835 matches
-
mai pe larg În capitolul 14, dar cea mai simplă metodă este să vă creați o barieră energetică imaginîndu-vă că aura vă este plină de Reiki și, dacă vreți, Îi puteți vedea marginea exterioară ca pe o coajă de ou translucidă făcută din energie. Trebuie să vă imaginați că Reiki vă curge prin mîini, umplînd această pojghiță cu lumină albă vindecătoare și să aveți intenția ca Reiki să vă protejeze de orice rău și orice energie negativă va fi, În felul
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
francezului, închidea ochii câteva secunde, apoi îi redeschidea larg, în fundul unor orbite tot mai scobite, care nu vedeau sau, în orice caz, nu ne vedeau. Obrazul lui, sub firișoarele de sudoare, semăna cu un ciob de cuarț, când lăptos, când translucid. Interveneam, știind foarte bine că toate injecțiile alea erau bune doar pentru a prelungi încă o dată acele negocieri absurde. I-am spus acest lucru. Chipul lui de cuarț se însenină sub umbra unui zâmbet: „Știți, aici, în Orient, se practică
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
sub apă, străzile se lungesc și camerele se comprimă, ochi fosforescenți apar din noapte și privesc prin ferestre, luna are o strălucire de magneziu, iar cerul pare un tavan apăsător, totul ca și cum pe ochi vi s-ar fi lăsat pielița translucidă a coșmarului.” Tehnici de science-fiction și psihedelism, univers morbid-romantic sau „citate culturale” din romanul horror de la E. A. Poe la S. King, dar nu fără trimiteri la Lewis Carroll și lumea suprarealismului, a feeriilor sau coșmarelor cu care se hrănește psihanaliza
BRAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285856_a_287185]
-
cu candelebrele ei, cu pardoseala de piatră extrasă din carierele Țării Galilor. Avea și o frizerie cu șase scaune, În care liderii civici erau mumificați cu prosoape fierbinți, și căzi de baie de Închiriat, și ascensoare luminate cu lămpi de marmură translucide, În formă de ou. Lăsând-o pe Desdemona În spatele unei coloane, Lefty o căută prin mulțimea din gară pe verișoara care Îi aștepta la tren. Sourmelina Zizmo, născută Papadiamandopoulos, era verișoara bunicilor mei, prin urmare ar fi fost verișoara mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
face vânt cu evantaiul. Refuzând să se mai certe cu tatăl meu, se duse, cu gleznele ei umflate, până pe terasă. Se așeză lângă geam, Într-un scaun de trestie. Lumina de iarnă, bătând dintr-o parte, Îi lumina latura Îndepărtată, translucidă, a nasului. Își luă evantaiul de carton. Pe față, evantaiul avea inscripționate cuvintele „Atrocități turcești“. Dedesubt, cu un scris mai mărunt, erau particularizate: pogromul din Istanbul de la 1955, În care au fost uciși 15 greci, 200 de grecoaice au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o curte interioară cu un bazin fără apă și o tufă plăpândă de corn, care se apleca În zadar să-și privească forma oglindită. De-a lungul marginii vestice a acestei curți, pornind din spatele bucătăriei, se Întindea un coridor alb, translucid, cam ca tuburile prin care ies echipele de fotbal pe teren. Acest tunel ducea la o clădire anexă mai mică, În formă de cupolă - un fel de iglu imens -, Înconjurată de o verandă acoperită. Înăuntru era o piscină (care acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pistrui. Era aproape ca un bronz. Alunecând, trecea pe lângă mine și vorbea cu o altă Brățară cu Talismane, amândouă mișcându-se cu acea aroganță leneșă, Încrezătoare. Uneori mă privea, dar nu dădea vreun semn că m-ar recunoaște. O pleoapă translucidă se cobora peste ochii ei. Îngăduiți-mi un anacronism. Filmul lui Luis Buñuel Acel obscur obiect al dorinței nu a fost lansat decât În 1977. La vremea aceea eu și fata roșcată nu mai aveam nici o legătură. Mă Îndoiesc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cred că toate trebuie să jucați fără scenariu. Celelalte fete bombăniră. Dar Tiresias, având o viziune În viitor, se Întoarse spre Obiect. ― O să repet replicile tale cu tine. Dacă vrei. Viitorul. Deja se Întâmpla. Obiectul se uita la mine. Pleoapele translucide i se ridicau. ― Bine, spuse ea distantă. Ne-am Înțeles să ne Întâlnim a doua zi, Într-o marți seara. Obiectul Obscur mi-a scris adresa ei și Tessie m-a dus cu mașina până acolo. Când am fost condusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
continua, dar nu vorbea despre fleacuri. Concentrarea lui era intensă. După un timp, ghemuit În continuare Între picioarele mele, Luce se Întoarse ca să caute alt instrument. Îmi apărea delimitat de genunchii mei ridicați, ca un organ uluitor, răsucit și proeminent, translucid În lumina puternică. Urechea lui era foarte aproape de mine. Pentru o clipă am avut senzația că Luce asculta la sursa mea. De parcă dintre picioarele mele i-ar fi fost Împărtășită o ghicitoare. Dar apoi găsi ceea ce căuta și se Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Ea, care înainte nu se înveșmânta decât în stofe de lână, cum a învățat-o bunicul ei, din respect pentru decența tradițională a matroanelor romane. De ce încearcă acum să-și ascundă silueta diformă sub asemenea țesături de lux? Pânza asta translucidă tot bondoacă o arată. Foșnește mătasea grea între degete. Contactul cu materialul îi dă o senzație de bunăstare. Cât o fi costat-o? O avere, fără dar și poate. Și ce croială neobișnuită! Cercetează pe furiș. Su flecată, cu o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pentru că se află lângă bibliotecă. Spre deosebire de celelalte încăperi de la parter, care nu au nici o fereastră spre stradă, lumina irizată a soarelui pătrunde aici printr-o deschizătură mare în zid. Zăbrelele fixe din marmură sunt umplute cu lamele subțiri de piatră translucidă, mică și sticlă colorată, aranjate în forme geometrice. Tiberius se așază, își sprijină cotul pe masă și-l îndeamnă: Spune repede, că n-avem timp. Mă așteaptă o zi grea. Seianus lasă pentru o secundă capul în piept, apoi scoate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
stuf, fuseseră așternute cuverturi albe și, într-un colț, stătea un paravan pliant. — Hanbei, mă auzi? Eu sunt, Hideyoshi. Cum te simți? Hideyoshi se așeză încet lângă prietenul său, privind chipul de pe pernă. Poate din cauza întunericului, fața lui Hanbei era translucidă ca un giuvaer. Nu-ți puteai stăpâni lacrimile, văzând că un om putuse slăbi atât de mult. Lui Hideyoshi, asta îi frângea inima; îl durea chiar și să-l privească pe bolnav. — Doctore, cum e? Medicul nu putu spune nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de la dumneavoastră. — N-o luați așa. Știu câte ceva din ceea ce vă îngrijorează și, fie și numai din acest motiv, ceainăria e locul ideal pentru a sta de vorbă. Se așezară în lumina subțire care intra prin ușile glisante de hârtie translucidă ale micii ceainării. Apa din ibric clocotea de câtva timp, iar acum bolborosea cu un sunet și mai voios decât înainte. Mitsuharu își arătase, de multe ori, spiritul marțial pe câmpul de luptă, dar aici, în fața vetrei, părea a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în întunericul nopților liliachii de mai, cu păsările obosite frânte-n poartă.Sufletele nu mai pot culege visul și îl descarcă, fragil, ca pe un sfărâmicios obiect pe la colțurile străzilor, să-l cumpere trubadurii cu imaginea reflectată orbitor în peretele translucid al vieții. Un glas cutremurat, ca o salcie tânguitoare, îmi susură vorbe de alint în care nu am crezut când trebuia, și-n care aș crede dacă nu ar fi rostite. Pământul încă mai jelește stâlpii podului luat de apele
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
autobuzele ticsite cu oameni cu trupuri agåțate de uși La fiecare hârtop råmâneau presårate pe asfalt fårâme de visuri neterminate Fiecårui anotimp mi-a fost dat så-i simt aromele smarald clorofilic câmp auriu copt ananas rubiniu ionatan și arcticul alb translucid råscolit ridicat înapoi cåtre cer dintre våi de rotile trenului cu umbră gråbitå înspre negura ochiului negru din stâncå Mi-a fost dat så-nțeleg între timp cå fiecare clipire de pleoape e un ochi din nåvodul aruncat peste viațå
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1646]
-
preocupați de mâncare și hohote de râs, iar eu mă holbez la ei ca și când nu ar fi decât niște proiecții pe un ecran, eu îi văd, însă ei nu mă văd pe mine, ca și când între noi ar fi o barieră translucidă, ei sunt conchistadorii, ei sunt oamenii locului, în vreme ce eu nu sunt decât ultimul dintre supuși. Acum, în camera aceasta este pauza mare, deși suntem în mijlocul nopții, din câte știu, nici măcar cafea nu apucasem să beau de dimineață, mirosul mă amețește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
energia care o st\pânise atâta vreme. A deschis ușor gura și m-a privit fix. Arăta ca un aparat care fusese scos din priză în timp ce funcționa. Ochii s-au încețoșat, lăsând impresia că sunt acoperiți cu o membrană subțire, translucidă. — Scuză-mă că te-am întrerupt, am spus eu. S-a făcut târziu și... O lacrimă mare i s-a desprins din ochi, i-a alunecat în jos pe obraz și a căzut cu zgomot pe învelitoarea discului. O dată ce prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nimic. Nici o cicatrice, nici o spărtură pe niciuna din ele. Dintr-o simplă întâmplare, întoarse fascicolul lămpii spre protuberanța pe care o atinsese cu un minut mai devreme și, năucit, văzu metamorfoza. Suprafața ovoidă, până atunci opacă și dură, era acum translucidă. Paralizat de uimire, se holba la neastâmpăratul organic. Pielea acestui lucru era acum transparentă ca sticala. Cu lumina fixată deasupra, se uita intens la... forma încolăcită în interiorul containerului oval. ― Isuse!... ― Ce, Kane? Ce se întâmplă? Dallas se strădui să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
gălbui. Se întoarce cu fața spre dormitorul roșu ca sângele și se ghemuiește, din nou sub cearceaful ud. Când visez, ceva se apropie de corpul meu paralizat, îmi ia capul în palme și mușcă din el ca dintr-un fruct translucid. Deschid ochii, dar nu îndrăznesc să fac nici o mișcare. Sar brusc din pat și mă duc la fereastră. Privesc afară: tot cerul e numai stele. Și imediat, ca și când aș fi rostit o formulă sacră, am început să recuperez câte ceva. Unele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
resorb în umeri. La fel, picioarele ți se retrag în șolduri și nu mai mergi, ci plutești de-a lungul unor pereți de cărămidă roșie, pe care îți lași umbra ca un disc alungit. Ești atât de rotund, încît devii translucid și începi să vezi în toate părțile deodată. Cât sîntem vii, vedem doar ca prin crăpătura unei cutii de scrisori, dar după moarte vedem de jur împrejur, cu toată pielea. Plutind și privind zidurile tot mai apropiate de cărămidă, dar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
negregătit la marea scenă a "cronicii" de față. Nu-mi pasă că ar putea să pară neverosimilă. Scriu doar pentru mine, iar eu am văzut-o cu adevărat. Scena aceasta mă înfioară și acum, încît poate că ea este oul translucid pe care l-am clocit fără să știu douăzeci și unu de ani. Ce pui monstruos ar putea ieși din el! Dar nu vreau să mă mai gândesc. Tot ce vreau acum este să am puterea să descriu "realist" această scenă, deși
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ținîndu-mă de braț, înduioșător de mică în sarafanul ei, îmi povestea visele ei labirintice, cu fluturi multicolori lopătând prin temple de marmură, sau se alinta rugîndu-mă să merg să-i cumpăr un covrig. De multe ori îi vedeam în ochii translucizi, în penumbră, atâta tristețe, încît mă posomoram și eu, simțind că întreaga mea viață cu ea este clădită pe nisip, că tot ce ne leagă e iluzoriu. Atunci nu mai scoteam o vorbă toată ziua, iar ea, chițcăind și trăgând
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și blenda cu mică, în bolovani concavi, bismutul, sulful galben, ca niște bucăți de zahăr cubic peste care ar fi urinat cineva, gneisul striat, gresia. Zone speciale erau rezervate pietrelor semiprețioase, cu luciu mat sau limpezi ca apa: aventurinul verde translucid, cum erau înfățișate pe harta lui Piri Reis mările Chinei, agatul cu o mie de culori, de la cafeniu sticlos la roșu sticlos și de la albastru sticlos la portocaliu sticlos, calcedonia azurie, cuarțul ochi-de-tigru, pe care cine îl vede moare în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
niște exemplare cu aripile mai mari decât o palmă de om, de un azuriu electric sau un galben palid, mătăsos, terminate în coadă de rândunică sau în capete de cobră: viermi cu aripi somnoroase.Unii erau pufoși ca plușul, alții translucizi ca sticla. Gina deschise un insectar și, scoase, înfipt în acul său, cel mai mare fluture, țin minte că se numea Polyphemus, și și-l prinse în piept. Se întoarse apoi cu fața spre mine ca s-o admir. Pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de orientală tristă, de creolă tristă, de idol trist. Iese din baie și începe să se îmbrace. Mi se pare neinteresant, de altfel sânt și în criză de timp, așa că părăsesc garsoniera, ies pe ușa blocului și mă târăsc, hidos, translucid, cu labele mele păroase ocupând tot trotuarul, pe ulițele gloduroase, întunecate, ninse din preajma blocului ei. Câțiva trecători se plimbă încoace și-ncolo prin înserare, dar el nu e. Merg mai departe, dau de șosea și cobor de-a lungul ei
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]