mărturii. Iar acest text l-am transcris - pentru că există lucruri pe care nu le poți inventa - și am creat pe baza lui personajul Efraim, copilul găsit ca prin minune și adăpostit de eroul central al povestirii. Apoi, tot pe date reale se sprijină descrierea cartierului general construit
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
dintr-o carte populară, Istoria lui Filerot... Cum era un doctorat în filologie romanică, directorul general al doctoratului, profesorul Aurelio Roncaglia, a hotărît ca Angela să facă o ediție critică. Am ales împreună cu ea acest manuscris destul de mare, apoi a transcris textul, a făcut un studiu lingvistic, unul literar și pînă la urmă a ieșit o carte groasă, de 600 de pagini, care include și traducerea în italiană a textului. Această ediție critică, publicată în colecția Departamentului, a avut recenzii foarte
Luisa Valmarin - Trei decenii de românistică la Roma by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16812_a_18137]
-
deține o metafizică, superioară, a detestării... Diferența dintre aparență și biografia reală, sursa de bază a prozei ultimelor secole, cel puțin. Cabala numelui. Formula magică a cuvîntului,... numelui personajului. Foarte important. O mistică, aproape. Am zis: magie, mai curînd. Formula, transcrisă în dec. 1975: T plus C1 plus C2 plus C3. Un nume auzit în copilărie. Îl trec în roman. Întîmplarea face ca în cîteva săptămîni doar după alegere, să aflu că numele acesta era și al unui ins de treabă
Șuvoiul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16846_a_18171]
-
care l-a dat ea în limba română. Stîngăciile de exprimare, căutarea cîte unui cuvînt potrivit în italiană, franceză sau germană, înainte de a-l afla (cu ajutor din afară) în română, conferă pe alocuri un farmec hazliu replicilor tinerei scriitoare. Transcriindu-le, am avut de ales între reproducerea lor în stil indirect, ca răspunsuri date întrebărilor pe care i le-am pus și între transcrierea fidelă, pe viu, a schimbului de idei. Am optat pentru această din urmă variantă și dintr-
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
din România". Aflăm și o probă despre laboratorul său de creație privind elaborarea, în 1882, a Luceafărului, pe care l-a creat în cîteva săptămîni, la 17 aprilie 1882 vestind-o pe Veronica despre încheierea poemei, pe care, după ce a transcris-o, a citit-o în ședințele Junimii mai operînd modificări. Ediția e creditabilă perfect, facsimilele reproduse la toate scrisorile (excelent executate, restituind pînă și culoarea hîrtiei originalului), atestînd autenticitatea lor. Ca unul care am lucrat pe manuscrisele caietelor eminesciene de la
Un excepțional eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16929_a_18254]
-
o biografie a autoarei și încercând să o portretizeze. Demnă de laudă este rigoarea informațiilor. într-o țară plină de opinii și lipsită în mare măsură de informații , Liana Cozea își face datoria de a ne oferi o biobibliografie precisă. Transcriem un fragment, pentru a pune datele respective la dispoziția cititorilor care nu-și pot procura cartea: "Scriitoarea s-a născut la 9 septembrie 1943 și a murit la 10 octombrie 1887, în urma unei pancreatite acute. Absolventă a Facultății de Filologie
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]
-
tematizate și orchestrate stilistic, că filonul intimist străbate toate scrierile ei, începînd cu romanul de debut, Mai întîi cenușiu, apoi alb și pe urmă albastru și terminînd cu ultima carte tradusă în germană, Die Verabredung - Întîlnirea. Dar mai înainte de a transcrie lungul dialog pe care l-am avut cu Margriet de Moor, să vă spun, pe scurt, despre ce este vorba în cărțile ei. Magda, eroina romanului Mai întîi cenușiu, apoi alb, pe urmă albastru, își părăsește soțul după zece ani
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
Margritei de Moor în Germania (fără a pune la socoteală Olanda natală) rezultă din simpla citare a tirajului general a scrierilor traduse în nemțește: peste trei sferturi de milion. La care se adaugă, desigur, elogiile ne-cantitative ale criticii. Iată transcris de pe bandă și tradus în română, dialogul purtat în primăvara aceasta, cu scriitoarea olandeză, la Köln. R.B.: D-nă Margriet de Moor, succesul cărților dvs. în Germania este neobișnuit. Germania a avut revelația Olandei ca topos literar în 1993, cînd țara
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
voluptoase. O dovedesc mai clar decît orice altceva visele care o bîntuie, dictîndu-i tristețile și ajutînd-o să-și înțeleagă spaimele și nefericirea. Tot visele acestea sînt probabil dovada cea mai solidă a virtuozității de romancieră a autoarei, pentru că a le transcrie, astăzi, după ce a apărut (și apus) o literatură a onirismului nu e ușor. Pleijel notează aceste coșmaruri, în ceea ce deducem că reprezintă jurnalul eroinei, foarte direct și simplu, în propoziții care împînzesc, transferîndu-le într-un spațiu verbal logic și structural
Într-un oraș acoperit de ninsoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17046_a_18371]
-
și am ajuns cu trupele noastre pînă la Stalingrad, pe Volga și Munții Caucaz". Și apreciază că la Stalingrad, datorită himerelor lui Antonescu, "am suferit cea mai mare înfrîngere militară din toată istoria noastră". Scurta istorie a românilor, povestită și transcrisă de dl. Neagu Djuvara, trebuie numaidecît citită. O scurtă istorie a Românilor povestită celor tineri de Neagu Djuvara, Editura Humanitas, 1999.
Meditînd la trecutul României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17073_a_18398]
-
cu căutata lor punere în pagină (care îl determină pe Nicolae Manolescu să le numească, îndreptățit, "caligrame") au aerul unor partituri care evocă acustic o realitate ostilă. Și, tot pe urmele lui Bacovia, ele se constituie în-tr-o poezie "a nervilor", transcriind "fobii" și "depresii", trăirile "autiste" ale unei sensibilități ulcerate de spectacolul cotidian, care are accente de pantomimă grotescă sau de farsă absurdă: "prin/ stânga/ ocolesc semafoare/ fictive și/ mestec o/ gumă/ airwaves tu/ îmi lași pe/ robot/ mesaje/ îmi reciți
Monolog în Computerland by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/17106_a_18431]
-
printre taste și e-mail-uri trimise/ andreei și/ gogoșile parfumate ale/ corneliei și/ sandwich-urile elenei/ te-am iubit și/ am pierdut cheile/ apartamentului când/ mă alergau/ borfașii prin/ piața sudului/ atât de mult te-am iubit" (neoplazie). Angoasele pe care le transcriu poemele din volum nu ating niciodată totuși intensități paroxistice, căci Gelu Vlașin nu este un confesiv și, de aceea, textele sale au mai degrabă aerul unor "puneri în scenă", al unor scenete absurde pe care po Gelu Vlașin, Tratat la
Monolog în Computerland by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/17106_a_18431]
-
așa... Iisuse, vorbăreț bărbat mai era! Și tare aș vrea să știu, Doamnă Moarte, cum îți plac minciunile lui roșii?" Într-o pagină intimă, autorul nu era obligat să citeze poemul îngânat, al lui E.E. Cummings; îmi îngădui să-l transcriu din memorie: "A murit Buffalo Bill/ cel care/ împușca unu-doi-trei-patru-cinci-șase/ porumbei, numai așa.../ Iisuse, frumos bărbat mai era!/ Și-aș vrea să știu, Doamnă Moarte,/ cum îți plac/ privirile lui albastre?" Pe 8 ianuarie 1959, Victor Felea, pe atunci redactor
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
vaită toți de soarta țării lor, altădată călcată de năvălitori, iar acum, în plină epocă de eliberare, incapabilă să-și găsească drumul pentru a se bucura de independență. Întoarsă în camera ei, domnișoara Miallaret scrie cu febrilitate și fervoare. Povestește. Transcrie plîngerile pe care le-a auzit. Și astfel stîrnește curiozitatea corespondentului ei secret, care e profesor. "Franța locuiește la etajul cinci", va spune mai tîrziu Michelet. Pe vremea cînd enunța acest adevăr, adresîndu-se sărăntocilor care sînt adesea făuritorii istoriei, încă
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
filosofiei orientale). E specifică, fiindcă nu poate fi definită ca aparținând unei anume culturi - în pură tradiție a oralității -, e pe tipar "vechi" și totuși adaptată timpurilor noastre. Jean-Claude Carrière a selectat textele după modelul crestomațiilor medievale (fără a le transcrie "exact", fără a ține prea mult seama de originalitate, și cu atât mai puțin de edițiile sau aparatul critic care însoțiseră, cândva, undeva, aceste povești - în ideea că "umbrela e a ta, dar ploaia e a tuturor"... sau, cum spunea
Libertatea, o poveste by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15597_a_16922]
-
unul, dar leu", la Esop morala e: "meritul nu trebuie să-l măsurăm cu ocaua", iar la Luqman, accentul cade asupra nașterii, urmașul fiind în lumea arabă cea mai de preț comoară). Ce-i drept, consecvent convingerilor sale, Carrière nu transcrie finalurile moralizatoare, lăsându-ne să tragem singuri învățămintele (altminteri, cum bine spune un înțelept sufi, "ar fi ca și cum negustorul de fructe și-ar mânca marfa sub ochii tăi și nu ți-ar pune în palmă decât coaja"). Nu pot decât
Libertatea, o poveste by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15597_a_16922]