1,217 matches
-
în cap decât pe mami și pe tati și povești de doi bani. Oricum, spânzurații nu suferă, zise tânăra cea masivă. Sir Frank zice că un călău bun poate să scoată un bărbat din celula condamnaților, să-l ducă sub trapă, să-i pună lațul de gât și să tragă de manetă în doar douăzeci de secunde. — De ce să limităm un asemenea privilegiu doar la bărbați? întrebă Wilt răutăcios. Clasa se uită la el, aruncându-i priviri încărcate de reproș. — Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
să stau cu fața spre Marea Scenă, construită în 1891. Cea mai mare scenă din dinastia Ching, e o structură cu trei etaje, de douăzeci și unu de metri înălțime și șaptesprezece metri lățime la parter. Deasupra și dedesubt există încăperi, cu trape pentru îngeri ca să coboare din cer și pentru diavoli, să se ridice din pământ. Sub scenă există și un puț adânc și cinci piscine pătrate, pentru scenele care necesită prezența apei. Legat de scenă este Turnul de Machiaj, o grandioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Îneacă gâtul și o albină zumzăie Împrejur de multă vreme. Dar uite, la doi pași, uniforma de funcționar feroviar, chipiul de controlor, mâna lui Întinsă să-ți perforeze biletul. — Good morning, sir! Your ticket, please! Acum are să se deschidă o trapă sub picioarele tale și, tot explicând, rușinat, transpirat, Încurcând Între ele pronunțările, declinările, conjugările, ai să te rostogolești Între roțile iuți până În bezna udă. * Ce noroc, controlorul era la doi pași de tine, dar nu te-a zărit! Ce noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
face bine să se pună pe treabă înainte ca testiculele să i se micșoreze până la dimensiunile unor gămălii de ace. —Ai spus că ești în pauza de masă. Cu ce te ocupi? a întrebat-o el leneș, ridicând ochii la trapa din tavanul ascensorului. — Sunt asistenta personală a unui director, a spus Alison, fiind rândul ei să se uite la ceas. Și am întârziat foarte mult. — Da? A cărui director? —Jack Phelps. De la Impacta. Îl știu bine. Bărbatul s-a aplecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-i mare golful dintre Havana și Key West. Eu abia eram la Început. După un timp am coborît Înapoi În carlingă și - de cine dau acolo? Eddy! — Ce s-a-ntîmplat? Ce-are motoru’? — S-a oprit. — Și de ce n-ai ridicat trapa? — Mai du-te dracu’! i-am spus. Știi ce făcuse? Se-ntorsese, se strecurase prin trapa din față și se dusese-n cabină, unde se culcase. Își luase la el două sticle de un sfert. Intrase În prima cîrciumă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
am coborît Înapoi În carlingă și - de cine dau acolo? Eddy! — Ce s-a-ntîmplat? Ce-are motoru’? — S-a oprit. — Și de ce n-ai ridicat trapa? — Mai du-te dracu’! i-am spus. Știi ce făcuse? Se-ntorsese, se strecurase prin trapa din față și se dusese-n cabină, unde se culcase. Își luase la el două sticle de un sfert. Intrase În prima cîrciumă care-i ieșise-n cale, Își luase sticlele și urcase pe vas. Se trezise cînd am pornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să luăm doișpe gălbejiți din Bacuranao. Tu trebuie să treci la timonă cînd Îți zic și să faci ce-o să-ți spun atunci. Îi luăm pe gălbejiți și-i Încuiem sub puntea din față. Du-te acum acolo și Închide trapa pe dinafară. S-a dus În față și eu Îi vedeam umbra În Întuneric. CÎnd s-a-ntorse, m-a-ntrebat: — Harry, pot să iau o gură? — Nu. Vreau să bei doar cît să-ți faci curaj, nu cît să nu mai fii bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
vezi că-mi dă a doua tranșă, Îndreaptă barca spre larg și pornește. Nu te interesează ce și cum. Mergi mai departe, indiferent ce se-ntîmplă. Ai Înțeles? — Da. Dacă vreun gălbejit vrea să iasă din cabină sau dă să forțeze trapa, iei pușca cu aer condiționat și tragi să pice-napoi la fel de repede cum a ieșit. Știi să o folosești? — Nu. Da’ mi-arăți tu. — N-o să ții minte. Cu un Winchester știi să tragi? — Trebuie doar să trag maneta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
am lăsat pe ei s-o lipească. Domnul Sing apucase ruloul care traversa pupa, folosit pentru a trage peștii mari pe punte. — Lasă-i să urce, cîte unu’, i-am spus. Alți șase gălbejiți asortați au urcat pe punte. — Deschide trapa și condu-i, i-am spus lui Eddy. — Da, domnule. — Pe urmă Închide cabina. — Da, domnule. L-am urmărit pînĂ a ajuns Înapoi la timonă. — În regulă, domnule Sing. Acum să vedem restul banilor. Și-a băgat mîna-n buzunar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
e frică să moară. Am Încercat să-i fac să treacă peste asta. Da-i apucă la fiecare atac. Arată a tanchiști cînd Îi vezi lîngă tancuri, cu căștile pe cap. Arată a tanchiști cînd intră Înăuntru. Da’ după ce Închid trapele, vezi că n-ai nimic acolo, În interior. Nu-s tanchiști. Și pînĂ acum n-am avut timp să pregătim alții. — Mergem să te speli? SĂ mai stăm puțin. E plăcut aici. Da, chiar că-i ciudat - În capătu’ străzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
o deschidem și salut! Capcana este pregătită! Iar noi..., noi am tăiat-o! Dar, pe unde? Pe-aici, bre! și nenea Sandu dă la o parte linoleul pătat, descoperind un capac hexagonal, de tablă ruginită. Un chepeng, cu belciug. O trapă! Phiii... Ca-n filme! jubilează Bossul. Coborâm prin beci, care are o ieșire secundară dincolo de drum, în câmp, ne furișăm și ne târâm prin bălării, vreo zece-douăzeci de metri, de marjă, ca să nu ne prindă suflul. Ne mai trebuie doar
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
prelucrarea lor din Beatles. Telente atât aștepta ca să le povestească ce panaramă are el la bloc cu arhitectul de la trei. Profesorul ascultă distrat, gîndindu-se câtă ironie cuprinde istoria și amintindu-și un pasaj din Gerontion a lui Eliot. Da, numai trape, numai capcane și drumuri sucite... Gama care făcuse odată gloria lui Pitagora, celebra scară muzicală de zece sunete, corespunzând fiecare câte unei planete (ultima dintre ele fiind misterioasa Antihton, iar prima însuși Soarele) și câte unui segment de dreaptă aflat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
moduri. Mă întreb însă care-i scopul creației? * În societate totul este diferențiat, pus pe ranguri, pe stări, pe nivele, pe clase și calități, atâta vreme cât nu facem abstracție de suprafața lucrurilor. Secționarea lor divulgă identitatea viscerelor, la ființe, și deschide trapa prin care emană mirosurile "metabolice. * O albie de râu suntem, cu reflecțiile universului în oglinda de la suprafață și cu mirosul mâlului hrănitor de la fund. Viața este o despărțire permanentă de viață. Dragostea? O psihopatie lirică. În fața condiției nemiloase de muritor
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93037]
-
am grăbit să trec mai departe și am ajuns într-o sală luminată numai pe jumătate. "Oprește-te!" mi-a poruncit o voce din jumătatea de sală aflată în întuneric, în aceeași clipă, sub picioarele mele s-a deschis o trapă prin care m-am prăbușit într-un tunel vertical. Am apucat să aud în urma mea un hohot de râs, după care am continuat să cad însoțit de o muzică languroasă. Simțeam că lunecam pe ceva mucilaginos. Deodată, m-am oprit
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Chiar mă-ntreb cum o să-ți mai tihnească somnul după aceea.“ „Fugi de-aici, domnule Grant!“ - a zis. „N-o să-mi pese cîtuși de puțin. Doar am făcut lucrul ăsta de-atîtea ori. N-am altceva de făcut decît să las trapa“ - a zis. „E exact același lucru ca și cum aș suci gîtul la un pui“ - a zis. „Ce părere ai?“ - mi-a spus tatăl tău. „Ai mai pomenit un om ca ăsta? Parc-a pierit din el tot ce-i omenesc“ - zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cât vedea cu ochii, apele-i înfiorate, fără nici un petec de pământ. Își luă ochii de la priveliștea marină pentru a-și continua examinarea. O scară de oțel se ridica într-un colț. Ea ducea într-o înclinare rigidă la o trapă închisă. Gosseyn urcă degrabă. În încăpere - o magazie, Gosseyn privi etichetele lăzilor și cutiilor, nu prea știind ce anume căuta, dar fiind gata să urmeze orice idee care i s-ar prezenta. Deodată, pe când examina un recipient plin cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
și nici nu le fur. Ești sigur că nu mai vrei? Da, mulțumesc, domnule Drummond. — Duncan trebuie să plece acum, tată. Avem o întîlnire. Vrei să-ți mai pun cărbuni? — Dacă poți smulge puțin timp din întîlnirea voastră presantă. O trapă de lemn se deschidea spre grămada de cărbuni de-afară. Thaw și Drummond traseră bucăți pe podeaua sălii cazanelor, cu niște furci din lemn prost făcute. Apoi Drummond le puse cu o lopată în cazan și plecară după ce se spălară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Dar nu observă nimic deosebit, lemnul rădăcinilor ― acum de culoarea galbenă a lămâii, ― curbându-se masiv până în plafon. Cât de sus putu pipăi cu buricele degetelor, nu întâlni decât aceeași suprafață dură, ca de metal. Nici striuri, nici neregularități, nici trape ascunse, nimic care ar fi putut oferi vreun indiciu. Gosseyn se simțea cuprins de neliniște. Hrubele astea erau, se pare, fără capăt. Dacă voia să le exploreze cu adevărat avea nevoie de provizii. Desigur, era o prostie să-și piardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
și zece kilometri, numai pădurea să nu se termine, căci atunci... Abia dacă mai apucă să facă 25 de pași în lungul crengii când, deodată, scoarța lemnoasă cedă sub greutatea lui. Căzu pe un fel de planșeu. În clipa următoare, trapa se închise deasupra lui, lăsându-l în întuneric. Gosseyn n-avu nici măcar timpul să-și dea seama de absența luminii, căci, cum atinse solul lustruit, acesta începu să se încline în jos. Unghiul de înclinație se accentua cu rapiditate: 50
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
cât vedea cu ochii, apele-i înfiorate, fără nici un petec de pământ. Își luă ochii de la priveliștea marină pentru a-și continua examinarea. O scară de oțel se ridica într-un colț. Ea ducea într-o înclinare rigidă la o trapă închisă. Gosseyn urcă degrabă. În încăpere - o magazie, Gosseyn privi etichetele lăzilor și cutiilor, nu prea știind ce anume căuta, dar fiind gata să urmeze orice idee care i s-ar prezenta. Deodată, pe când examina un recipient plin cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Dar nu observă nimic deosebit, lemnul rădăcinilor ― acum de culoarea galbenă a lămâii, ― curbându-se masiv până în plafon. Cât de sus putu pipăi cu buricele degetelor, nu întâlni decât aceeași suprafață dură, ca de metal. Nici striuri, nici neregularități, nici trape ascunse, nimic care ar fi putut oferi vreun indiciu. Gosseyn se simțea cuprins de neliniște. Hrubele astea erau, se pare, fără capăt. Dacă voia să le exploreze cu adevărat avea nevoie de provizii. Desigur, era o prostie să-și piardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
și zece kilometri, numai pădurea să nu se termine, căci atunci... Abia dacă mai apucă să facă 25 de pași în lungul crengii când, deodată, scoarța lemnoasă cedă sub greutatea lui. Căzu pe un fel de planșeu. În clipa următoare, trapa se închise deasupra lui, lăsându-l în întuneric. Gosseyn n-avu nici măcar timpul să-și dea seama de absența luminii, căci, cum atinse solul lustruit, acesta începu să se încline în jos. Unghiul de înclinație se accentua cu rapiditate: 50
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
singur la cucerirea taberei. „Mii de tunete și de fulgere ! Ticăloșii aceștia vor plăti ! Pe comoara lui Rackham cel roșu, îi voi strivi ca pe niște gândaci !” Un membru al rezistenței, la indicațiile lui Maketero, ne-a condus către o trapă ce face legătura cu interiorul uzinei. În câteva minute eram înăuntru, cutreierând culoarele luminate electric și încercând să evităm paznicii care patrulează. Am observat uzina și centrala electrică funcționează cu adevărat - combustibilul care dă energie ne este încă necunoscut. După
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
nivelul patru al uzinei : o ușă blindată s-a deschis, iar ei au dispărut în spatele ei. Cu ajutorul cifrului introdus în mecanismul de siguranță, i-am urmat și noi, către acest colț interzis al fabricii. O succesiune de culoare și de trape ne conducea către miezul pământului, la o adâncime pe care nu o puteam decât bănui. Zgomotul ciudat care ne întâmpinase apropiindu-ne de Bulundi devenea din ce în ce mai puternic, ca și cum armata nibelungilor ar fi trudit în pântecele Africii. Peregrinările noastre erau ghidate
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
legate în jurul taliei scoteau exclamații uimite, Maggie încerca să-și miște privirea ca pe o rază de lanternă. Era oare mica tăbliță a lui Avraam ascunsă pe undeva pe aici? Cercetă pământul, întrebându-se dacă nu exista un fel de trapă, o scară poate, care să ducă într-o pivniță. Dar unde? —OK. O să urmărim lumina aia mică de acolo - și o să trecem prin Pasajul Secret. Un adolescent imită vaierul lugubru al unei fantome. Sora lui cânta melodia de la Zona crepusculară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]