880 matches
-
transmite fiorii acestui sentiment atât de nobil, iubirea. „Amurgul pusese stăpânire pe parc, apele Someșului clipoceau între maluri, mirosea a sevă de primăvară. Ne așezăm pe prima bancă, învăluiți în albăstrimea înserării. Mâna Marianthei tremură ușor în mâna mea, la fel de tremurătoare. Ochii mei se scufundă în diamantele negre, amețitoare, ale ochilor ei... Ea respiră ușor, sacadat, iar trupul îi vibrează ca o coardă atunci când ne trezim înlănțuiți, eu cu brațele în jurul mijlocului ei, ea ținându-mă de după gât. Gurile noastre se
CĂMINUL RACOVIŢĂ, AUTOR GRIG GOCIU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362235_a_363564]
-
purta și ei portofolii sub braț, de-a fi în capul mesei, cum se zice. Dorință legitimă; dar vai, marele maestru al politicei și esterne și interne nu poate renunța de-a compune cum va voi caleidoscopul cabinetului, o trestie tremurătoare sub suflările inspirației sale diplomatice. Cei nemulțumiți cu ministerul s-au fost grupat în jurul celor patru viceprezidenți, cu intenția hotărâtă de-a nu acorda cabinetului lucrul cel mai de căpetenie... bugetul. Adunarea însă, știind că bugetul e izvorul tămăduirilor și
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
turbare. Și-n toată-această vreme trîmbița súnă, din sîngele-nchegat și din golita hruba Pornesc nainte tremurînd ființe milioane în vîlvătăi de foc al minții, 45 Scăldîndu-și mădularele în luminoasele vedenii ale Veșniciei. Apoi, ca porumbeii de pe stîlpi de Fum, tremurătoarele familii De femei și de copii din toate semințiile care trăiesc sub cer Se strîng în jurul bărbaților în pilcuri de douăzeci și de cincizeci, palizi Că neaua care-n verdeața cade în jurul unui arbore ce-i desfrunzit. 50 Asupritorii lor
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
convențional. Totul e sprintenă relatare și dialog suculent (Istoria unui galbân, nuvelă de tip picaresc). Dar naratorul are și ochi de pictor, preocupat să surprindă variațiile cromatice, modificările unor priveliști, din faptul zilei și până la căderea nopții, când contururile devin tremurătoare și parcă ireale. El este un descriptiv, limpede și luminos, de peisaje cu linii clare, un solar ahotnic de a se desfăta în splendoarea calmă a spațiului în care spiritul său se regăsește, cel mediteranean. Contemplația nu se fixează în
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
jurnalele a numeroși autori, din primele decenii ale secolului al XIX-lea până În zilele noastre. În consecință, alte nuanțări ale tipului și stilului dandy, alte aproximări (prin extensia ori restrângerea sensului); cât să i se piardă Însuși conturul, și așa tremurător. Din nou, Împăciuitorismul senin al lui Carassus (la care subscriem) reașază lucrurile În matcă: „La Început dandy-ul a fost un tip plasat În istorie și limitat ca atare prin configurația sa anecdotică. Dar mai există un soi de dandysm
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
zid de fețe disprețuitoare - o comisie de Partid reunită ca să-i judece „crima”. Știa că naționalitatea Charlottei, da, „francitatea” ei era o tară cumplită în epoca aceea de luptă împotriva „cosmopolitismului”. În chestionarul completat înainte de examen, menționase cu o mână tremurătoare: „Mama - de naționalitate rusă”... Și cele două ființe atât de diferite și atât de apropiate prin tinerețea lor mutilată s-au întâlnit. Și ne-am născut noi, sora mea și cu mine, iar viața a continuat, în ciuda războaielor, a satelor
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
espadrila Charlottei. Apoi foile - erau traducerile transcrise. Ploaia le-a transformat repede în ghemotoace pătate cu cerneală... Nu ne-am remarcat teama - gălăgia asurzitoare a tunetului a alungat orice gând cu violența. Trombele de apă ne-au izolat în mărginirea tremurătoare a trupurilor noastre. Ne simțeam cu o intensitate crescândă inimile dezgolite, înecate în potopul care amesteca cerul cu pământul. După câteva clipe, a strălucit soarele. De sus, de pe mal, contemplam stepa. Lucitoare, fremătând de o puzderie de stele irizate, parcă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
supune râuri, marea [î]i supune valul Și în Aghia Sofia cu ovăz hrănit-au calul. Acum stă măreț și rece între suliți, între darde, Prin fereștile deschise vede-orașul care arde. Urlete de biruință, ale chinurilor vaier {EminescuOpVIII 205} Glas tremurător de clopot se amestecă [î]n aer I-ajungea l-a lui ureche printre stâlpii nalți ai scării Și prin vaietul mulțimii sună marmurele mării. * Strecuratu-s-au mulțimea, sala naltă e pustie, Muhamed cu sine însuși și, învins de grea beție
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
turbane și [cu] suliți Și mulțimea cea robită se-mpingea vuind pe uliți. Peste-oraș cădea o ploaie de scântei și de cenușă, Grinzi cădeau arzând pe drumuri, și cădeau ferești și ușe Urlete de biruință și al chinurilor vaier Glas tremurător de clopot se amestecă prin aer, Trec prin fum și bălți de sânge, trec pin stîlpii-nalți ai scării Și prin țipătul mulțimii sună vuietele mării. * risipite Și pe frunți încoronate trec a calului copite. Sufletului plin de umbre tu dai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
numitului patos solemnel și a declamațiunei (blagoslovită) miruită, care totdeuna nulifică adevărul natural, apoi e și rădăcina acelei tremolări teribile care se naște neapărat când tonul persistă peste măsura și putința sa pe silabele singuratice și dă într-o mișcare tremurătoare. Portamentul adevărat împreună totdeuna deodată elementele vorbirei care se cuvin la un loc și e totdeuna în consonanță cu cerințele simțireișiale adevărului natural. Declamațiunea trăgănată, târâită, lungită care derivă totdeuna dintr-o concepțiune falsă și neartistică poate să devină adeseori
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fusese de păcătos. Lasă-i să știe. Era adevărat. Dar Dumnezeu făgăduise că-l va ierta dacă se căiește. El se căia. Își împreună strîns mîinile și le înălță către imaginea albă, rugîndu-se din ochii întunecați, rugîndu-se din tot trupul tremurător, legănîndu-și capul încoace și încolo ca o făptură pierdută, rugîndu-se cu gemete pe buze153. În prima parte a fragmentului, Stephen funcționează ca un personaj-reflector. Cititorul percepe obiectele din lumea exterioară prin ochii lui Stephen și, în același timp, are viziune
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
bătrânul bolnav rămase fără nici un sprijin... și veniră dușmanii, uciseseră pe împărat și dărâmară castelul. Nu mai sunt în grădina lui nici cireși, nici păsări și nici clopoței”. Pe Serioja povestea îl tulbură grozav... și dintr-odată spuse cu glas tremurător: „N-o să mai fumez niciodată!”. Felul în care face acum această făgăduială e o dovadă sigură că, în sfârșit, acțiunea pedagogică și-a atins scopul. Din această povestire nu decurge atotputernicia basmelor în copilărie. Reușita procurorului se explică prin mai
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
care a început să-l părăsească părticică cu părticică - de la litiază la impotență trecând prin cunoscuta cădere de pe cal -: oare calitatea excelentă a unei repetiții generale asigură perfecțiunea la premieră? Pentru că acest moment nepereche nu admite nici improvizație, nici o mână tremurătoare. Prietenii depun mărturie. Pirre de Brach, de exemplu, povestește într-o superbă scrisoare adresată lui Juste Lipse - tot așa cum Montaigne îi povestise tatălui său moartea prietenului său Etienne de La Boătie - momentul morții lui Michel de Montaigne, pe data de 13
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mă dau de gol. Cum face lumea, cînd scrie pe la reviste despre „prietenul“ lor, cînd, de fapt, ei sînt cei care au fost prinși probînd costumul de baie al nevestei. — E vorba de... o colegă de la serviciu, Încep, cu glas tremurător. Cred că vrea să... se mute la un alt raion. A vorbit cu cei de acolo pe la spatele meu și a luat masa cu ei, și tocmai am aflat că m-a mințit... Pe obraz mi se prelinge o lacrimă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Satul „de sub munte” e înconjurat de livezi și grădini, de poiene cu otavă, de lanuri, holde și miriști. Matricea lui este „milostiva glie”, din care cresc „spicele grele”, „spicele de aur”. Oamenii satului sunt plugari și cosași, moșnegi „cu genele tremurătoare”, dar și feciori ce „strâng prăseaua cuțitului din cingătoare”. Ei au cultul străbunilor și al legii, adică al religiei și al tradiției („cinstita și curata noastră lege”), joacă hora, merg la cârciumă, unde cântă Laie chiorul, dar mai cu seamă
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
vocabulă de o mare frecvență, încât G. poate fi numit nu numai un „poet al mâinilor”, dar și „poet al lacrimii”. Se observă totodată că poezia lacrimii e poezia lacrimii tremurate, căci plânsoarea, genele sunt la autorul Clăcașilor de obicei tremurătoare, cum sunt cuvintele gâtuite de emoție. Mișcarea aceasta sacadată, pâlpâitoare, caracteristică și naturii („În oftat se-ndoaie fagii / Tremură în crâng alunii”; „Primăvară, primăvară, / Tremură luna bălașe...”), recurge la o veritabilă tehnică impresionistă. Pătimirea seculară adâncește în suflete iubirea de
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
stilul psalmilor sunt toate aceste sugestii de tăceri tencuite de lucruri sau depuse în straturi compacte în ulcioare vechi de lut. Este o veritabilă obsesie a tăcerilor primordiale și a liniștilor ascunse în somn arhaic, versuri care dibuie, cu degete tremurătoare, marile mistere: „prea tare tăcerea nespusă, adâncă”, „pe laviță doarme de mult / ecoul păstrat în ulcioare / și surd răsucită-n lacăt / tăcerea”, „Cuvântul moare în tăcere/ se zbate înjunghiat de vis”, „rănit de liniști, taurul albastru/ a presărat încet iubirii
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
ramuri ostenite; în copaci ard galbene flăcări de toamnă; ascultă glasul frunzelor bronzate; zâmbetul bun al bătrânului soare; vântul rotea în văzduh frunze ude și ramuri; vântul a furat hainele copacilor; vârteje de frunze arămii; toamna a rumenit frunzele plopilor tremurători; frunzișul copacilor s-a făcut de un roșu strălucitor; va trezi din somn frunzele căzute; toamna a spălat frunzele cu ploaia rece; ultimele frunze de mesteacăn străluceau pe crengile goale ,ca niște monede de aur; stejarul bătrân și gros a
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
grimasa lui Prospero terorizat de halena lui Caliban, ghidușia lui Puck sau făptura de Ariel sunt figuri emblematice. Dar cel care mediază aici caruselul relațiilor este Jumătate, sublima jumătate ce domină - regal și paradoxal, trist, sălbatic și benign, agresiv sau tremurător, lucid, necruțător sau cu blândă conștiență - întregul câmp heraldic al acestei poezii. Fermecător prin hidoșenie, deplin tocmai prin eterna-i neîmplinire, teluric la trup și aerian la simțire, judecător vinovat de-a pururi, Jumătate „trăiește în Țara Necesității”, cum se
MUGUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
a himera leilor bătrâni, aleargă toată viața „între rege și gropar”, „printre zeii de lemn”, obosiți și burduhănoși, este Laios profet, Oedip, dar mai ales Hamlet. E pehlivan, „rege al destinelor intermediare”, călăuză în exod ca Moise, bolnav de aer, tremurător și exanguu, dar și barbar. Este Manole și Caiafa, iudă cu chip cristic și demon fără identitate. Jumătate este simultan toate acestea, iar „seara, când lumea s-a golit de regi, / ne mai jucăm puțin de-a curțile mâhnite/[...] Hai
MUGUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
fragmentarului: „câteva”, „mărunte”, „puține”, „mică”. „Ironia, mica noastră Grecie” se proiectează acum în lucirile crepusculare ale epilogului imperiul de umbre și deghizamente ale prințului Jumătate. Păpușarul a fost înghițit de propriile-i plăsmuiri. „Și dacă sunt eu, Dumnezeule/ eu/ degetul tremurător al smereniei care ne scrie încet?” De aici, din punctul central al îndoielii, nu se deschid decât două drumuri: cel alienant („să-ți bați joc de tine însuți, da, însă cu entuziasm”) și cel prin care conștiința pierderii de identitate
MUGUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
inconsistență. [...] Florin Mugur nu s-a specializat, totuși, în persiflarea miturilor, ca mulți dintre colegii lui de generație. O parte din semnificația gravă a mitului se salvează și această parte este cea care se vede, până la urmă, în poemele tremurate, tremurătoare... EUGEN SIMION SCRIERI: Cântecul lui Philipp Müller, București, 1953; Romantism, cu un portret de Constantin Piliuță, București, 1956; Casa cu ferestre argintii, București, 1959; Rilă Iepurilă și cărăbușul cu aripioare de aur (în colaborare), București, 1960; Visele de dimineață, București
MUGUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
ce i se adresează sunt în tonul bogatului limbaj liturgic, fără să cedeze la ispita unor inovații. Numai rareori eul liric se personalizează, precum în poezia În biserica veche, unde este retrăit momentul când, copil, „colo, la amvon, cu glas tremurător/ Glăsuiam sfielnic crezul la popor”, sau în Psalm, unde se dă glas năzuinței de a fi „profetic trubadur/ Ce-și macină ființa și-o aruncă-n jur/ Ca să-ncolțească-n inimi ca grâul din ogor”, năzuință ce poate fi privită
PETRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288779_a_290108]
-
înmuiate în acreala/ altui veac barbar?// Voi, estompe, radiere, ascuțitoare,/ tocuri,/ și tu, vin vechi de Kores,/ cine să ne mai învețe/ ronda scriere sau finul duct/ al genialelor creioane Hardtmuth?/ Cine să mai plângă cu cerneală/ pe degetele noastre tremurătoare,/ uscate și reci, bolnave de lâncezeală/ și-atât de singure, de necaligrafice,/ de pieritoare?” Costache Olăreanu e un prozator rafinat și cult, a cărui principală preocupare nu e proza robust realistă sau psihologică a contemporanilor săi, ci narațiunea discret cizelată
OLAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
vedere a totalității și complexității naturii umane prin favorizarea unei singure laturi a existenței. Spiritul exemplar al noii orientări, „în care vis și realitate se întâlnesc firesc”, este Gérard de Nerval, cel care căuta în chipul fiecărei femei întâlnite trăsăturile tremurătoare ale iubitei din vis: „În sensul care se obișnuiește să se dea cuvântului viață, cu Gérard de Nerval nu mai există nici miraculos, nici așa-numit real, cel mult minunatul dorinței, realitatea visului”. Faptul că Nerval era bănuit de schizofrenie
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]