392 matches
-
candideze prin mijloace non-violente. Aceasta este logica represiunilor. Intenția lui Mubarak este, fără îndoială, să creeze o opoziție controlată care să dea impresia de democrație, fără să pericliteze autoritatea propriului său partid. O populație a cărei conștiință a fost deja trezită se poate dovedi, însă, greu de controlat. Ideea conform căreia egiptenii ar trebui să aibă alternative reale la sistemul de guvernare monopartit poate să câștige teren până în 2011, când sunt programate următoarele alegeri prezidențiale. Pentru a diminua presiunile în vederea adoptării
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
și bunăvoința, se arăta surprinsă de tot auzea. Continua pe același ton alb. De parcă n-ar fi remarcat năucirea care împietrise gesturile femeii. Într-adevăr, deținuta prindea, deodată, glas. — Bine, dar... Atât apucase să bâiguie. Doar atât. Privea cu ochii treziți și mari spre colțul camerei unde răsăreau, aliniate, atâtea cutii și pachete. Aduse, își amintea, încă în după- amiaza zilei care trecuse. Fantoma unchiului pe care nu-l recunoscuse ?... părea, ca și altădată, în duminica ploioasă când răsărise pentru prima
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lunile cât am ajutat-o la decorurile spectacolului. Doar la ea m-am gândit, nu la spectacol. Trecutul fabulos, prezentul mic, sufocat. — Avea nevoie să se elibereze de tensiune prin plăceri scurte, brutale ? S-o epuizeze, s-o predea, apoi, trezită, sieși ? Vocația n-a fost prea puternică și nici rupturile ? Aștepta mereu să-și reia locul lângă creioane și pensule. Chiar când eforturile și nereușita, oboseala, comparația cu ceilalți o descumpăneau și o apăsau. Presiunea timpului și-a tot schimbat
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cu sârguința lor caritabilă, dezvălui din când în când nesăbuințele nerealizate, eroismul virtual, amânat, accept să-mi admire cicatricea vârstelor și percep, din nou, clipa, conturele. Le las să se înfrupte din melancolie și lene, ca să primesc, în schimb, peisajul trezit al vecinătăților. Prohibite prilejuri feerice ? Revăd vârstele florilor, cerul, marea și arborii, redescopăr scenetele de gen puse la cale de geniul pietonilor ce-mi intersectează calea. Călătorie apăsătoare și fără spor, pedeapsă prelungită în monotonie și presimțiri negre. Mă poartă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fragilă pentru cenușiul compact al zădărniciei. Imprevizibilul înveliș alb, delicat, extrem de alb, luminat de cearcăne adânci, albăstrii, părul îngroșat în tuș negru. Un anotimp firav, maladiv, spulberat poate dintr-odată, cine știe. Mă scutur, în sfârșit, trezit din coșmar, parcă trezit : mă aflu într-un tren leneș și pustiu. Am înțeles : e încă dis-de-dimineață, în zori : povara e a somnului neîmplinit. Am puterea să mă ridic : mă agăț de mânerul ferestrei : trag, cu toată greutatea, deschid fereastra. Mă trântesc din nou
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
bătrâne Lumea din încheeture vor s-o scoată, din țîțîne Să o smulgă, s-o arunce în sbucnirea nouei eri. Tricolorul plin de sânge e-mplîntat în baricade, Clopotele url-alarma pe Bastilia ce cade Și poporul muge falnic, ca un ocean trezit; Sfarmă tot și pe-a lui valuri, ce le urcă cu mândrie, El înalță firi cumplite, cari-l duc, o vijelie, Să îngroape sub ruine, ce-n picioare a strivit. Și prin negrele icoane unor zile fără frâuri, Unde viața
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și pentru cine el singur n-a știut. Astfel se chinuește în rugăciuni ascese În cîte-o biată arfă din arcul sfărâmat. O arfă de aramă cu coarde ruginite, El sbîrnăie pe dânsa un cântec desolat. Strune-amorțite tremur de mâna lui trezite. El chiamă cu cîntarea-i o umbră ce-a visat. {EminescuOpIV 171} POVESTEA MAGULUI CĂLĂTOR ÎN STELE Ș-acum el sta în lună pe-o piatră risipită Și cîntecu-i în noapte sbura mult dureros, Părea c-așteaptă-în aer pe umbra lui iubită
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
să-ți strice poate al razelor blând joc, Ce se-mpreună-n aer, care se sparg în nori, Care răsfrâng în valuri spumînzi și gemători". {EminescuOpIV 174} - "Și dac-ar fi, ce-mi pasă? Chiar pala nebunie Se poate că trezită, a-nfipt ochii cumpliți În fruntea-mi veștezită, în creeri rătăciți Și-n jurul ochilor mei gravă ca la stafie Afunde și teribili, lungi cearcăne de plumb? Fie așa - eu nu zic... Și totuși nebunia Cum e, cu chipul dulce, cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pare că o oglindă apropiată de pat nu se încadra în stilul feng shui, iar hotelul ținea la feng shui - nu că ar fi ajutat-o pe ea cu ceva!). Dar asta e. Neil o mai văzuse așa, de-abia trezită. Ce importanță mai avea? Se auzi o bătaie în ușă, iar Darcey spuse „intră“. —Musafirul dumneavoastră, doamnă, spuse băiatul de serviciu. —Bună. Îl privi pe Neil stânjenită; acesta părea hipnotizat de brațul ei în ghips și de piciorul în chingi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
și sufletul meu flutura ca o pânză de steag gata să se sfâșie deasupra acestei lupte teribile, firesc ar fi fost s-o las pe stradă sub pretextul unei scuze oarecare și mă opresc undeva unde să-mi liniștesc simțurile trezite atât de brutal de inofensivul ei parfum, De ce dau oare vina pe parfumul ei, pe eleganța ei, pe, când eu însumi am urmat-o fără împotrivire, nu mi-a spus nici o vorbă de reproș, de ce am ocolit-o atâta vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
atunci când îl distrusese pe Sejanus. Era încă întuneric când îi trezi pe consuli, îi alertă și se puse de acord cu ei înainte ca vestea acelei morți să provoace agitație în oraș. Apoi dădu fuga la Curie, către care senatorii treziți brusc se grăbeau, lovindu-se la fiecare colț de stradă și în fața fiecărui edificiu de neașteptate grupuri de pretorieni. Mulți senatori se aflau în prag când Macro, înainte ca vreunul dintre ei să apuce să vorbească, îi anunță că „după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Camera era invadată de lumina unui răsărit superb. În oraș, povestea se răspândea, cu toate detaliile ei atroce. Unele case își închideau porțile pentru un doliu rușinos, fără funeralii; vestea despre cumplitul proces nocturn se transmitea rapid, iar ceilalți senatori, treziți brusc, se adunau în grupuri speriate în casele prietenilor. Curia era închisă, zona Forurilor era pustie, cu porticurile aflate încă în umbră. Pe pavaj, printre palatele închise, răsunau pașii cadențați ale cohortelor lui Chereas și Sabinus, care patrulau prin oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în semn de mulțumire.“ Am observat cum ideea neobișnuită ca Stacey să fi fost utilă unui client l-a dat puțin pe spate, dar faptul că o menționasem pe soția mea bolnavă își atinsese scopul de a anihila orice suspiciune trezită anterior de intențiile mele. — Am să mă asigur că o primește, domnule, mi-a spus. Sunt sigur că nu e nimic grav și că domnișoara Salton se va-ntoarce într-o zi sau două. Foarte drăguț din partea dumneavoastră că v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
bombardau docurile și stațiile de triaj din nordul Shanghai-ului. Tunetul bubuia la suprafața orezăriilor inundate. Focul antiaerienei lumina ferestrele clădirilor de birouri de-a lungul Bund-ului și aprindea firmele de neon stinse - Shell, Caltex, Soccony Vacuum, Philco - fantome trezite ale marilor companii internaționale care dormiseră pe durata războiului. La vreo opt sute de metri mai spre vest se Întindea principala șosea spre Shanghai, Încă aglomerată de convoaie de camioane japoneze și artilerie de cîmp care se Îndreptau spre oraș. Zgomotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
era plin de amărăciune. Cinci ani Întregi! Cinci ani În care obținuse o jumătate de succes și un eșec total pe scenă, plus sertare pline cu piese nejucate, În mai multe variante. Rescrierile nesfârșite, scrisorile, telegramele și discuțiile nenumărate, speranțele trezite, ucise și trezite iar, care Îi umpluseră cinci ani, pentru ca, În cele din urmă, să nu ducă nicăieri. Câtă vanitate! Ce risipă! Replica pe care o rostea Marion Terry În timp ce el pătrundea În culise părea să rezume Întreaga lui carieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
amărăciune. Cinci ani Întregi! Cinci ani În care obținuse o jumătate de succes și un eșec total pe scenă, plus sertare pline cu piese nejucate, În mai multe variante. Rescrierile nesfârșite, scrisorile, telegramele și discuțiile nenumărate, speranțele trezite, ucise și trezite iar, care Îi umpluseră cinci ani, pentru ca, În cele din urmă, să nu ducă nicăieri. Câtă vanitate! Ce risipă! Replica pe care o rostea Marion Terry În timp ce el pătrundea În culise părea să rezume Întreaga lui carieră de dramaturg: „A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cât de sus am ajuns! Mai are ceva, cineva, azi de spus? Copacul stă trist, despuiat și stingher, Cu crengile goale întinse spre cer. Ar spune ceva, dar rămâne tăcut, Se vaită adânc - câtă vreme-a trecut? Iar frunză coboară, trezita din vis Și moare încet, rătăcită-n abis.
Adio Postum by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83379_a_84704]
-
Elena Marin Alexe Ieri m-am rătăcit în catacombele inimii mele, fără lumină, flămândă, uscată de sete, cu buzele arse de chin, până târziu spre apus, când ultimele săgeți ale soarelui muribund au atins legământul. Trezit, sufletul respira ușurat, scuturându-se de zdrențele incertitudinilor. O clipă mi-a fost deajuns, să reînnod firul zilei și să recuperez timpul pierdut. Ce minuni poate face o frântură din Iubire!
Prin catacombe by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83273_a_84598]
-
-l acceptase niciodată până atunci. Acceptându-l, ești mai senin. Obosit, desigur, dar teama de dinainte, care e zadarnică, era la fel de obositoare, ba chiar mai rău. „Asta e cel mai important“ - zicea Andrei Vlădescu și doamna Marga Pop a înțeles, trezită, că, de câtva timp, nu-l mai ascultase. „Asta e cel mai important: să știi să te adaptezi dacă ajungi vreodată în împrejurări nefavorabile. Dar pentru asta trebuia să te obișnuiești din timp.“ Să te obișnuiești din timp. Ce vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
perne, sprijinită de cutia patului, simțea în mădulare o căldură plăcută. O simțea chiar și când el înceta să vorbească, dar îi mai răsunau cuvintele în cap, iar el se uita pe ușa-fereastră sau o privea, așteptând. Își rotea, brusc trezită, privirile peste lucrurile din dormitorul ei, lipsite de răceală, nu numai pentru că străluceau în lumina năvălind de afară. Limpezi sau tulburi, gândurile ei o bucurau, dar era mai mult, o bucura că avea cui le spune, chiar dacă nu le spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ca mine. Ieri-noapte însă, măreția legii părea să nu mă îngrozească și m-am pomenit incapabil să rezist acestei găleți de delicioase fărădelegi. Intrasem doar de câteva secunde, când un bărbat (bărbat! ce spun? - o nălucă, Michael, fantezia unui perfecționist trezită la viață: Adonis însuși, în jachetă de piele și blugi de culoarea cerului) a ieșit dintr-un separeu. Findlay clătină din cap, extazul și regretul întrecându-se pentru supremație în gândurile lui. Inutil să mai spun că el mă va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nepăsare fața femeii se strânge într-o mimică enervată. Își saltă agresiv poalele halatului si dispare, închizând ușa în urma ei. Peste drum, sprijinind peretele unui hotel cu aspect sordid dinspre care vine un iz puturos de varză murată și bere trezită, câteva "fetițe" fumează cu gesturi plictisite în așteptarea clienților. Una dintre ele, nu pare să aibă mai mult de nouăsprezece ani, trimite din vârful buzelor rujate excesiv un țocăit sonor la adresa lui Marius. Sub pardesiul subțire, ros la poale, purtat descheiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Nici nu aveam cu cine, poate doar cu soldații prin tranșee. Dar, te asigur, vei obosi înaintea mea. În seara asta vom dansa cât pentru toți anii din urmă în care nu am făcut-o. Amândoi arată asemeni unor copii treziți deodată într-o camera plină cu jucării nenumărate și sunt nerăbdători să se bucure de ele. Smaranda sare din pat bucuroasă și imediat se aude zgomotul dușului. Nu peste mult timp revine în cameră, cu un prosop înfășurat în jurul capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de nimic. Imperiul de la Corneille la François Villon, de la Kant se vedea, din unghiul voit, ca un pustiu nisipos, bătut de valurile ritmice, fără sens, de milioane de ani, ale Oceanului Atlantic și Mării Baltice. Peste ani de zile, datorită unor conștiințe trezite tîrziu, aceste catedre se vor reînființa; biruința de neînlăturat a spiritului. Acum tînăra profesoară preda Limba și Literatura Română. Dispăruseră Însă Rebreanu, Goga și alții, cei rămași erau prezentați deformat. - Sigur că sînt bucuroasă. GÎndiți-vă, domnule judecător, pînă anul trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
În Orient, trei minuni, amintite de scrierile hagiografice, au fost trecute În Legenda de aur. Ele sunt cu mult mai multe. Prima este foarte simplă. Un țăran adormise pe câmpul său, după seceriș, iar un șarpe Îi intră În gură. Trezit, țăranul se Întoarse acasă fără a simți nimic, dar seara fu cuprins de dureri atroce. Îi invocă pe sfinții Cosma și Damian și se duse În biserica lor ; când ajunse acolo, șarpele ieși din gura lui, așa cum intrase. În a
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]