1,017 matches
-
despuiat și legat fedeleș de fotoliul din biroul său. Informarea sergentului care a efectuat cercetările preliminare menționa că pereții Întregii case erau mînjiți cu sînge, că statuile Îngerilor ce Înconjurau grădina fuseseră mutilate - chipurile lor fiind pictate ca niște măști tribale - și că se găsiseră urme de lumînări negre pe piedestale. Investigația dură opt luni. Pe atunci, Jausá muțise. Investigațiile poliției au concluzionat următoarele: totul părea să indice faptul că Jausá și nevasta lui fuseseră otrăviți cu un extract vegetal ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nici de cea, care învață cu folos aritmetica numărării la Parlamentul României, că pot să scriu la modul artistic despre modul civilizat de a-ți roade unghiile, despre moda la cățeii fătați prematur, despre noutăți și tendințe în arta tatuajelor tribale din Papua și în plus despre politica democrată, a suflării nasului, direct pe marginea drumului, în caz de gripă porcină. Dacă vreau să mă fac băiat cuminte, despre astea mă voi apuca de scris de mâine, fiindcă și așa articolul
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
lui, ceea ce însemna că viața lui de-acum înainte nu mai putea fi aceeași. Nu se simțea vinovat, deoarece considera că luptase pentru o cauză dreaptă, dar acum îl îngrijora faptul că putea fi cauza dezlănțuirii unuia din acele războaie tribale despre care îi auzise vorbind de atâtea ori pe părinții și bunicii săi, când, la un moment dat, nimeni nu mai știa cauza acelor morți, nici numele celui ce le pornise. Iar tuaregii, puținii imohag-i ce mai rătăceau la hotarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
am pornit-o În căutarea lui Tom. El se Întorsese la bar și m-am bucurat să observ că avea haina mea cu el. — Cum se cheamă ultima melodie? mă Întrebă cu aerul unui antropolog care a descoperit un ritual tribal peste măsură de dezgustător și nu prea moare de nerăbdare să-l noteze. — Hm, e de la Mudhoney - se cheamă „Touch Me, I’m Sick“. — Mmm, cineva striga ceva ușor diferit... — Ultima dată când se cântă, este schimbat cu „Fuck Me
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ani mai Înainte, nu se putea ajunge În Persia decât pe străvechiul drum al cămilarilor, care, pornind din Trapezunt, ducea spre Tabriz, prin Erzerum, vreo patruzeci de etape, șase săptămâni epuizante și costisitoare, uneori chiar foarte primejdioase din cauza neîncetatelor războaie tribale. Transcaucazianul a răsturnat acea ordine de lucruri, a deschis Persia spre lume, de acum Înainte se poate ajunge acolo fără nici un risc sau neajuns major, cu vaporul de la Baku până În portul Enzeli, apoi, Într-o săptămână, pe șosea, până la Teheran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Nu se știe niciodată, drumurile noastre s-ar putea Încrucișa! Vreme de două luni, n-am văzut nimic care să semene cu ceea ce am obiceiul să numesc drum. Lăsând În urmă șah-Abdul-Azim, ne-am Îndreptat spre sud-vest, În direcția teritoriului tribal al bakhtiar-ilor. După ce am dat ocol lacului sărat din Kom, am mers de-a lungul fluviului cu același nume, dar fără a pătrunde În orașul propriu-zis. Însoțitorii mei, Învârtindu-și mereu puștile pe deasupra capului ca pentru bătălie, aveau grijă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cu capul, cu nările... Pe urmă ieșeam de acolo, și ea era prima care-mi diseca anatomic cu sarcasm și ranchiună religiozitatea profundă, orgiastică a acelei lente dăruiri de sine, săptămână de săptămână, lună de lună, Întru ritul carnavalului. Tot atât de tribal și vrăjitoresc, zicea ea cu ură revoluționară, ca și riturile fotbalistice, unde-i vezi pe dezmoșteniți cheltuindu-și energia combativă și sentimentul revoltei, pentru a practica descântece și făcături și a obține de la zeii unei lumi, oricare ar fi ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dar În prag un negru bătrân ne primi purificându-ne cu niște fumigații. Mai Încolo, Într-o mică grădină austeră, văzurăm un soi de coșniță imensă, făcută din foi mari de palmier pe care se aflau la vedere niște delicatese tribale, comidas de santo. Înăuntru dădurăm peste o sală mare, cu pereții acoperiți cu tablouri, un fel de ex-voto-uri, de măști africane. Agliè ne explică felul cum era aranjat decorul: În fund, băncile pentru neinițiați, alături estrada pentru instrumente și scaunele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cumplit! Certamente! Vă spui! Pe barba mea! NAHEMA Lingușitorule... Nicio ființă omenească, alcătuită din carne și din sânge și dotată, fatalmente, cu un intelect limitat fizic, niciun muritor, nimeni, absolut nimeni, nu viețuiește sub auspiciile infailibilității. Până și hermeticii adoratori tribali ai Tabulei Smaragdina și discipoli ai lui Hermes Trismegistos, se pot înșela! Precum e sus, așa-i și jos, cunoștea o excepție notabilă, prin raport strict la spațiul de locuit subteran, vizitat întâiași dată de către eroii noștri. Această excepție antagonică
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Albertz (1992) pornește și el de la « Elementele nucleelor familiare celor mai antice („religia patriarhilor”)», trecând imediat la „Forma de viață nomadă”; dezbate apoi „Religia nucleului celui mai mare (grupul exodului)”, cu Yhwh ca Dumnezeul eliberării, religia nucleului constituit din liga tribală, pietatea familială, pentru ca în final să studieze epoca monarhică. d) Privind cu atenție, observăm că toate aceste tentative au ca model studiul celebru din anul 1929 (Soggin 1984, pp. 172 ș.u.) al germanului A. Alt, repetând acritic tezele acestuia
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
et bêt jĕhûdăh, „și cu casa lui Iuda”, deoarece, cf. Ier 31,33, textul pare să se refere doar la Israel (Regatul de Nord); pe de altă parte, adăugirea nu este lipsită de sens fiindcă autorul are în minte liga tribală israelită, după cum am văzut, o încercare postexilică de reconfigurare a originilor poporului. O altă dificultate o constituie verbul ba’altî de la sfârșitul versetului 32, de tradus literal cu „am stăpânit”, dar pe care LXX (îl numerotează diferit, adică 31,33
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
alții este noul credo al unei societăți paranoice și rele care supraveghează totul și nu împiedică nimic"3. Și se fac petiții contra unei teze proaste, contra hărțuirii sexuale de care s-a făcut vinovat unul sau altul. Iată moravuri tribale care nu vor să fie recunoscute ca atare! Afectul are aici partea sa, chiar dacă le împodobim cu dulcele nume de Rațiune. Încet, prietene! Ne calmăm! Câteva figuri tutelare încadrate cu grijă deasupra biroului meu mă cheamă la mai multă demnitate
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
în ritualitatea banalității cotidiene: "eu, animal misterios, eu, monstru luminos, eu, risipitor al înțelepciunii". Spunând aceasta, îndrăznețul gânditor se considera un "teribilist al spiritului". Dar tocmai o astfel de îndrăzneală, mai degrabă trăită decât gândită sau spusă, regăsim în mimetismul tribal și în circulația intensă a informațiilor specifică rețelelor informatice. Contactele pe care le induc sunt periculoase, relațiile legate pot fi de asemenea "periculoase" (ecou trivial la imprudența nietzscheană), dar exprimă foarte bine inocenta vitalitate a unui puer aeternus, a acestui
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
al "contractului social" modern, tinde să se piardă, am putea spune să se "consume" în comunitatea față de care este, sub toate aspectele, tributar. Idealul moral este bine organizat pentru a gestiona individul rațional. El este neputincios în fața (re)izbucnirii imaginarelor tribale. La o astfel de alunecare trebuie să fim atenți: sufletul colectiv tinde să prevaleze în fața spiritului individual. Am putut arăta în diverse moduri relația strânsă dintre raționalismul cartezian și logocentrismul care era o consecință a acestuia 14. Acest "gândesc" suveran
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
componentă lococentrică. Ceea ce contează, într-adevăr, este spațiul. Spațiul propriului corp pe care îl lucrăm în voie, pe care îl îmbrăcăm pentru rugăciune, pe care îl împodobim pentru plăcere, pe care îl mutilăm pentru o juisare dureroasă. Teritoriu al corpului tribal pe care întreprindem a-l cuceri și a-l apăra împotriva tuturor formelor de intruziune. În toate aceste cazuri, spații simbolice care generează și reabilitează locul. Aceasta este ceea ce am putea numi "relianța imaginală". Am subliniat adesea această alunecare a
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
permițând asimilarea într-un corp colectiv. Există adesea acolo o "adicție" de necontestat. Dar aceasta nu face decât să semnifice o beție colectivă: a-și lăsa amprenta în tragica efemeritate a lumii. Acest fapt ne invită să urmăm marcajele nomadismului tribal contemporan, care, paradoxal, este făcut din înrădăcinări și exil. Ale dorinței de a fi și de a trăi aici, având în același timp nostalgia unui altundeva. N-ar trebui să vedem în acest paradox falimentul unei morale raționale a domiciliului
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
această perspectivă, spațiul este într-un fel un timp trăit. Acela al anecdotelor, al momentelor (bune sau rele) care prin sedimentări succesive fac, tocmai, cultura concretă: o memorie comună, legătură carnală. În acest sens, etica domestică, am putea-o numi tribală, este o etică a situației. Legată de o perioadă, de un sit anume. În diverse moduri, Heidegger a atras atenția asupra unui astfel de "Ethos" ca mod de locuire: "etica trebuie să spună că gândește trecerea ființei umane"17. Suntem
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
înspăimântate în fața moravurilor sălbatice ale triburilor contemporane, da, este într-adevăr o legătură socială. Dar aceste manifestări nu au nimic proiectiv, deși sunt absolut prospective. Aceste moduri de a fi și de a gândi, anomice, mimetice, emoționale, localiste, pe scurt, tribale, sunt cele care subliniază saturarea formei morale și care, în același timp, accentuează emergența unei forme etice sau deontologice, vrând să spun prin aceasta cât mai aproape de etimologia acestor doi termeni, o legătură (liant) socială mai punctuală, tributară clipei și
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
am crezut depășite. Criptele și cavernele umanei noastre naturi. "Cărămizile" primordiale, care sunt fundamentul oricărei vieți culturale și a căror importanță o măsurăm cu uimire. Un fel de realitate latentă, "reziduuri" filogenetice care apar din nou în practicile și excesele tribale. Este vorba aici de un fel de înțelepciune sălbatică ce eliberează animalul care dormitează în fundamentul societal. Un soi de vertij al naturii în sânul culturii înseși traducându-se în toate efervescențele contemporane și operând astfel o dezidealizare a spațiului
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
capax mortis în egală măsură. Tocmai această capacitate este cea pe care o regăsim, ca pe un fir roșu, în figurile mitice despre care vorbeam. Tot pe ea o regăsim și în extazele postmoderne. Iată marca esențială a formelor excesului tribal. Comuniunile fuzionale sunt formele paroxistice ale sentimentului tragic al existenței cotidiene. Ele se structurează în jurul figurilor de groază (filme, spectacole de tot felul) sau în fascinația pentru monstruozitate. Și anumiți psihanaliști contemporani, de exemplu S. Tisseron sau J.-L. Maxence
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
sau ocolite. Ceva care într-o interpretare era considerat ca un rău, ca Răul, devine parte integrantă a realității societale. Iar lamentările nu schimbă cu nimic situația. Într-adevăr, în societățile paralele societății oficiale, modurile de viață alternative prevalează. Microentitățile tribale secretă propriile lor ritualuri, coduri, legi specifice, care dau puțină importanță legilor instituite. O observație a lui Martin Heidegger poate să ne lămurească aici: "A-și da sieși legea este cea mai înaltă libertate"38. Și este adevărat că există
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Bataille numea "noțiunea de cheltuială". Și este interesant de notat că acest spirit festiv nu se limitează la anumite momente, ci se va strecura în interstițiile cotidianului: înmulțirea "agapelor" amicale, achiziționarea nejustificată a cutărui articol de vestimentație pe care presiunea tribală îl impune, cheltuieli imprudente pentru un bilet la cutare concert muzical sau pentru un telefon celular ultimul răcnet. Fiecare poate găsi în acest sens multiple exemple care traduc perfect saturarea unei simple logici economice. În opoziție cu ceea ce se spune
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
relație cu celălalt. Că există, pentru a relua o expresie a francmasoneriei, de care Hegel nu era străin, un "egregor", adică o uniune invizibilă, un fel de concatenare mistică grație căreia fiecare poate exista ca atare. Acest vertij, această înlănțuire tribală este ceea ce vom regăsi în efervescențele estivale, în isteriile muzicale și sportive, în excitațiile proprii bâlciurilor, piețelor, bazarelor, târgurilor de vechituri și altor ocazii festive. Toate arătând importanța locurilor de schimb, de comunicare, de "comerț". Iată deci deontologia în acțiune
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
mod de a trăi, zi de zi, politeismul valorilor pe care tradiția iudeo-creștină, modernă, le credea depășite. Poate că aici este, de altfel, principala cheie pentru a înțelege bine postmodernitatea: reafirmarea complexului, heterogenizarea tuturor aspectelor vieții. Pluralizare a persoanei, fragmentare tribală, poli-culturalism galopant, iată tot atâtea caracteristici ale vieții sociale. Dacă luăm acești termeni în sensul lor metaforic, avem de-a face, într-adevăr, cu politeismul, cu panteismul chiar. Și este exact ceea ce șochează. Căci substratul cultural pe care s-a
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
în "golul" ființei. Ceea ce am numit "golul aparențelor", unde identitatea stabilă lasă locul identificărilor multiple. În acest sens, acest impersonal (selbstlos) poate fi o manieră de a se lega mai puternic de celălalt. Impersonalitate care este substratul "deontologiei" proprii dezvoltării tribale. Nu existăm decât în funcție și grație celuilalt care ne permite să fim ceea ce suntem. Ce este de spus dacă nu că marile principii care au servit ca ideal modernității par cam saturate? Dezinteresul pentru politic pe care îl putem
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]