1,604 matches
-
preajmă, zgomot cît mai puțin, cafea cît mai multă, băută din ceașca mea și numai a mea, și țigara care arde pe marginea scrumierei stingîndu-se uneori fără să apuc să trag din ea. În fine, starea interioară: un fel de tremur de panică ce se preschimbă într-un zumzet lăuntric insidios, dar stăruitor, de care nu poți scăpa decît scriind; un fel de agitație stînjenitoare ce sporește cu atît mai mult cu cît piedicile de înfruntat sînt mai mari. Inspirația, ca să
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
de ordin afectiv. Dar frumusețea ritualului e nu numai aceea că îți înlesnește depășirea unor limite, dar că, pe deasupra, te face să le îndrăgești. Fără ritual aș urî hîrtia, stiloul, bătătura de la degetul mijlociu, crisparea și transpirația, petele de cerneală, tremurul mîinii ce-mi stîlcește caligrafia, și tot așa. Prin ritual însă, toate piedicile care mi-aminteau cît de mărginit sînt în ființa mea de scrib manual capătă înfătișarea unor aliați, a unor prieteni de care, de-ar fi să mă
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
fi făcut, totul lucea de curățenie. Adio, tu, stilou antediluvian, unealtă primitivă și mîzgălitoare, adio, tu, blestemată de hîrtie poroasă și scorțoasă, care m-ai torturat cu petele și rănile tale, adio, tu, caligrafie afurisită ce mi-ai asasinat nopțile tremurul tău hidos, adio, tu, umflătură a tendonului metafalangian, adio, tu, masă de scris, adio, tu, ritual. Da, adio, tu, ritual. Mi-am dat la un moment dat seama că tot ritualul meu, atît de drag, pierise fără de urmă, căci la
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
însângerări de rugină doar ca să mă vadă cum murmur la sânul tău, de vremelnicie ascunsă, a nimănui niciodată; doar a ta! dospită între catafalcuri de crengi fecioralnice, mângâiată în flămânzirea gurilor de vânt,argint prins la urechile primăverii, voluptate și tremur pe fiecare arcuș ce mă sorbea pe coapse, pulbere de iubire pârguită în amurgul unui singur anotimp, și țipăt prelung, și bocet sugrumat în cearșafuri de floare, și cânt în fânarul cosițelor de rouă care-mi spălau arșița buzelor,însetate
TRECERI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385298_a_386627]
-
vreodată interesată de tine... Runkrahost se schimbă la față. Era un bărbat brunet, înalt, probabil akkadian, cu umerii lați, de războinic. Avea ochii mari și o privire aprigă. Părul lung era prins la spate cu o sfoară. Talestri îi observă tremurul buzei de sus, probabil de la nervozitatea care pusese stăpânire pe el. Avea o cicatrice mai veche, chiar deasupra buzei, ceea ce îi dădea un aer de virilitate în plus. Aela suspină și își sprijini capul în palme, privindu-l cu dorință
CLIMENE de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1289 din 12 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349231_a_350560]
-
Iată câtă absorbție metafizică! Dacă Dumnezeu ar fi lăsat capul omului un mac și creierul un crin, atunci primejdiile creației ar fi adormit, iar rațiunea ar fi împrăștiat numai parfumul poeziei. Cât de mult ne lipsesc petalele oricărei flori și tremurul lor în rouă pentru un strigăt de bucurie! Mă apropii de interferența transfigurării: „în lumina”, adică „prin prisma..., din punctul de vedere al”, așa după cum este explicat în Dicționarul limbii române contemporane. Aici, atât „A(-și) schimba expresia”, cât și
ARTA CUVÂNTULUI (I) de MARIA COZMA în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361224_a_362553]
-
Încep pinii cărarea să și-o vândă tristeții și luminii... BALADA TINEREȚII FĂRĂ BĂTRÂNEȚE... „Făina niciodată n-o s-o oprească sita, grăiește-mi drag paharnic cum bobii leg ursita?” „Mai bine-ntreabă plopul, cuiub de-nțelepciune, de ce măsoară umbra în tremur, dar n-o spune?” „Din plop se face cruce, dă-mi lemnul de vioară să-nșopte linul strunii iubirii făr' de seară.” „E-adevărat, mărite, dar ispitindu-și râul, au nu ți-e teamă oare ce-o să-i răspundă grâul?” „Paharnice
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
se simtă în largul lor. Bărbații cinstiră câteva păhărele de țuică de-ți lua gura foc, iar femeile gustară un vin roșu cu aromă de tămâioasă regală. Încet, încet, tinerii se acomodară noii situații. - Părinte, începu femeia cu un ușor tremur în glas, noaptea trecută sperietoarea satului ne-a călcat ograda... La această veste Popa Ștefan se schimbă brusc la față și rămase cu furculița în mână ca împietrit. - Am tras două gloanțe după ea. La primul foc am vrut s-
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
Sorbind roua din livezi! Du-mă și pe lacu-ncins Când îmi arde doru-n noapte Să-l înec și-apoi să-l plâng Printre hohotul din șoapte! Și cu lacrime de nufăr Să-l jelesc a mia oară, Iar cu-al tremurului glas Să-l mângâi ca să nu-l doară. Du-mă, dor, pe unde știi, Peste lume, peste mare! Doar murind de dor simțit-am Doru-i dor atunci când doare. Referință Bibliografică: DORU-I DOR ATUNCI CÂND DOARE / Angela Mihai : Confluențe Literare, ISSN
DORU-I DOR ATUNCI CÂND DOARE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384923_a_386252]
-
poate găleata care așteaptă cuminte să se poată umple pentru a potoli setea lui, a ta. Sunt, ești și asta mă umple de bucurie simplă, dar rotundă. Mulțumesc Lui și aprind iar și iar o candelă, pentru a-i urmări tremurul flăcării, dansul, într-un univers plin-gol, gol-plin de trăire curată.” Trei personaje se definesc în spațiul comunicării: autorul-narator, Anna și Ioan. Celelalte sunt personaje punctuale, amintite de autor în pasaje liant, pentru curgerea dialogului dintre cei doi. Anna și Ioan
PRINSE ÎN CHENARUL UNEI VIEȚI DE CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384964_a_386293]
-
cu degetul mic tremurând, spre ea și s-a prins de el cu disperarea cu care puiuții scotocesc blană mamei. Determinarea ei mi-a fost legământ și ori de câte ori viața a fost grea, am simțit degețelele ei care imi opresc mie tremurul, precum o resetare a tot și toate și forță de a o lua de la capăt. Genetică este nebunie totală. Acum o lună, pe bancheta din spate fiind, a început să cânte „de-ai fi tu salcie la mal; m-aș
CELULA MEA NEBUNA CONTINUARE IX de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384978_a_386307]
-
geamăt Ce până-n zori mă pătimea neîntrerupt. Izvoru-mi nesecat de dor nebun de tine În negre nopți de catifea mă inunda Și înecându-mi gândul, sufletul și ființa În chinuri ca din alte lumi încet mă ucidea. Când așteptam în tremur seri de-a rândul, Doar palma nopților de catifea mă mângâia, Dar inima spre tine-mi alerga și gândul Și altă noapte fără tine din viața-mi se pierdea. Am croșetat un lanț din nopți fără de tine Cu fir de
NOPȚI DE NEAGRĂ CATIFEA de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385116_a_386445]
-
sub respirația lui fierbinte. Își lipi obrazul de pieptul ei: - Cândva ... lucrurile acestea se vor întâmpla firesc într-un cadru intim, a șoptit și Alma i-a zărit ochii plini de dorința. S-a înfiorat și el i-a simțit tremurul: - Este alegerea ta! Nu știa, ce să-i răspundă. Replică se pierduse, ea era amețită. A trezit-o brusc strigătul lui Marge. O căutau. Lordul s-a făcut nevăzut. Ea nu mai nimerea să-și pună pălăria.Devenise neîndemînatică. S-
MY LORD (VIII) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385170_a_386499]
-
printre culori așteptând căușul palmei tale să o cuprindă, să-l primească pe portativ. Au apucat să lunece câteva note. De aici să fie nesiguranța, acel gol în care ne aruncăm acum cuvintele cenușii, când necăjiți de lumeprindem în privire tremurul fin al inimii? Poate că într-o zi ne vom picta gândurile fără șevalet, fără pensule, fără tușele grele. Vom picta privindu-ne gândurile, gândurile privindu-ne. Sărut inima și sufletul tău cu infinită bucurie și iubire Ioan: - În farmecul
FRAGMENT DIN CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE PĂSĂRI NEJUCATE , CAPITOLUL IV, INIŢIERE ÎN INEFABIL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384331_a_385660]
-
poate găleata care așteaptă cuminte să se poată umple pentru a potoli setea lui, a ta. Sunt, ești și asta mă umple de bucurie simplă, dar rotundă. Mulțumesc Lui și aprind iar și iar o candelă, pentru a-i urmări tremurul flăcării, dansul, într-un univers plin-gol, gol-plin de trăire curată. Toți suntem îngeri căzuți mai brutal sau mai lin în viețile celorlalți. Fiecare avem la rându-ne de învățat, de împlinit. Repetăm în manifestări infinite ceea ce a împlinit Domnul pentru
INIŢIERE ÎN INEFABIL, CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE (FRAGMENT) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384328_a_385657]
-
tâmple. Mustața era una subțire și tunsă scurt. Mâinile lungi și cu degetele un pic descărnate ca un om ce abia s-a întors de pe o altă lume, unde nu și-ar mai fi dori să revină, aveau un ușor tremur, datorat poate mai mult emoțiilor că peste câteva ore își va revedea soția și casa în care au trăit peste patruzeci de ani împreună, moștenită de la părinții săi. - Sărut mâna tată. Gata, ești pregătit s-o luăm de la început cu
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384542_a_385871]
-
mine-n fața lumii. Ce mult noi ne asemănăm! Trăim iubind această lume, Destinu-n ramuri ne purtăm Și înflorim pentru mulți oameni fără nume... În iarna lungă-nviforată, Tu singur plângi cu țurțuri fini, Durerea ta înăbușită O-alini cu-n tremur, când suspini. Cin te aude când cu frunze Tu plângi udând pământu-n toamnă? Cine-ar putea să te acuze Că nu-ți ții frunzele în iarnă? Tu taci și-mbrățișezi pământul Cu ale tale ramuri verzi, Ești frate sfânt numai
FRATE CIREȘ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382465_a_383794]
-
Vino Doamne curând! " Și astre se sting în crepuscul, Iar eu, tot mai mic, resemnat, Îmi chem liniștirea în suflet: "O, vino Preasfinte îndat, Mă poartă pe-aripile vremii Pe muntele-Ți sfânt, pe Sion, Cu talpa desculță și-n tremur, Să cad în genunchi l-al Tău Tron, Să-Ți cer înc-o dată iertare, Să-Ți spun că mi-e greu pe pământ, Dar cred că Tu dai biruință, Putere prin Duhul cel Sfânt, Când pasul îmi tremură tare Și
PLÂNGE-N SUSPINE TRĂIREA de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382495_a_383824]
-
-IRIS, zugrăvește-mi lumea în culori frumoase.. -Nu pot! Pânzele luminii sunt zdrențuite, roase. -SUFLET, fă-mă să mă simt zi de primăvară... -Nu pot! Noaptea din adâncul meu zâmbetu-l-omoară. -BUZE, murmurați cuvinte dulci, auzul să-l încânte... -Nu putem! Tremurul nostru se zbate-n spasme frânte. INIMĂ, te rog, să-mi dai iubire, alean, tumult... -Nu pot!...Muritorule... Ai suferi prea mult. Referință Bibliografică: DORINȚĂ / Mariana Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1880, Anul VI, 23 februarie 2016. Drepturi
DORINŢĂ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383956_a_385285]
-
există secrete,chiar dacă asta se întâmplă în film. Nu arată a cerșetoare și nici nu cred că este ,așa că te-aș ruga să-mi spui ! - Ok,hai să ne așezăm aici puțin ! Simțea nevoia să stea jos, să-și potolească tremurul picioarelor. - Ne cunoaștem din Cipru,de la hotelul unde am lucrat iar ea a fost cazată. În România,avea un bărbat gelos care o tot bătea și a fugit cât mai departe. Ne-am îndrăgostit sau așa mi s-a părut
VIAȚA LA PLUS INFINIT (13) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384063_a_385392]
-
îngroșase gluma și nu pricepea în prostia sa că eu de fapt am altă treabă cu tine. Pătru se smuci de lângă stâlp, dar o gheară lungă și vânjoasă îl prinse de turul izmenelor. - Unde fugi? - Cine-i? - întreabă cu un tremur în glas femeia din pragul ușii, neînțelegând ce se petrece la poartă. - Ucigă-l toaca! - exclamă subit bărbatul, dar femeia nu înțelese cuvintele. În acel moment diavolul îl izbi cu putere de stâlpul porții. - Termină cu prostiile, creatură obraznică! Acuși
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
a lui Dante și cu Tristan și Isolda venerați prin ritmurile paradisiace wagneriene. Cum să nu tresărim și noi la citirea versului eminescian?: „Când mă atingi, eu mă cutremur;/ Tresar la pasul tău când treci;/ De-al genei tale gingaș tremur/ Atârnă viața mea de veci...” Sau, atunci când, pentru momentele de învinuire a femeii, își cere iertare: „Suflete! De-ai fi chiar demon, tu ești sântă prin iubire,/ Și ador pe acest demon cu ochi mari, cu părul blond.” A avut
CU DORUL „LUCEAFĂRULUI” O ÎNTREAGĂ NAȚIUNE A RĂMAS! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383306_a_384635]
-
duce în odaie , le voi pune pe-un prichici... Căci în nopțile în care, vântu-mi va sufla-n ferestre, Vâjâind turbat de dorul nopților de vară pline, Ele îmi vor spune-n șoaptă a copacului poveste, Încercând cu al lor tremur jalea mea să o aline... Vântul toamnei, șturlubatic, mă gonește pe cărare, Cu-al meu păr se joacă-n treacăt, apoi pleacă liniștit. Toamna-ascunsă printre dealuri cheamă vântu-n depărtare, Să culeagă dintre ramuri frunzele care-au murit. Și pe trena
SFÂRȘIT DE TOAMNĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383419_a_384748]
-
cântul gureșelor rândunele atunci când liliacul e potop de floare, în unduirea ierbii-n miez de vară pe dealuri vălurate de dogoare - făclii de maci de doruri grele,-aprinse, dar și în ruginiul toamnelor sublime și în splendoarea cetinilor ninse. Însă tremurul ingenuu al sufletului de copil s-a preschimbat în poezie și mai târziu, pe când era elevă a Școlii Generale nr. 18 din Timișoara, atunci când a început să publice în diverse reviste, ba să și editeze și să tipărească poezioare adecvate
MARTIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383459_a_384788]
-
mă inunda cu doruri, Aș vrea iar să îmi cutreieri Tot lăuntrul, cu fioruri. Am uitat să te strecor Printre genele-mi în lacrimi, Să te-ndes în mine tot Și-apoi să te sorb din patimi. Ți-am uitat tremurul palmei Ce-mi vibra întreaga ființă Răscolind în al meu pântec Val în lavă de dorință. Am uitat să te mai caut Prin târziul trist din noapte, Am uitat să te iubesc Și să te topesc prin șoapte. Eu uitat
AM UITAT DE NOI IUBITE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383593_a_384922]