810 matches
-
cu nasul foarte ascuțit. Era îmbrăcată mohorât. O broboadă neagră îi ascundea părul cu îngrijire. — Ce este, moș Nastase? întrebă ea ascuțit. — Apoi am avea ceva de grăit cu boierul... —Așa? bine. Da’ pe fată-ta de ce n-o mai trimeți la curte, să mai ajute ș-aici, că-i o mulțime de treabă? —Marghiolița? vorbi moșneagul domol. A mai robotit și ea pe-acasă. Da’ om trimete-o, de ce nu? Și ce-ai să spui mă rog boierului? întrebă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
grăit cu boierul... —Așa? bine. Da’ pe fată-ta de ce n-o mai trimeți la curte, să mai ajute ș-aici, că-i o mulțime de treabă? —Marghiolița? vorbi moșneagul domol. A mai robotit și ea pe-acasă. Da’ om trimete-o, de ce nu? Și ce-ai să spui mă rog boierului? întrebă și mai repede și mai ascuțit femeia măruntă. Apoi are ceva de vorbit băietanu ista. „Madama“ cercetă cu privirile-i ascuțite pe Niță Lepădatu, apoi închise ușa trântind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Cuconu Jor îl asculta în tăcere, învârtindu-și cheile în buzunarul pantalonilor. În pământurile tinere pe care le desfunda, cu oameni de aceștia de strânsură lucra. Cu ei își înmulțea turmele de vite, cu ei făcea grâul pe care îl trimetea la Galați. Într-un ținut de margine, pustiu, trebuia să se mulțămească cu brațe de muncă. De unde veneau aceste brațe, ale cui erau - știa că nu trebuie să întrebe. La ce i-ar fi folosit? Aici nu era țară regulată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
zise, privind zâmbitoare după arătarea fericită a stăpânei lor: — Auzi, Sandule, o chiamă Zina. Faliboga mormăi ceva neînțeles. Boierii intrară în casă. Apoi peste puțin ieși cuconu Jorj singur; și chemând pe Faliboga, îi zise cu glas tare: —Sandule, să trimeți un om cu sania până la comună, s-aducă de la crâșmă trei vedre de rachiu... Să dai cinstea asta la oameni... chiar în ia-sară... Da’ să fii cu luare-aminte... Am înțeles, cuconașule, răspunse Faliboga. Da’ când vă-ntoarceți? — Cine? întrebă boierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu moartea, dar chiar și mijloace mai hotărâtoare, care stăteau în puterea babelor țigance de la bordeiele de mai la vale de curte. În zilele liniștite și pline de lene ale sărbătorilor de primăvară, necontenit se adunau și țineau sobor și trimeteau șpioni cătră casa vătafului. Dar deodată băgară de samă că Cristina lui Alexa nu le mai trimete nici o veste și nici una din vorbele care le făceau să sară în sus. Ș-atunci toate rămaseră înțelese deplin că broasca cusută cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mai la vale de curte. În zilele liniștite și pline de lene ale sărbătorilor de primăvară, necontenit se adunau și țineau sobor și trimeteau șpioni cătră casa vătafului. Dar deodată băgară de samă că Cristina lui Alexa nu le mai trimete nici o veste și nici una din vorbele care le făceau să sară în sus. Ș-atunci toate rămaseră înțelese deplin că broasca cusută cu ață roșie la gură, aruncată în pragul ei, și-a îndeplinit menirea și a pus lacată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Sibiu trebuiau să vie să stea în pândă câteva nopți, așteptând ursul, ca să-l puște. Dar abătându-se asupra domniilor lor griji și năcazuri, precum și o mare pacoste asupra țării cu alegerile de deputați, domnii n-au mai venit și au trimes răspuns lui Culi că petrecerea lor se amână. Atuncea Culi, înțelegându-se cu badea Toma Orășanu și cu Traian Melinte de la Braniște, a împărțit leșul, ca să facă bucăți otrăvite pentru cei dintăi lupi apăruți în regiune. Iar buturile de dinapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sare și le-a zvântat, aninându-le în niște cârlige, sub podul hochstandului. Vremea era destul de rece și, în două săptămâni, poate domnii de la Sibiu s-or hotărî să vină. A sosit iarna timpurie, cu îngheț și zăpadă. Domnii au trimes iar răspuns că n-or putea veni așa degrabă... c-or veni la sfârșitul lunii - tune dracu în alegeri și în tot! Cu două zile în urmă, face Culi un ocol, ca să vadă pătulul, și găsește una din pulpele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-i dea o putere ca să biruiască boala, ori că am venit pe lumea asta numai pentru scârbă și nenorocire. Nana Floarea tace un timp. Apoi se întoarce: Dar cu doctoria aceea cum ai făcut? — Nu ți-am spus, mamă? am trimes răspuns unui om din Șugag. S-a duce acel om la Sebeș ș-a aduce-o. — Când are să se întâmple asta? —Știu eu? Cred că până duminică va aduce-o. —Ehei, Culi dragă, până duminică se poate petrece o viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ăsta. Nici n-am văzut ucenic mai semeț decât Bezarbarză. Culi nu părea nemulțămit de vorbele ce i se spuneau; dar își plecă fruntea. — Ne revedem în luna lui april, la cucoși, Culi. Da, domnule doctor Micu. Am să-ți trimet medițină, și să mânci vârtos. — Da, domnule doctor, trupul îl simt eu că se face bine și am să ies la slujbă nu târzie vreme. Am în mine altceva. Atunci a oftat de lângă icoane nana Floarea, murmurând mai mult cătră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Trebuie să vă mai spun domniilor voastre că am chemat și pe părintele Grigorie Bogdan, din satul meu, pe care l-am știut că are dar - de cetește deslegări de feluri de năcazuri ale sufletului și suferinți ale trupului. I-am trimes de trei ori răspuns. Ba a avut treburi la Brașeu cu un proces; ba au venit sărbătorile; ba-i bătrân și nu mai poate birui iarna și muntele. Așa că am rămas așa; s-ar fi cuvenit rugăciuni în casă după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nevoie să vie, și voi mulțămi Maicii Preacurate Fecioara Maria că n-a fi nevoie nici de acum înainte. Mie-mi place copila asta a Serafinei, pentru că-i cuviincioasă și nu-i obraznică. Fiind săracă, Serafina ar vrea s-o trimeată la slujbă la Sibiu ori la București, dar stă la îndoială. E ușor să lepezi așa în lume o fată de optsprezece ani; fiind și frumoasă, greu i-ar fi s-o aducă înapoi. Am sfătuit-o eu să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
n-am trăit chiar în Laz, ci mai la o parte, pe o râpă. Acuma nu mi-ar mai plăcea acolo; m-am învățat la munte. Da din ce pricină, Culi-baci, mă întrebi dumneata de Laz? Era vorba să mă trimeată într-o zi nana Floarea la una lelea Nastasia, pentru pruncul cel mic. —De asta întrebam și eu. Apoi să știi, Culi-baci, că nimeresc eu, să n-aveți grijă. Dar are să fie mai greu de adus pruncul, nu pentru că răcnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să te duci? s-a întors ea, privindu-l cu luare-aminte. N-avem nevoie să te duci nicăieri. Adevărat că, mâni, se deschide pentru mine o zi ca aceea; dar pentru ce-mi trebuie mie am pregătit pe Onu. Îl trimeți pe Onu? — Da? —Cu căruța? Întocmai așa, Culi. Fost-a ori nu vorbă mai de demult că, la vremea asta, vine Octavian la casa lui? Acuma se duce Onu, îl ia și mi-l aduce. A fost vorba de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sultanul. De ce ești atât de neliniștită? Sunt neliniștită, stăpâne, din două pricini. Să ne așezăm pe această canapea, lângă havuz. Nu-i nimenea alături, în Divan-Yolù? Nu-i nimeni. Vorbește. Sunt neliniștită, stăpâne, deoarece coșul de fructe zăhărite l-am trimes eu. Și s-ar fi putut ca naramza s-o guste șahzadè. — Crezi c-a fost înveninată? — Se poate, mărite stăpâne. Ce nu se poate în această puternică împărăție? S-ar putea să nu fi fost otrăvită naramza. Vracii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cei din vagon... ― Dacă nimeni nu se împotrivește, am s-o depăn așa cum am auzit-o de la camaradul meu. Apoi, șeful lotrilor venea la han doar când știa că nu-l paște nici o primejdie. Și cine credeți dumneavoastră că îl trimetea mai des pe feciorul hangiului după lotru? Chiar zvârluga de nevastă a hangiului! Dar de fiecare dată îi spunea flăcăului că așa a poruncit bătrânul. ― Și hangiul nu pricepea cum stau lucrurile? - a întrebat cel cu plosca cam mare... ― Apoi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
vedea noi”... După un timp, iar a început să-l apuce somnul... Atunci și-a zis: „Stai că întoarcem noi foaia!”... Când Irinuța îi așeza dinainte blidul cu mâncare, lui îi venea pe loc poftă de cine știe ce... Și nu o trimetea pe ea să-i îndeplinească moftul, ci se ducea chiar el... Așa că nopți la rând Irinuța a fost nevoită să „doarmă dusă!” Lotrul, însă, făcea zâmbri dând târcoale hanului la ceas târziu din noapte... Mai intra în han în câte
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pe care l-a imaginat vreodată cineva: Luna, domnilor, sărmana bastardă a acestui moșneag cumsecade care e Pămîntul! Ei bine, în această noapte cu o lună așa de minunată, cum nu cred să fi admirat-o nici Julieta, când își trimetea din balcon gîndurile-i pline de dragoste către Romeo, care sta furișat în umbră, vă propun să vizităm această vestită cetate voivodală, e prozaic, dar mă veți ierta, cu... autocamionul de transportat gheața, pe care dumneavoastră îl puteți observa, cum ar
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Ce idioată! Ce păcătoasă! se văieta Lina. 90 Lenora, liniștită în aparență, întinsese scrisoarea lui Doru, care, deprins cu înțelepciunea ei din tot timpul din urmă, luase lucrul ușor si căutase să se sfătuiască cu Lenora dacă trebuie să-i trimeată bani, supărat de aluziile la datorii și la numele lui, dar fără să se gândească la tot ce conținea primejdios epistola funestă. Mini admiră, pentru a doua oară, stilul perfect al lui Mika-Le. Lingușirea ei îndrăzneață, lipsa oricărei rușini și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
linii oblice încrucișate, formau trapeze felurite, cu intersecții precise. Mika-Le mergea pieziș, dar știa ce vrea și reușea. Era limpede. De la locul ei, Mini nu putea să nu vadă privirile dulci - Nory ar fi zis zaharisite - pe care Greg le trimetea spre Mika-Le și cărora ea le răspundea cu acea fixitate inexpresivă care o caracter h. a. Dar privirile iui Greg, în drumul lor, treceau peste Adolful, care le înregistra printr-un surâs imperceptibil, totuși neândoios. Urma o aruncătură repede de ochi
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
un fel sau altul să fie canalizat. Și Petrache Lupu, l-am văzut cu ochii mei, s-a urcat într-un fel de prepeleag și a zis așa: "Fraților, l-am văzut pe moșul! Și mi-a spus că o să trimeată pe pământ o stea cu patru colțuri care să aibă la un colț apă, la altul foc, la altul cenușă și la altul întuneric. Focul are să vă ardă să vă facă cenușă, să vie pe urmă apa să spele pământul
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
O să te lase corigent!" îmi spuneau ceilalți speriați. "Ei și? O să învăț pe trimestrul III și o să fie silit să-mi dea zece și îmi iese media de trecere. Și n-o să-i fac eu lui pe plac..." Și îl trimeteam la origine să predea acolo matematica și geografia. Așa s-a întîmplat. În primele două trimestre mi-a dat trei. ― De ce nu înveți, urîtule? m-a întrebat fără mirare. O să te las corigent. ― N-o să fiu nici primul, nici ultimul
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
lui îmi treceau pe de lături, fiindcă nu erau destinate pentru clipa de față și nici pentru viitorul apropiat. Cum să înțeleg eu chiar imediat că el, tatăl meu, își lua în acea oră mâna de pe mine și că mă trimetea în lume cu gândul nemărturisit că îndărăt n-aveam ce mai căuta? Sigur că mai devreme sau mai târziu un lucru ca acela trebuia să se petreacă, dar, chiar așa, venise într-adevăr acea clipă? Mă uitam la marea de
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
în berouri... Mătură... împarte cității în comună... Nimeni nu crede ce pîne este asta, oftă Niță plin de compasiune pentru sine. Intrarea pe poarta lui Mitică Manalache fu precedată de un scurt dialog între Octav și gazdă. - Cin’ te-a trimes? - Tovarășu’ viciu. - Care, a lu’ Cîcații Mă-si? - El. - Aha... Ei, dară să poftească. Gazda la care, cu autoritatea sa de goarză comunală mă instalase Niță era un bărbat ce părea cu totul lipsit de griji. Cînd am picat, se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de sub gard se apropiau doi inși. În smîntîna de pe șosea, clefăia cu cizme de cauciuc altul. În ploaie oamenii grăiau domol. Unul povestea cu tacîm o afacere personală: ... „Și m-am dus la do’n Zamfirescu și el m-a trimes la tovarășu’ derector. Da’ tovarășu’ derector mi-o zîs: „Du-te în școala nouă, vezi în fund pe colidor ușa vopsită. Intri pe ea, bați la ușa din dreapta și ceri să-ți puie ștampila.” În povestire urma ceva nedeslușit apoi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]