15,306 matches
-
tipărită la N.Y. pe o coală de scris îndoită, - o fițuică, însă fierbinte de atâta imaginație. Director, năstrușnicul meu drag, Pavel, numărul 814 din 7-13 mai 2004. Să înfrunți New York-ul cu aceste înfăptuiri pontice, în miniatură, - și Cavalerul tristei figuri învățat cu morile, ar roși... Reproduc numai două versuri ale lui Chihaia din poemul Somnambula: Ceasul s-a oprit înfricoșat de tăcere, mobila de nuc și-a pierdut conturul de stampă...
Fiul Dobrogei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12777_a_14102]
-
am sprijinit tînăra generație de istorici, filosofi, literați și politologi să gîndească în chip autonom și să se despartă de ceea ce Francis Bacon numea "idolii tribului". Cît despre pozițiile unor intelectuali deciși să "mă tragă la răspundere", aproape ca în tristele timpuri de demult (slavă Domnului, nu mai avem "excluderi" și "voturi de blam cu avertisment"), ce pot să cred? Gelozii în raport cu cineva a cărui operă este validată internațional? Faptul că de peste douăzeci de ani (mai exact spus, din februarie 1983
Nu fără mâhnire by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/12770_a_14095]
-
re-cunoașterea unei copii a copiei. Pentru a putea trăi cu gândul acestei absențe, cu această tăcere, este nevoie de uitare și de imaginație. Discursul poetic întâlnit în Mărturisiri și rugăciuni este unul trufaș locvace, dar în spatele cuvintelor se ghicește o tristă și adâncă tăcere.
Nuanțele nostalgiei by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/12791_a_14116]
-
m-am perindat patruzeci și ceva de ani pe lume fără să fi început măcar să înțeleg ceea ce se petrece. Presupunînd că într-adevăr se petrece ceva. Poate că da. Uneori, parcă percepi, pe ici pe colo, existența unui tipar. Lucrul trist este că eu nu reușesc să-l sesizez în ansamblu. Poate că există un sens, dar nu tu ești cel chemat să-l decodezi; sau poate că nu e decît o iluzie. Nici acest lucru nu-l vei ști vreodată
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
cu acelea pronunțate de Visinski În timpul proceselor de la Moscova prin 1938. “ Dumneata, părinte Marină, ne faci de râs organizația. Un om de Încredere devenit om al dușmanilor patriei...” Vorbi timp de cinci minute. Marină se uită la el mirat și trist. Maniu Îl observa pe Penescu. Cand termină diatriba a Întrebat dacă cineva dorește să-și spună părerea. “Domnule Președinte, pot să spun ceva ?” “Desigur, fiule, spune ! “Domnule Președinte, socotesc cele spuse de Domnul Penescu drept un injuriu nedrept față de Părintele
Păienjeniș. In: Editura Destine Literare by Eugen de Panciu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_305]
-
declarat dezamăgiți de noul lui film, "Proasta educație", invocînd dispariția acelui filon subteran de alegrețe excentrică, prezent, pînă acum, în plină dramă. într-adevăr, filmul seamănă cu autorul lui: și omul Almodovar a albit, și el are o privire mai tristă decît acum cîțiva ani. Să îmbătrînești înseamnă să fii tot mai trist?, l-a întrebat cineva. "Depinde, fiecare îmbătrînește în felul lui". E pentru prima dată cînd, într-un film de Almodovar (al 15-lea), toate personajele principale sînt bărbați
Splendoarea și mizeria Rivierei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12837_a_14162]
-
mirosul de lapte ușor ars plutind peste sat și mama veghează. Poate și Dumnezeu, își spuneau, și Dumnezeu, sigur, dar El era ceva mai departe..." (p. 172) Ul Baboi și alte povestiri de Mariana Codruț este o carte sensibilă și tristă. Autoarea, cunoscută în primul rînd în calitate de poetă, dovedește prin scrierea acestui volum că stăpînește bine tehnica povestirii și mai ales că este o atentă observatoare a tranziției, înțelegînd, ca nimeni alta, dramele oamenilor în această perioadă de schimbare a regulilor
Cartea dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12848_a_14173]
-
în același vîrtej de mișcări păsărești și de germano-engleză. De fapt pe mine nu mă cheamă în nici un fel...Dar pentru tine mă cheamă Brunhilda." O ființă nepămînteană și, îmi vine să spun, printr-o foarte involuntară asociere, verde și tristă... Din secțiunea de proză, mai interesante decît fragmentul din Cei șapte regi ai orașului București sînt flash-urile autobiografice, bunăoară cel legat de Cenaclul "Universitas", cumva în stilul lui Urmuz: " invitați sofisticați dintre care unii au fost aduși pe baza
Frîna de mînă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12259_a_13584]
-
rețetă. Romanul, "bătrîna doamnă cam bolnavă", ale cărei beteșuguri le discută frumos Adriana Babeți în prefața la reeditarea Bietelor corpuri, e condamnabil pentru doza lui de previzibil, pentru clișeele neasumate ironic, pentru o anume decrepitudine sîcîitoare și, în fine, pentru trista neputință de-a se mai transforma. Nu moartea, scrie Sonia Larian, e opusul viului, ci mineralul, pietrificarea. Sigur, pentru că noi dispărem, contează prea puțin că materia moartă se mai schimbă neîncetat, dar pentru o "biografie" extinsă, precum Bietele corpuri, care
Camera păpușilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12276_a_13601]
-
în contractul jucătorilor săi există o clauză potrivit căreia, în cazul unei înfrîngeri cu mai mult de două goluri diferență, patru jucători, aleși prin tragere la sorți, vor fi obligați să asiste la un spectacol de operă), autorul glosează cu trist umor pe marginea virtuților profilactice pe care le-ar putea avea lectura în descurajarea activităților criminale: "Perspectiva că s-ar putea alege cu o condamnare la Dostoievski (Ťcinci ani de Frații Karamazovť) sau la Joyce (Ťzece ani de Uliseť) ar
Savoarea faptului divers by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12300_a_13625]
-
București), Biserica Albă (1975, de asemenea editat la București). Dacă pactul său ciudat cu Moscova nu l-ar fi compromis, am fi putut spune că Ion Druță a dobândit pentru Basarabia rolul de scriitor național. Așa nu putem spune decât tristul adevăr că prin biografia sa de la senectute Ion Druță a rămas sovieticul romanului basarabean, plasabil exact la antipodul lui Paul Goma, care poate fi numit europeanul romanului basarabean. Cei doi - Paul Goma și Ion Druță - cu biografii (sau secvențe biografice
Ieșirea în larg a romanului basarabean (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12353_a_13678]
-
din care provine și universul scriptic, intuit ca un spațiu profan, vagă imitație a actului demiurgic, așadar un sacrilegiu. Astfel încît - surpriză! - Amintirile, receptacol, în optica obștească, al bonomiei și al hazului, n-ar fi decît "una din cele mai triste cărți ale literaturii române". în felul acesta jovialul, veselul, ludicul Creangă își recîștigă o față de gravitate, în măsură a face posibilă joncțiunea cu poezia romantică a întoarcerii spre fenomenalitatea naturală și spre arhetipurile existenței, a-l apropia într-un fel
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
scenografie etc.etc. doar cu totul întîmplător se acorda în l990 și...sau 2000 și... , pentru că, de fapt, el putea fi plasat la fel de bine și în sec.XIX, și la începutul lui XX, și în perioada interbelică, și în aceea de tristă aducere aminte a realismului socialist. Singura dovadă onvingătoare că el se referă la un an oarecare al sfîrșitului sau al începutului de mileniu este doar faptul că se acordă în acel an și nu în altul. în rest, concepția pe
Artiștii și contextul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12362_a_13687]
-
destrămare care surprinde fidel atmosfera apăsătoare și deșartă a noului volum: "Îngeri bătrâni urât mirositori/ cu iz stătut în penele jilave,/ în părul rar, în pielea scămoșată de insule de psoriazis,/ hărți scrijelite adânc/ ale unor înspăimântătoare/ tărâmuri necunoscute./ Prea triști pentru bunevestiri,/ prea slabi pentru sabia de foc,/ se lasă îngropați dormitând/ ca niște semințe pe care le sameni/ cu dureri reumatice la încheieturile aripelor,/ tot mai ascunse-n pământ,/ tot mai moșnegi, tot mai oameni..." (Îngeri bătrâni) Diferență uriașă
Sensul în derivă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12369_a_13694]
-
de poezie postmodernistă. Un delicat poem precum Câteva puncte (probabil cel mai frumos din toată cartea) e fără vârstă, fără gen și dincolo de orice curent. În fond, adevărata sursă a emoției lirice din Refluxul sensurilor este tocmai dureroasa iluzie, efemeritatea tristă, riscul de insignifianță al scrisului poetului în raport cu timpul și cu Istoria: "Trecătoare operă/ ca o foaie de hârtie/ pe o apă curgând/ mereu în altă direcție,/ neavând nici o importanță/ cine a pus hârtia acolo/ și dacă a scris ceva pe
Sensul în derivă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12369_a_13694]
-
aminte tuturor trecătorilor că și românii așteaptă sosirea lui Moș Crăciun. În contextul unei metropole care se îmbracă de sărbătoare cu milioane de lumini și decorațiuni multicolore la fiecare sezon al Sărbătorilor de Iarnă, Piața României din Montreal avea aerul trist, pe lângă suratele sau vecinele ei (cum ar fi Piața Portugaliei sau Piața Americilor). Am promis că vom milită pentru că instalarea unui Brad de Crăciun în Piață României să devina.un obicei anual.Ca toate celelalte obiceiuri de Sărbători, o sărbătoare
Bradul din piața României, Montreal. In: Editura Destine Literare by Daniel Constantin Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_307]
-
într-un cuvânt, comunică foarte bine, în ciuda diferenței de scriitură. De pildă, Ioan Es. Pop este, pe alocuri, mai sumbru decât oricând, în timp ce la Lucian Vasilescu apare discret o fragilă prezență feminină (După optsprezece ani e un foarte frumos și trist poem de dragoste). Poemele lui Ioan Es. Pop se desfășoară cum le știm, aparent inofensiv, în acel soi de lentoare care modelează cu atât mai expresiv dramatismul spunerii. Versurile lui Lucian Vasilescu curg nervos-muzical, în cadența scurtă a rimei interioare
Vieți și poee în oglindă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12347_a_13672]
-
este mai emotiv decît tine", cosmopolitan.ro); chiar în contexte negative, cuvintele aduc o oarecare atenuare ironică: "după ce drăguța lui de vreo 40 de ani i-a tocat toată averea, un bătrân din Otelec s-a văzut singur, sărac și trist" (online.ro). O sferă mai limitată de utilizare are termenul neutru-solemn logodnic, destul de frecvent totuși; extrem de rar apar tovarăș (eventual cu determinarea "de viață") și mai modernul partener: primul e probabil uzat de folosirile politice mai vechi (primește de altfel
Prieten, ibovnic concubin... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12404_a_13729]
-
cuvintelor pe vîrful limbii și o iei de la început. Savurezi cuvîntul-imagine pe îndelete, cu limba pișcată, dar și ea viguroasă și dornică să pecetluiască sentințe cot la cot cu Perjo. Perjo cel talentat, cel răzvrătit, cel neliniștit, cel grafician, cel trist, cel limbut, cel cu Lia, cel cu atelierul de lîngă Bitzan, cel mut, cel scriitor, cel observator, cel cu întrebări, cel cu insomnii, cel în alb și negru, cel cu Veneția, cel cu Românica. "Pur și simplu" "Eram în spatele unui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12392_a_13717]
-
privam de bogăția acestui mister ca și cum aș fi decis să devin surd la Requiemul lui Mozart numai ca să pot auzi mai bine infernul sonor al mașinilor de pe stradă. Există mai multe momente de cumpănă în viața fiecărui artist. Scriitorul are tristul privilegiu de a fi obligat, de fiecare dată cînd pune primul cuvînt pe o pagină albă, să se întrebe dacă acesta va reuși să decoleze și dacă nu cumva este excesiv de prezumpțios să pretindă că el are de spus ceva
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
vede nevoit a evada din concret, căci acesta îi dă simțămîntul "unei monotonii insuportabile", al recunoașterii "unei limitări personale organice". Adică al unei înfrîngeri. Compensator, un atare individ idealizează violent, utopic: "Orice provincial este un Don Quijote, lipsit însă de anvergura tristului cavaler, lipsit de universalitatea umană caracteristică eroului devenit simbol". Egocentrismul e o maladie care poate evolua în două direcții, fie printr-o aprofundare a "răului" , prin "claustrarea în eu", fie prin "distrugerea realului" în locul "transcenderii" lui. Se prefigurează astfel virulenta
Despre Nae Ionescu și Cioran (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12423_a_13748]
-
ci se complinesc, întrucît eul ce se forează pe sine reprezintă implicit o subversiune a realului. Implozia interiorității duce la explozia exteriorității, criza intimității duce la o criză a ambianței - corelație întruchipată cum nu se poate mai bine de Cavalerul Tristei Figuri, nu de florile mărului invocat. Oare nu orice creator animat de o "revoltă metafizică" poartă o notă mai mult ori mai puțin fățișă de donquijotism?
Despre Nae Ionescu și Cioran (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12423_a_13748]
-
vede nevoit a evada din concret, căci acesta îi dă simțămîntul "unei monotonii insuportabile", al recunoașterii "unei limitări personale organice". Adică al unei înfrîngeri. Compensator, un atare individ idealizează violent, utopic: "Orice provincial este un Don Quijote, lipsit însă de anvergura tristului cavaler, lipsit de universalitatea umană caracteristică eroului devenit simbol". Egocentrismul e o maladie care poate evolua în două direcții, fie printr-o aprofundare a "răului" , prin "claustrarea în eu", fie prin "distrugerea realului" în locul "transcenderii" lui. Se prefigurează astfel virulenta
Întoarcerea poetei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12424_a_13749]
-
ci se complinesc, întrucît eul ce se forează pe sine reprezintă implicit o subversiune a realului. Implozia interiorității duce la explozia exteriorității, criza intimității duce la o criză a ambianței - corelație întruchipată cum nu se poate mai bine de Cavalerul Tristei Figuri, nu de florile mărului invocat. Oare nu orice creator animat de o "revoltă metafizică" poartă o notă mai mult ori mai puțin fățișă de donquijotism?
Întoarcerea poetei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12424_a_13749]
-
studieze realmente. Dar în sfîrșit, Marx părea bun în toate sosurile, iar cînd există o bucătărie dominantă, oamenii devin propagandiștii ei benevoli chiar fără să își dea seama. îmi amintesc de asemenea, cu cîtă condescendență se vorbea și despre poezia "tristă", "monotonă", chiar "morbidă" a unui alt mare poet român " Bacovia, a cărui sensibilitate ultragiată auzea pînă și materia "plîngînd". Știind noi acum că dispersia permanentă a galaxiilor va sfîrși prin a deveni o supă informă, din care va continua să
De la interdicția de a fi trist la obligația de a fi singur by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/12462_a_13787]