452 matches
-
erau și femeile de la seceriș din cadrul alianței clasei muncitorilor cu țăranii care își legau baticul cu nodul la spate, în așa fel încât torpoarea de iulie să fie mai ușor de îndurat. Femeile țărănci erau tinere: din câmpia Bărăganului ele trebăluiau pe lângă baloții de paie care aminteau de cuburile lui Matisse. De fapt, acea vagă trimitere spre abstracționismul modern "cadra" cum se spunea atunci cu noile cuceriri științifice întrupate de combinele care purtau, deloc întâmplător, numele de "Gloria". Sau altfel, nu
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
săptămână, sau poate mai mult, și mie îmi trece prin cap mirarea brâncovenească: "N-aș fi gândit, Staico, să văz una ca aceasta, zău, n-aș fi gândit în vieața mea". La Chicago a trăit, la abatoarele cele mari a trebăluit unchiul Tonăs, mulți ardeleni și bănățeni apucaseră în timpurile de atunci calea împărătească în vremea pe când, în Lumea Nouă, bântuia prohibiția. Despre asta de pe urmă l-am chestionat și moșulică multe nu știa să zică, doar despre cutare dimineți geroase
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
sila, o poliție ideologică. Ia te uită, îți zici, în cultura noastră peste tot pândește capcana roșie, în timp ce aceea brună nu e niciunde. Așadar, în atari condiții, vorba cutărui domn inspector de română din vremea răposatului, m-am decis! Voi trebălui unilateral la operă, îmi spun, pe când tocmai îmi este dat să-l aud pe domnul Ilie Șerbănescu la TVR 2 cum cere, cu voce măsurată, că trebuie luate măsuri speciale împotriva autorilor Memorandumului cu provinciile printre care (vai mie!) mă
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
urma. Nu trebuia să se mai gândească la el însuși ca aparținând unei anumite planete; dar tot mai păstra ceva afecțiune pentru sistemul solar. Îi atrase atenția un zgomot și plecă de la fereastră și constată că sclavele de pe puntea inferioară trebăluiau în sufragerie. Le privi gânditor, observând că aceea care era tânără și frumoasă era mereu înghiontită de celelalte femei. În jur de 19 ani, estimă Gosseyn. Își ținea ochii plecați, semn grăitor. Dacă se pricepea la Talamice - și era cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Jean Dupont (1918) este socialist..." Orice, inclusiv opiniile politice ale lui Jean Dupont, sunt supuse schimbărilor, și nu putem, în consecință, să le menționăm decât dacă sunt determinate în timp. Treptat Gosseyn conștientiză cadru]. Întoarse capul spre sufragerie, unde servitorii trebăluiau mai devreme. Nu se mai vedeau. Zărea colțul mesei care părea pregătit deși nu se vedea mâncarea. Privirea se îndreptă spre Leej, zăbovi asupră-i până constată că se ridica și se ducea la ușa dinspre camera de pilotaj. De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
într-o haină veche și pantaloni din catifea reiată vîrîți în șosete, și pentru că nu începuse încă școala, Thaw stătea și mîzgălea la biroul domnului Thaw sau se trîntea pe carpeta din fața șemineului și citea, bucurîndu-se de prezența mamei, care trebăluia prin casă. într-o zi, domnul Thaw îi spuse: — Duncan, o să dai examenul de admitere peste șase săptămîni, nu-i așa? — Da. — îți dai seama cît de important e examenul? Dacă o să treci, o să urmezi liceul unde, dacă o să lucrezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
urma. Nu trebuia să se mai gândească la el însuși ca aparținând unei anumite planete; dar tot mai păstra ceva afecțiune pentru sistemul solar. Îi atrase atenția un zgomot și plecă de la fereastră și constată că sclavele de pe puntea inferioară trebăluiau în sufragerie. Le privi gânditor, observând că aceea care era tânără și frumoasă era mereu înghiontită de celelalte femei. În jur de 19 ani, estimă Gosseyn. Își ținea ochii plecați, semn grăitor. Dacă se pricepea la Talamice - și era cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Jean Dupont (1918) este socialist..." Orice, inclusiv opiniile politice ale lui Jean Dupont, sunt supuse schimbărilor, și nu putem, în consecință, să le menționăm decât dacă sunt determinate în timp. Treptat Gosseyn conștientiză cadru]. Întoarse capul spre sufragerie, unde servitorii trebăluiau mai devreme. Nu se mai vedeau. Zărea colțul mesei care părea pregătit deși nu se vedea mâncarea. Privirea se îndreptă spre Leej, zăbovi asupră-i până constată că se ridica și se ducea la ușa dinspre camera de pilotaj. De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
vizibilității, întreg sistemul nervos i se încordă în fața primejdiei. Trecură mai multe secunde până să-și dea seama ce se întâmpla: cineva îi scana interiorul corpului. După un timp, omul plecă. Curând după aceea, Corl auzi zgomotele unor oameni care trebăluiau ceva mai departe. Zgomotele astea se stinseră treptat. Corl aștepta răbdător să se facă liniște. Odinioară, înainte de a fi ajuns relativ nemuritori, corlii obișnuiau și ei să doarmă noaptea - își adusese aminte de acest obicei privindu-i pe oamenii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
avea și un cocoș de sămânță, unul cu pieptul lat, ochi plini de foc, cu creastă mare și coadă rășchirată, care cânta des și scurma și avea alai de găini după el, așa că putea să-și vândă liniștit claponul. Nevasta trebăluia, cu părul legat într-o basma albastră, plină de făină pe mâini și pe șorț, încă nu terminase pregătirile pentru Crăciun, dar se simțea, din prag, un miros de varză amestecat cu miros de aluat de cozonac și coajă de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
să-și prelungească zborul, dar nu mai izbuti. Nu, din păcate, știa prea bine că zborul e vis și patul e realitate. Că poate sta cât vrea în pat, dar că lungimea visului nu depinde de voința lui. Mamă-sa trebăluia deja prin bucătărie, înseamnă că se simte bine. Și lui îi e bine acum, îi e cald sub plapumă, ghemuit, e nespus de fericit după zbor, de parcă l-ar fi făcut cu adevărat, e bucuros că azi n-are griji
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
îl culesese din aeroport. Nu fusese vreodată între creștini într-o astfel de noapte, dar văzu că în casa gazdelor lui nu se întâmpla mare lucru. Godun era văduv, dar Omar nu află decât cu acel prilej că femeia care trebăluia zi de zi în bucătăria de la parter era numai bona copiilor și o intendentă a curții cu acareturi. Godun avea un băiat, Martin, pe care îl strigau Mémé și o fetiță mai mică, Isabelle-Anais, care abia împlinise cinci ani. Amândoi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
după-amiază îi ajunse în urechi vestea că vor pregăti toată noaptea mâncăruri pentru o pomenire a răposatei neveste a lui Godun. „Așadar, va fi zarvă“, își zise și se gândi cum s-ajungă cu fata în așternut, fără ca toată lumea care trebăluia la bucătărie să îi vadă în mansarda fără perdele. Hotărî s-o aștepte în întuneric. „Dar nu va veni. Nu se poate ca totul să se petreacă atât de simplu.“ Îi aprinseseră soba și picoti în căldura surcelelor care scânteiau
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
între ele. Părea un învins cu care dormise de câteva ori în același pat, însă tipul chiar îi plăcuse, deși, în privința lui, avea de răspuns mai multor enigme. Barba de o zi, pe care o purta când dregea motoarele sau trebăluia la benzinărie, dispăruse cu totul și gura i se desena acum clar pe obrazul prelung și palid. Avea mănuși fine, de culoarea petrolului, ca de pilot sau motociclist și un sacou sobru, cu cotiere din piele, la jeanși bleumarin și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
calcar, răsucită și cizelată, care arăta ca un obiect prețios în lumina după- amiezii. — Tu de-a ce te joci? întrebase Mémé, pentru care se terminase vacanța și nu mai putea să îi sară o zi întreagă împrejur, pândind cum trebăluiește. După ce începuse măsurătorile, scriind pe pământ zvastici, sinusoide și semne, toți cei care se opreau la garaj ori intrau în bistrou bănuiau că o luase razna. Angajase mai mulți neghiobi și munceau cot la cot până când, la un asfințit, descărcară
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pe Duchesse, o iapă căreia îi plăcea numai iarba de pe lângă calea ferată. Școlarii din curți, pe care îi aduna zi de zi un school bus, știau că nu vor întârzia dacă ajungeau la barieră înaintea locomotivei. Zidarii și meșterii care trebăluiau la gardul bisericii își părăseau lucrul după trenul de seară, iar Omar pricepu că orbise într-o sâmbătă în care, în locul vagoanelor care înghițeau șinele, zări doar o pată cenușie și mare, ca un petic de stofă așezat într-un
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
seară, după ce noi plecaserăm deja pentru odihna de noapte, tata a mai rămas până la căderea întunericului, apoi cu precauție a plecat și el spre casă, lăsând grâul adunat în paza Domnului. Cu toată prudența lui, se întâlnește cu Nitas ce trebăluia la ceva pe ogorul său de la hotar pe lângă care tata căuta să se strecoare spre casă, fără a fi văzut. - Hait! zice tata în sinele său, ăsta se va duce direct să-mi dijmuiască grâul. După ce mai merge cam o
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Reilly, ca să schimbe vorba de la cercei. Toată lumea se uită la televizorul de lângă frigider și Santa spuse: — Nu-i așa că-i drăguță? E o mică Sfânta Măria protectoare a televiziunii. Are o ventuză la bază ca să n-o dau jos când trebăluiesc prin bucătărie. Am cumpărat-o de la Lenny. Acolo găsești to’ ce vrei, spuse doamna Reilly. Și pare făcută dintr-un plastic bun, nu se sparge. Ia spuneți-mi, copii, cum v-a plăcut cina? — A fost delicioasă, spuse domnul Robichaux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
unui fluviu liniștit, știind că nu avea să-l tragă niciodată la fund, un curs imperturbabil, fără nici un fel de surprize pe parcurs. Nu i-a luat mult până să-nceapă s-o iubească. Dimineața Mustafa o urmărea pe Rose trebăluind prin bucătărie. Amândoi iubeau bucătăria, deși din motive complet diferite. Lui Rose Îi plăcea pentru că adora să gătească și o făcea să simtă acasă. Cât despre Mustafa, lui Îi plăcea s-o privească pe ea În mijlocul acelor multe detalii obișnuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu un castel bavarez; tichia portarului este Împodobită cu beteală, la recepție, Într-un bol, mere roșii și lucioase; cabinele telefonice sînt de fapt confesionale gotice Împodobite cu luminițe albe. Oameni cu numele Înscris pe plăcuțe prinse pe reverul hainelor trebăluiesc prin holul de la intrare, unii purtînd pe cap căciulițe de Moș Crăciun. Maggie Îi spune lui Wakefield că o să aștepte pînă cînd urcă el În cameră, apoi o să iasă la o băutură „sau ceva“. Își lasă geanta pe patul imens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
buze cărnoase și Întunecate, dar o expresie complet diferită, Îmbufnată, severă, fără surâs. I-ar fi plăcut să aibă așa o fetiță. Dacă ar fi fost fiica lui, fata aceea ar fi fost foarte fericită. — E vichendul ei, concluzionă Olimpia. Trebăluia prin bucătărie, liniștită că Emma avea să plece cu profesorul, iar ea putea să schimbe canalul și să vadă mai departe cum rezolvase Mister Verità povestea acelui preot. — Judecătorul i-a ordonat, și chiar psihologul i-a spus să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se făcuse teribil de foame. Era un sat mic, își aduce aminte și-acum, în clipa în care îl așteaptă pe Andrei Ionescu, un sat ce creștea la marginea unui câmp pe care se vedeau cai și căruțe mici, oameni trebăluind și cântând. Casele, mărunte, săpate în pământ și acoperite cu paie, arătau ca niște ciuperci uriașe, cu tulpina rotunjită și pălăria țuguiată. Era un sălaș țigănesc tradițional. Femeile negricioase, cu fuste pestrițe și basmale de pânză albă, stăteau în fața bordeielor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
că ne vom supune Rebecăi în toate și că se va duce la ea la vremea recoltei, el, soțiile lui, toți fiii și fiicele. Werenro s-a retras după asta în cortul mamei mele și s-a culcat. Eu am trebăluit prin preajmă toată ziua, sperând s-o mai văd. Am încercat să găsesc motive să intru în cort. Aș fi vrut să văd din nou acel păr și degetele mele ardeau să mai atingă acele haine care se unduiau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
firesc, asociat. Numele Kermeur și Bréhat erau alăturate pe fațadă. Așa cum ar fi trebuit să fie În registrul primăriei, gîndi În fugă Marie, Înainte să pătrundă plină de hotărîre În hangar, urmată de Morineau. Vreo cincisprezece meșteri - tîmplari, dulgheri, zugravi - trebăluiau În liniște În jurul ambarcațiunilor aflate În hala de construcție. Christian le propusese să-și ia o zi liberă, dar ei refuzaseră, ziceau că, dîndu-și osteneală, vor simți mai puțin tristețea... Cu toții ținuseră mult la Gildas. Marie tocmai trecea pe lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Într-o noapte de furtună... trebuie să spun că Yvonne n-a făcut niciodată caz de puștiul ăsta. Marie Își ținu răsuflarea. Numai de-ar ști, se rugă ea În gînd uitîndu-se la tatăl ei, care se apuca iar de trebăluit. - CÎnd s-a Întîmplat asta? Ți-amintești? - Ba bine că nu! exclamă el Îndreptîndu-se de spate. La vremea aceea, eram În campanie de pescuit, plecat cam de multișor, dar maică-ta izbutise să-mi transmită o scrisoare printr-un coleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]