562 matches
-
până simți că i se face rău. " Criza! Dacă nu fac rost urgent de morfină, partida e pierdută!" CAPITOLUL X O SINUCIDERE ROMANTICĂ Lampa încovoiată cu o căciulă de tablă verde și gât inelat lumina masa și mâinile lui Cristescu. Trapul rezemat de spătar se ascundea în întuneric. Privind degetele lungi, nervoase de chirurg sau de cartofor, Azimioară încercă sentimentul că există separat, trăiesc cumva o viață a lor, aparte, ca în tablourile unui pictor pe care-l iubea și unde
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de vedere nu era cel bun. Își lovește hârtiile cu palma. Asta nu este decât o aproximație. Când o să ajung să redau perfect tabloul pe care-l am în închipuire, când fraza mea va avea însăși cadența acestei plimbări la trap, un-doi-trei, un-doi-trei, atunci restul va fi mai ușor și mai ales iluzia va fi, de la început, atât de puternică încât se va putea exclama : "Jos pălăria!" Dar, pentru asta, mai avea încă mult de lucru. N-ar consimți niciodată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cale-ntoarsă pe un alt drumeag și se postează lângă o clăiță de grâu la ceva depărtare de drum, hotărât să doarmă lângă munca sa. Stând el așa, după o primă ațipeală aude un trăncănit de căruță care se deplasa la trap - ascultă sunetul roților pe caldarâmul aspru al drumului și după aceea - nimic - semn că acea căruță goală trecuse de pe drumul tare pe miriștea afânată a fostului lan de grâu. Din culcat cum era pe niște snopi de grâu, își schimbă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Hugo, slavă Domnului că ești acolo. Trebuie să mă ajuți, nu știu ce e cu el, e... Alice s-a încruntat. — Cine e la telefon? —Sunt Hugo. —Hugo? Alice a simțit că-i ia foc fața. Inima i-a luat-o la trap sub impulsul amintirii ultimei lor întâlniri. Ce lucruri spusese. Cât băuse. Ce părere trebuie să-și fi făcut el despre ea. În celălalt colț al camerei, Jake a înțepenit într-o atitudine ostilă la auzul numelui. —El! Ce vrea? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
două-trei ori, după care, senmuie. Rămase răstignit, cu mâinile Într-o parte, desfăcute, ca o crăcană, În dezordine, și, cu picioarele În cealaltă parte, a coarnelor, așijderi, În dezordine, blegi, bălăngănind, fără viață. Speriat la culme, taurul o porni la trap, spre șoseaua asfaltată. De acolo, tot la trap, cu trofeul În coarne, nu se opri decât la poarta dincolo de care nuntașii jucau de mama focului. Când văzură animalul, cu omul mort Între coarne, deasupra frunții și a ochilor, rămaseră consternați
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mâinile Într-o parte, desfăcute, ca o crăcană, În dezordine, și, cu picioarele În cealaltă parte, a coarnelor, așijderi, În dezordine, blegi, bălăngănind, fără viață. Speriat la culme, taurul o porni la trap, spre șoseaua asfaltată. De acolo, tot la trap, cu trofeul În coarne, nu se opri decât la poarta dincolo de care nuntașii jucau de mama focului. Când văzură animalul, cu omul mort Între coarne, deasupra frunții și a ochilor, rămaseră consternați. După câteva clipe de beatitudine, unii prinseră a
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
i se păru că, apropiindu-se de moșier, îl sărutase ușor pe obraz. Însă tânărul, spre a nu împiedica aceste familiarități, se coborâse mai repede pe scară. - Pascalopol, îi mărturisi Otilia lui Felix, care sta sumbru,în vreme ce trăsura aluneca în trapul cailor, este un bărbat chic. Și ce singur e, săracul! A doua zi, stând turcește pe sofaua ei, Otilia vorbea lui Felix, pe mâinile căruia petrecuse o jumătate de ibrișin: - Mi se pare că nu-ți place Pascalopol. De ce? - Nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
furtuni de praf. - Ce s-a-ntîmplat, Ciucene? - Au venit domnii de la societatea pentru asigurări și văașteaptă! - Ah, făcu Pascalopol agasat, tocmai acum!După o scurtă chibzuire, moșierul lăsă pe cei doi în paza omului și, încălecînd pe calul acestuia, porni în trap spre curte. Otilia nu-și părăsi gândul dintâi și, scoțîndu-și ciorapii, intră în apă cu picioarele ei subțiri. G. Călinescu - Îmi place Pascalopol, zise ea ca pentru sine, în lume eun om încîntător, dar nu vrea să se urce în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Tarapana, mai mult pe sub ulucile din margini, auzi vioriștii cântând încă chefliilor și se așternu la drum. Frumoasă noapte! Se dezmorțise puțin. Simți mirosul veșted al frunzelor de salcâm, scuturate și împrăștiate. Ca să-i treacă de urât, începu să fluiere. Trapul ușor al mârțoagelor abia se auzea. A străbătut Cioplea și de acolo a călcat peste niște grădini de zarzavat neîngrădite, lăsând în urmă mahalalele. Nici nu dăduse de ziuă când a sosit și Gheorghe, ostenit și dămfuit, dar vesel că
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Spre miezul nopții, bărbatul a plătit și a lăsat și bacșiș. Era amețit, și Lina 1-a sprijinit până la poartă. Cîf ciumarul chemase o trăsură și se urcaseră. Până acasă, Stere a dormit cu capul pe umărul ei. Femeia ascultase trapul cailor pe caldarâmul Griviței. Calea Negustorilor era pustie la ora aceea. Lămpile cu gaz aruncau lumina lor pe trotuarele pustii. - Încotro, cucoană? întrebase birjarul. - La Cuțarida! răspunsese Lina, și privise cerul de vară. La podul Basarab, semafoarele verzi și roșii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și le luară la masa lor. Nu se supăra Bozoncea. În zori, au lăsat bacșiș chelnerilor și au plecat cu lăutarii în trăsuri. Paraschiv se nimeri lângă Didina, care-l ținea pe staroste în brațele ei. Stăpânul adormise, legănat de trapul ușor. Nu spunea nimic pungașul. Privea numai cerul albicios și salcâmii despuiați ai Griviței. Copitele cailor loveau caldarâmul și în celelalte trăsuri se auzeau chiuiturile hoților. Lămpile albastre cu gaz aerian lăsau sub ele, pe trotuarele pustii, umbre albastre. Birjarii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mușcat gura și-ar fi bătut-o. Trupul greoi al lui Bozoncea se mișcă. Tăcură, înspăimîntați amândoi. Starostele dormi mai departe. Până în Cațavei nu se mai auziră decât cântecele lui Zavaidoc, care se suise pe capra trăsurii, și copitele cailor: trap, trap, trap, trap... Priveghi Mai muriseră. Până s-o bage și pe ea în pământ, Aglaia spălase morți, le mâncase din pomană. Întâi trecea spărgătorul de lemne. A gunoierului îl simțea de departe, cu sufletul. O dată se împosoca. - Grigore, nu știu ce
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
gura și-ar fi bătut-o. Trupul greoi al lui Bozoncea se mișcă. Tăcură, înspăimîntați amândoi. Starostele dormi mai departe. Până în Cațavei nu se mai auziră decât cântecele lui Zavaidoc, care se suise pe capra trăsurii, și copitele cailor: trap, trap, trap, trap... Priveghi Mai muriseră. Până s-o bage și pe ea în pământ, Aglaia spălase morți, le mâncase din pomană. Întâi trecea spărgătorul de lemne. A gunoierului îl simțea de departe, cu sufletul. O dată se împosoca. - Grigore, nu știu ce mi-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și-ar fi bătut-o. Trupul greoi al lui Bozoncea se mișcă. Tăcură, înspăimîntați amândoi. Starostele dormi mai departe. Până în Cațavei nu se mai auziră decât cântecele lui Zavaidoc, care se suise pe capra trăsurii, și copitele cailor: trap, trap, trap, trap... Priveghi Mai muriseră. Până s-o bage și pe ea în pământ, Aglaia spălase morți, le mâncase din pomană. Întâi trecea spărgătorul de lemne. A gunoierului îl simțea de departe, cu sufletul. O dată se împosoca. - Grigore, nu știu ce mi-e
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ar fi bătut-o. Trupul greoi al lui Bozoncea se mișcă. Tăcură, înspăimîntați amândoi. Starostele dormi mai departe. Până în Cațavei nu se mai auziră decât cântecele lui Zavaidoc, care se suise pe capra trăsurii, și copitele cailor: trap, trap, trap, trap... Priveghi Mai muriseră. Până s-o bage și pe ea în pământ, Aglaia spălase morți, le mâncase din pomană. Întâi trecea spărgătorul de lemne. A gunoierului îl simțea de departe, cu sufletul. O dată se împosoca. - Grigore, nu știu ce mi-e. Am
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
din plăceri și o lene ucigașă fl cotropea încă. Cataroiul râdea sălbatic, clătinând din pieptul lui uriaș. 305 - Zi, d-ăștia mi-ești, ucenicule? Îi trecuse oboseala. La șoseaua Mandravelei, dăduse sluga cfr-ciumarului la o parte și mânase el caii. Trap i-a adus. Nu mai putea să rabde gândul de a-l ști pe Paraschiv în brațele ibovnicei. Îi părea rău că nu 1-a omorât, acolo, la circiumă, să nu mai ajungă până la ea. Aproape de casa Didinei, căruța se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de Boulogne”. Autorul nemulțumit povestește ceea ce crede despre fraza respectivă astfel: „Asta nu este decât o aproximație. Când o să ajung să redau perfect tabloul pe care-l am În Închipuire, când fraza mea va avea Însăși cadența acestei plimbări la trap, un-doi-trei, un-doi-trei, atunci restul va fi mai ușor și mai ales iluzia va fi, de la Început, atât de puternică Încât se va putea exclama: «Jos pălăria!»”1. Binswanger ne vorbește despre cazul unei femei chinuite de căutarea neîncetată a unor
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
plăcut; pliabil; plictiseală; podea; poziție; profesor; reazem; repaus; respira; pe rotile; rotund; scaun la cap; scîrțîit; scump; a sta așezat; stai jos; de stat; pentru stat; stat jos; statornicie; pe ce stăm; stresant; suspin; șede; șes; șezînd; taur; telefon; toaletă; trap; țării; ură; ușurință; verde; vopsit (1); 790/182/82/10/0 scăpa: fugi (41); evada (33); libertate (25); pierde (25); fuge (21); prinde (17); ușurare (17); a fugi (16); închisoare (16); liber (16); elibera (13); eliberare (13); repede (12); jos
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
neant; neliniște; netedă; oaie; ochelari; oi; pășune; piedică; piedici; pierdere; pietre; pîrău; pîrtie; platformă; poieniță; poziție; de presiune; priveliște; provocare; pustie; rece; relaxare; rîpa; risipi; rîul; rîuleț; role; rostogoli; săniuș; scurtă; sfîrșit; stîncă; străinătate; cu succes; sui; sus; tablou; teren; trap; trăsură; umbră; urcuș; ușurime; văgăună; văi; vale; Valea Jiului; Valentina; viață; vie; viitură; voință; zale (1); 797/201/76/125/0 valoare: bani (198); preț (83); aur (38); scump (30); mare (22); importanță (21); bogăție (13); ban (12); calitate (12); important
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Inside the Minds of Angry and Controlling Men, Berkeley Publishing. Bell, Arthur H., Dayle M. Smith, 1999, Management Communication. Wiley. Bell, Arthur H., Dayle M. Smith, 2004, Winning with Difficult People 3e.Barron’s. Carter, Les, 2003, Wiley The Anger Trap. Dana, Daniel, 2000, Conflict Resolution, McGrawHill. Davies, William, 2001, Overcoming Anger and Irritability, New York University Press. Denise, Carolyn, 2004, A Mother Tongue: Overcoming Verbal Abuse, Jawbone Publishing. Elgin, Suzette Hagen, 1993, Genderspeak: Men, Women and the Gentle Art of Self-Defense
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
foarte cuminte pe care tatăl meu o înhăma la șaretă de obicei. Fetița era numele ei, pentru că se născuse în aceeași zi cu mine. Fetița era o ființă credincioasă și când mă urcam călare, ea stătea cuminte și mergea la trap frumos fără să mă zdruncine. Deseori am mers la via de la Cernicari călare pe Fetița iar părinții mei nu erau îngrijorați din această cauză. De fapt mulți săteni mă și cunoșteau ca fiind „fata popii” și mă salutau cu bucurie
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
pe durata a patru ani! În fine, cel de-al treilea povestitor, Manoilă, pretinde că s-a întâlnit cu diavolul în persoană: "Era iarnă [...], și eu veneam, scârțâind din cizme, pe Dealu-Băilor. Și, iată, chiar pe creasta dealului, venea, în trapul calului sur, un ghinărar. Hainele pe el, frâiele, scărițele ardeau în aurul cel mai curat. Și nu s-auzea mersul calului, părea că nu s-atinge de pământ. După el, la doi pași, veneau doi aghiotanți, cu dreptele pe săbiile
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
felinare. Proprietarii erau responsabili atât pentru comportamentul vizitiilor cât și pentru eventualele accidente produse de caii nărăvași. Curățenia trebuia să fie exemplară, aceasta fiind menținută obligatoriu în intervalele din timpul staționărilor. Viteza nu putea să fie mai mare decât „la trapul de mijloc al cailor”. Pentru a risipi orice neînțelegeri legate de preț, conducătorii trăsurilor erau obligați să arate mușteriului, la plecare, ora exactă. Din raportul de activitate pe anul 1908 al Poliției Bacău rezultă că în acel an în oraș
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
scara șeii când încălecă. — Și mai ar fi ceva de adăugat. — Poruncă, măria ta. — Să se adune prostime în fața curții domnești. Să fie mulți. — Bine gândit, măria ta. — Să ne vedem cu bine. Brâncoveanu dădu pinteni calului care porni în trap spre casă. În sala mare de jos îl așteptau jupânesele Stanca și Marica îmbrăcate în haine cernite. De ce ai zăbovit atât? S-au adunat toți frații mei acolo și eu stau să te aștept pe domnia ta, îi reproșă smiorcăind jupâneasa
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
paisprezece ani, gata nunta. Ușa se deschise, lăsând să intre postelnicul și două slugi ce purtau pe brațe hainele măriei sale. — Caleașca așteaptă. Era și timpul, că nu mai băteau clopotele. În întunericul caleștii acoperite, în caftan, tăcut, îl aștepta Ștefan. Trapul mărunt al cailor cu zgomotul lui sacadat acoperea toate zvonurile primăverii întârziate. — Ei? — Măria ta, taică, am prins niște vești proaste... Cum adică, ai prins vești? — Iertare, măria ta, dar cam de un an mi-am zis că trebuie să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]