386 matches
-
sa asemenea prozei postmodernității ulterioare vine cu "hermeneutica", într-un anumit sens, subînțeleasă, atașată cumva (nu întotdeauna discret!) textului. Dacă într-un roman ca Burmese Days/Zile birmaneze (1934), denunțarea corupției marelui imperiu colonial (britanic) se distinge ușor pe fundalul tribulațiilor nefericitului doctor Veraswami (discreditat pe nedrept de un magistrat perfid), indicînd, subtil, preocuparea ideologică a autorului (liberal-stîngist), ori, în altele, ca Animal Farm/ Ferma animalelor (1945), cu subversivii porci Snowball și Napoleon preluînd "puterea" în sistem, și ca Nineteen Eighty
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
un orizont (șters) al supraviețuirii. Conștientă de acest lucru, Dorothy refuză mariajul cu Warburton (reabilitator, mai ales după ce calomniile doamnei Semprill sînt dezavuate public), prefe-rînd eterna postură de "fată parohială". Un singur aspect al personalității sale a dispărut în negura tribulațiilor londoneze. Nu se mai autoflagelează, autorul sugerînd, indirect, că eroina lui și-a pierdut complet credința. În realitate, domnișoara Hare a pierdut ceva mai simplu de definit psihologic: credința că, într-un spațiu patriarhal, ea ar putea vreodată, cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
sale, autorul își articulează strategia narativă pe această idee a schimbării de personalitate, a modificării de eu, care i se pare sursa principală de material ficțional. De pildă, unul dintre primele romane, Decline and Fall/Declin și cădere (1928) urmărește tribulațiile studentului oxfordian Paul Pennyfeather după exmatricularea sa pe motive de "expunere indecentă" (într-un moment de confuzie etilică, aleargă fără pantaloni prin campus). Evenimentul marchează practic debutul "celeilalte vieți" a eroului una inițiatică și, neîndoios, epifanică. Parcurgînd întregul ciclu al
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Mischief/Apocalipsa 1932 (unde Seth, împăratul unei țări ficționale, Azania, se ruinează, încercînd să-și învețe supușii noțiunea de modernitate), Scoop/ Bomba zilei 1938 sau Helena/Elena 1950 (în această ficțiune istorică, Împărăteasa Elena găsește Crucea Răstignirii la capătul unor tribulații de destin colectiv). Întoarcerea la Brideshead, publicat în 1945, aduce concepția epică (ramificată psihologic și etic) a lui Waugh la un fel de apogeu, punînd în mișcare un mecanism de construcție imens, menit să canalizeze totul spre o ultimă, gigantică
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
că ar fi un alter ego al lui Updike însuși), care intră într-o succesiune de întîmplări comice. Totuși, seria narativă (reprezentată numai de două romane deocamdată), cu rezultatul mediatic cel mai pronunțat (datorită ecranizării hollywoodiene), rămîne cea focalizată pe tribulațiile vrăjitoarelor (postmoderne) din New England: The Witches of Eastwick/Vrăjitoarele din Eastwick (1984) și The Widows of Eastwick/Văduvele din Eastwick (2008) cel de-al doilea roman continuînd eveni mentele paranormale din primul (redat cinematic, în 1987, într-o superproducție
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
autohtonă, prin traducerile de față, mi se pare un fapt cultural important și pe deplin lăudabil. John Updike reprezintă o experiență estetică necesară spațiului românesc. Volumul al doilea al seriei în discuție, Întoarcerea lui Rabbit, constituie o fază intermediară din tribulațiile protagonistului. Părăsit de soție, Harry vegetează alături de Nelson (aici în vîrstă de doisprezece ani) pînă în momentul în care o cunoaște pe Jill, o adolescentă depen dentă de droguri, fugită de acasă (de la familia sa extrem de bogată). Jill îi atenuează
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
scrisul, unde s-a regăsit mereu, creionîndu-și adesea cu detalii dezarmante biografia. În afara paginii cu semne, nu a avut abilitatea comunicării, rămînînd, ca individ, periferic și inadaptat, alienat (desigur, în sens superior), "anesteziat" permanent cu alcool și "îmblînzit" de erotism. Tribulațiile sale prelungesc, într-un mod straniu, tipologia rebelă a eroului lui Salinger, din spațiul semiotic al literaturii, în universul material al istoriei. Valoarea operei epice vine, la Bukowski, indiscutabil, din fascinanta derulare a biografiei pe care cea dintîi o reflectă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
alte poeme, într-un lanț eufonic cu certe conotații politice. În plus, chiar în litera ei, această poezie era plină de aluzii și comentarii la diversele evenimente și luări de poziție politice, astfel încît, putem urmări în antologiile manuscrise păstrate tribulațiile casei de Provența, spre exemplu, sau necazurile lui Henric II Plantagenet, și multe alte relatări despre acuze, trădări, perfidii, ascunse cu virtuozitate în dulceața versului melodic. Pînă la sfîrșitul Evului mediu, lirismul va amesteca în chip neobișnuit o formă de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în țările, uniunile sau comunitățile pe care încerc să le presupun, să le conturez, trăia - atenție! - un cititor în limba română. Ceilalți, concetățeni sau con-continentali, con-intercontinentali-interplanetari etc. (deja în lume apăruseră multe noțiuni noi, în dependență de modelele, modulațiile și tribulațiile politice, statale, etnice ș.a.m.d.); așadar, ceilalți îl considerau pe acest unic cititor din Moldova, România sau... (vezi textul de mai sus) un pic cam ieșit de pe fix. Dar, mă grăbesc să-i dau dreptate cititorului, - nu era așa
Ultimul cititor în limba română... Lui Gheorghe Grigurcu by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/8532_a_9857]
-
ficțional al unei pletore de producții dramatice aparținând unor nume influente din epocă: Christopher Marlowe, Ben Johnson sau Shakespeare însuși (care nu ezită să împrumute mai multe trucuri de concepție atunci când compune Hamlet). Piesa lui Kyd, având în prim-plan tribulațiile lui Don Hieronimo, dobândește și valoare de pionierat: ea inaugurează, în literatura engleză, moda tragediilor având la bază motivul răzbunării. Ulterior, la Shakespeare, fantoma răzbunătoare a regelui ucis din Hamlet (aprox. 1599-1601) constituie o reificare a terorii. Același motiv, recontextualizat
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
că "a încadra The Monk în tiparele literaturii deliberat pornografice este nedrept și fals; a-l numi blasfemator este irațional" (1961: 35). Ascensiunea și decăderea unui anahoret spaniol, Ambrosio, violează orice lege a verosimilității, dar este posibil ca tocmai enormitatea tribulațiilor sale să fi constituit elementul de bază al succesului imens de care s-a bucurat opera în epocă (printre victimele farmecului degajat de aceasta numărându-se rebeli iluștri, precum marchizul de Sade sau lordul Byron)24. Astăzi, proza lui Lewis
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
se poate lesne bănui, revelația are puterea să efaseze asaltul hoardelor fantomatice, care dispar la fel de repede precum aburul zorilor se topește în lumina soarelui. La capătul somnului binemeritat care încununează aventura, rămâne memorabilă replica vizitiului. Acesta, după ce ia act de tribulațiile nocturne ale distinsului său pasager, conchide pe un ton care amestecă, în proporții imperceptibile, dojana sentențioasă a celui experimentat cu superstiția naivului: "Spusu-v-am eu că nu-i bine să se-ntoarcă cineva din drum!". Gane a mai scris o nuvelă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
configurează în reala ei substanță devine tot mai problematică" (1973: 328). Totuși, această interpretare, ce privilegiază dimensiunea soteriologică a scriiturii, este justă doar până la un punct. Fiindcă tocmai luxurianța fenomenologică a realului, care glisează cu abilitate în trena fantasticului, și tribulațiile psihologice ale individului însetat de experiență sunt valorile după care se orientează atât omul Mihăescu, cât și scriitura propusă de acesta. În serenitatea unui Empireu există extazul pacific, dar nu există nici empatie, nici frământare. Or, acestea sunt, în concepția
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
compartiment secret, cunoscut numai de mine și de legatar (subl. în text)". Și mărturisirile străinului nu se încheie aici. Reiese, astfel, că Manole dezvoltă mai întâi o curiozitate, apoi o empatie sui generis față de fiul său rebel, căruia îi ascultă tribulațiile și i se confesează fără menajamente. Toate aceste întâlniri îi insuflă curaj lui Nicolae, care, într-o bună zi, decide să-i facă bătrânului o vizită inopinată, în care îi mărturisește că-l urăște și că va da tot misterul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Holy Word, / That walk'd among the ancient trees" (E 18), cititorul trebuie să înțeleagă faptul că eul creator acționează astfel atât pentru a-și oglindi propria imagine artistică, desigur, cât și pentru a formula o confesiune poetica legate de tribulațiile unui eu care domină temporalitatea, având acces, în consecință, la bucuria divină a creației eterne 29. Trebuie, de asemenea, menționat că Bardul blakean, așa cum se gaseste el în Introduction la Songs of Experience, seamănă îndeaproape cu splendidul profet-poet descris de
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Zoas. În rândurile următoare însă, voi căuta să ofer propria viziune de ansamblu asupra poemului. În timp ce primele patru Nopți sunt centrate asupra dezmembrării și dispersiei treptate a celor patru zoa (Tharmas, Luvah, Urizen și, respectiv, Urthona), Noaptea a Cincea prezintă tribulațiile lui Orc. Dacă Noaptea a Șasea și Noaptea a Șaptea sunt axate asupra decăderii accelerate a lui Urizen, care, ca incarnare a rațiunii, devine o divinitate prăbușita într-un univers al falsității, Noaptea a Opta reifica erorile universale, sugerate metaforic
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
p. 169). Forță creatoare trebuie să se impună dacă viața unui individ este să dobândească un sens și un scop anume. Eul creator decide să pună capăt crizei respingând imitația servila, expresie a artei burgheze ipocrite. Având în prim-plan tribulațiile spirituale parcurse de două personae poetice, Milton și Los/Blake, și oferind reflecții profunde asupra naturii artei, Milton este, în opinia mea, un manifest estetic, formulat în apărarea autonomiei procesului de creație 198. Epos-ul blakean constituie o pledoarie pentru
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
tema nihilismului, dezvoltându-l în toate variantele sale și reprezentându-l în figuri concrete, pot fi amintite aici doar cele principale: Raskolnikov, protagonistul din Crimă și pedeapsă, pentru care revendicarea necondiționată a propriei libertăți devine o problemă filozofico-morală cu nesfârșite tribulații. În Demonii, roman monumental conceput inițial ca un pamphlet împotriva nihilismului, forma rusească a ateismului, diferite personaje întruchipează tot atâtea aspecte ale noii și devastatoarei Weltanschauung: "îngerul negru" Stavroghin al cărui model istoric real este Bakunin nihilist de o inteligență
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
fi descoperit și alte asemenea pasaje enigmatice, nu știu la ce concluzii puteam ajunge... Noroc că în celelalte cazuri (spre exemplu, călătoria din 1935, la Karlsbad de data aceasta), autorul ne furnizează indicii ceva mai explicite: "Vineri, 26 apr. (1935). Tribulațiile plecării în condiții materiale și morale grele (s.n.)". Excursia are așadar niște cauze (boala, suferința) și un scop bine determinat: "începe cura marți dimineața, ora 6". Consemnările din caiete nu mai par, iată, atât de misterioase. Ele ne spun foarte
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
La Mekone, el a provocat separarea definitivă, dintre zei și oameni. Apoi, răpind focul, el l-a scos din fire pe Zeus și a stârnit astfel intervenția Pandorei, adică apariția femeii și, prin urmare, răspândirea a tot felul de griji, tribulații și nenorociri." Gestul prometeic ascunde, în spatele unei eroice acțiuni civilizatoare, primejdiile care pândesc omul ca urmare a apropierii sale de foc, ca element sacru, divin. De aici vin, poate, și o serie de credințe care afirmă că stăpânirea sa presupune
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
ritos, dar rezervat, disonanța dintre fondul religiei creștine și alcătuirea ei exterioară în articole precum Lucruri Bisericești (1937) sau Biserica pângărită (1938). În plan psihosocial, poetul reușește, până la urmă, concilierea egourilor antinomice: pe de o parte, cel profund interiorizat, al tribulațiilor sufletești și spirituale, aflat în permanentă căutare de certitudini, de sens, de echilibru, în esență eul dinamic și fecund al creației, acel altcineva care scrie cu mâna lui, și eul diurn, al insului socializat, capabil să-și asume răspunderi cotidiene
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
s-o declaseze, ci s-o devitalizeze, privând-o de acel public de gradul întâi care face să trăiască o formă poetică. Tintin mă captiva. Dar ce va mai rămâne din planșe și albume când voi putea să programez personal tribulațiile eroului și să-l însoțesc în direct, pe ecranul calculatorului, în China sau în Congo? Aventură în timp real, intimă, și totul dintr-un fotoliu. Intrând în imaginea animată, sonorizată, poate mâine în relief, iar poimâine olfactivă, voi fi în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
înseși). Pe acest tipar își construiește și Unamuno micul roman confesiv, prin care împărtășește de fapt, s-a mai spus, nu o rețetă de roman, ci cum se fac un romancier și un cititor deopotrivă, cu roluri interschimbabile, și anume tribulațiile lui U. Jugo de la Raza (nume sub care, potrivit chiar explicațiilor lui Unamuno, se ascunde însuși autorul): acesta, rătăcind prin fața șirului de tarabe ale buchiniștilor de pe cheiurile Senei, găsește o carte care, de la început, îi oferă un avertisment fatidic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
celebru motiv cervantin, ivită în amplul proces de intertextualizare care-i leagă romanul de vaste secțiuni istorice din literatura spaniolă, în cazul de față Colocviul câinilor, ultima din cele douăsprezece Nuvele exemplare ale lui Cervantes; martor și confesor tăcut al tribulațiilor lui Augusto, Orfeu, confirmându-și încărcătura simbolică de animal psihopomp, e și autorul discursului funebru în chip de epilog care încheie romanul și-i imprimă cea mai puternică marcă de transcendență, în directă legătură cu Despre sentimentul tragic al vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de intervențiile unui ins misterios (prieten, camarad ori simplu angajat?), Paso Doble, formă ambiguă de manifestare a Dublului. Iar manuscrisul îi dezvăluie lui Schulz viața și aventurile unui seducător, tânărul englez trăitor în veacul al XIX-lea, Jacob Flint. Numeroasele tribulații ale eroului îi dau acestei istorii când turnura prozei picarești (cu traversarea mediilor sociale de sus în jos, din provincie la Londra și apoi la Veneția), suspansul unui roman popular (taverna ca spațiu de întâlnire, isprăvile unor contrabandiști,), pe alocuri
Istorieși istorii la Veneția by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8687_a_10012]