314 matches
-
din primele secole creștine. Binecuvântarea divină înscrisă pe Evanghelia pe care leul o poartă reprezintă confirmarea actului de propovăduire evanghelică pe care Sfântul Evanghelist a dus-o la final cu atâta credincioșie. Evidențierea celor trei stele indică perfecțiunea și strălucirea trinitară, cele cinci colțuri ale stelelor reliefând perfecțiunea unitară în ansamblul perfecțiunii trinitare totalizatoare. Prin contrapunerea celor șase munți, este inclus în descriere planul terestru, întreaga imagine reprezentând un dialog al lumii cerești trinitare cu lumea pământească, ce aspiră spre înălțimile
Papa Ioan Paul I () [Corola-website/Science/298058_a_299387]
-
o poartă reprezintă confirmarea actului de propovăduire evanghelică pe care Sfântul Evanghelist a dus-o la final cu atâta credincioșie. Evidențierea celor trei stele indică perfecțiunea și strălucirea trinitară, cele cinci colțuri ale stelelor reliefând perfecțiunea unitară în ansamblul perfecțiunii trinitare totalizatoare. Prin contrapunerea celor șase munți, este inclus în descriere planul terestru, întreaga imagine reprezentând un dialog al lumii cerești trinitare cu lumea pământească, ce aspiră spre înălțimile virtuților (simbolul muntelui) și înălțarea prin credință la înțelegerea tainei credinței (simbolul
Papa Ioan Paul I () [Corola-website/Science/298058_a_299387]
-
celor trei stele indică perfecțiunea și strălucirea trinitară, cele cinci colțuri ale stelelor reliefând perfecțiunea unitară în ansamblul perfecțiunii trinitare totalizatoare. Prin contrapunerea celor șase munți, este inclus în descriere planul terestru, întreaga imagine reprezentând un dialog al lumii cerești trinitare cu lumea pământească, ce aspiră spre înălțimile virtuților (simbolul muntelui) și înălțarea prin credință la înțelegerea tainei credinței (simbolul stelei). Întreaga descriere grafică se fundamentează pe simbolurile papale clasice, tiara papală cu cele trei coroane (triregnum) și cele două chei
Papa Ioan Paul I () [Corola-website/Science/298058_a_299387]
-
intre 2 din cele 3 zone. Biserica Apuseană și cea Răsăriteană au avut numeroase conflicte terminate cu pace, în timp ce a 3-a zonă, cea din Orientul Mijlociu, începea să se destrame. Apoi au apărut numeroase alteprobleme: Erau problemele legate de Doctrina Trinitară a Creștinismului, modul de facere a Sfintei Cruci, purcederea Duhului Sfânt și altele. Această problemă s-a accentuat grav, așa se face că Biserica Apuseană a adoptat mai târziu dogma filioque. Problemele Cristologice erau probleme legate de natura lui Iisus
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
zone, și cei cinci patriarhi, împreună cu împăratul Constantin cel Mare, s-au întrunit în orașul Niceea, formând Primul Sinod Ecumenic al Bisericii Creștine. Aici s-a luat hotărârea scrierii Crezului de la Niceea, clarificându-se faptul că Iisus Hristos, conform Doctrinei Trinitare, că este unul și același cu Tatăl Sfânt și cu Duhul Sfânt, formând Sfânta Treime. Tot aici, arianismul (doctrina lui Arie), a fost condamnată ca eretică (idee greșită), iar Arie a fost și el excomunicat (exclus din comunitatea bisericii) și
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
dar nu de pe urma citirii directe (l-a cunoscut probabil din lucrările lui Cousin). Două cele mai importante lucrări ale sale sunt "Istoria critică universală" și "Echilibru între antiteze". Heliade Rădulescu propune, împotriva monismelor și dualismelor de toate felurile, o filosofie trinitară. El afirmă că toate conceptele filosofice cad în dualități, ce pot fi clasificate în două categorii: simpatetice (sau paralele) și contradictorii. O dualitate simpatetică este formată din doi termeni „pozitivi”, ce indică o existență: timp / spațiu; spirit / materie; drept / obligație
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
creștini (eretici) sau de necreștini; printre primele erezii, se află docetismul, care nega întruparea reală, istorică a Fiului lui Dumnezeu și gnosticismul, care nega cunoașterea revelației și tradiția publică; - nevoia de a fundamenta hotărârile Sinoadelor ecumenice cu referire la ereziile trinitare și hristologice: în această privință, un rol important l-au avut Părinții capadocieni: Grigorie de Nyssa (Catehezele), Grigorie de Nazianz (Cuvântările teologice), Vasile cel Mare (Despre Duhul Sfânt); - nevoia de a sistematiza revelația creștină în ansamblul ei; de pildă, Origen
Teologie dogmatică () [Corola-website/Science/325525_a_326854]
-
puternică. Somități ca Benjamin Franklin (1706-1790); Thomas Phaine (m. 1809); Thomas Jefferson (m. 1826); James Madison (m. 1836), nu au susținut trinitatea. Biserica Unitariană (din latină „unus”, unul singur) a apărut în contextul reformei protestante ca o critică la dogma trinitară (credința în Sfânta Treime) s-a născut mișcarea unitariană. De aceea adepții acestei religii sunt cunoscuți și ca anti-trinitarieni. O învățătură a Bisericii Catolice mult timp controversată a fost Trinitatea: concepția că Dumnezeu este alcătuit din trei persoane. De fapt
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
popoarele „barbare”, care au invadat Occidentul, erau deja creștine, dar în formă ariană. De aici efortul intens al Bisericii romane - care, în lipsa puterii provocată de căderea imperiului, progresa căpătând o crescută relevanță și civilă - pentru convertirea acestor popoare la ortodoxia trinitară. În aceste împrejurări, creștinismul a luat în regatele romano-barbare, importanța politică. A sprijinit constituirea unor monarhii cu care a păstrat pentru foarte mult timp o strânsă legătură și, deci, un nou pol al dezvoltării creștinismului. Pe fondul prelungitei căderi economice
Creștinismul în Europa () [Corola-website/Science/329689_a_331018]
-
Supremului în trei forme, Brahma, Vishnu și Shiva... Succesul acestei tentative poate fi discutat atâta vreme cât Brahma nu a câștigat niciodată o popularitate comparabilă cu cea a lui Shiva sau Vishnu, iar diferitele denominațiuni adesea au înțeles Trimurti că o manifestare trinitara a propriului zeu venerat pe care il considerau [:en:Brahman| Brahman] sau Absolutul. Exegeții acestui domeniu consideră că rădăcinile Trimurti se pot identifica chiar în Vede. Originile Trimurti pot fi urmărite până în Rig Veda, unde se gaseste prima exprimare a
Trimurti () [Corola-website/Science/327177_a_328506]
-
trei forme: în/pe pamant că Agni(Foc); că trăznet luminous Vidyut; și sub formă soarelui că Surya. Mai târziu în versetul 4.5 este consemnat că meditația asupra Unului îl revelează ca fiind întrupat într-o serie de entități trinitare, una din acestea fiind triada zeilor Brahma Rudra și Vishnu. Până la perioada în care au fost compuse marile epopeii hinduse(Mahabharata și Ramayana)(500-100 îen), Shiva și Vishnu își cîstigaseră deja locul în fruntea panteonului hindus. În interiorul epopeilor există tentative
Trimurti () [Corola-website/Science/327177_a_328506]
-
nu poate fi niciodată legat de timpul istoric. Criticul Elena Bortă consideră că cele trei personaje principale ale piesei: Darius, Melania (care apare în spectacol cu mâinile legate și reprezintă spiritul) și bătrânul care ar reprezenta Tatăl, întruchipează „misterul teologiei trinitare” al religiei creștine. În această reprezentare, spiritul are o voce foarte slabă și mâinile legate la spate, semnificând ideea că adevărurile fundamentale nu sunt cele evidente. Ca și teatrul absurd al lui Eugen Ionescu sau Samuel Beckett din anii ’50
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
orașului) și al Mariei Gastón. A fost ultimul dintre opt frați și surori. La doisprezece ani, José și-a părăsit satul și s-a dus să studieze în Estadilla, la aproximativ 20 km distanță. A făcut studii umaniste la colegiul Trinitarilor, o școală de limba latină. José era un tânăr studios, responsabil, generos și cu mare dragoste de oameni, care i-a permis să aibă mulți prieteni printre tovarășii de învățătură. Când a împlinit paisprezece ani, José de Calasanz, a luat
José de Calasanz () [Corola-website/Science/336453_a_337782]
-
este posibil săfi derivat din ural-altaicul "Tengri, în unele provincii din Coreea, șamanii fiind denumiți chiar și în zilele noastre "Tangur Tangur-ari."" "Mai târziu, în mit, Dangun devine Sansin ",Zeu al Muntelui”" (al măririi , prosperității) Teologia sinistă conține o idee trinitară despre divinitate în mitul lui Dangun, a treia formă a lui Hwanin Cu Dangun ca și Sansin, trinitatea din religia coreeană este reprezentată de cele trei generații ale lui "Haneullim", Regele Ceresc. "Hwanin" reprezintă sursa transcendentă, cu ""haneul"", ""hwan"" indicând
Haneullim () [Corola-website/Science/333067_a_334396]