1,100 matches
-
-10- Plăcerea hedonismului ascetic. Plăcerea austeră a lui Epicur lasă mult înapoia ei caricaturile. El însuși a avut grijă să precizeze tot ce separă această definiție a plăcerii ca produs al ascezei de abandonul grosier în seama satisfacțiilor animalice și triviale. Cum a putut deveni contrasensul adevăr până acolo încât dicționarul să cauționeze două definiții pentru unul și același cuvânt și să-l destineze atât discipolului lui Epicur, cât și chefliului mare amator de băutură, de plăcerile mesei și ale patului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
concret, în schimb Grădina lasă deoparte discursul asupra ei înseși pentru a străluci în dovedirea excelenței tezelor formulate în amonte. Preocupat nu atât să schimbe ordinea lumii, cât să se schimbe pe sine, discipolul lui Epicur se desprinde de lumea trivială a familiei, muncii și patriei*, el adoptă o atitudine potrivnică față de orice societate care exaltă meritele banului, bogățiilor, onorurilor și puterii. Ceea ce-l atrage pe omul de rând și generează o viață mutilată, iată ce-i repugnă aspirantului la înțelepciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
mijlocul potrivit este buna întrebuințare a timpului, buna folosire a fiecărei secunde disputate între două neanturi, cel din care venim și cel spre care ne îndreptăm cu toată viteza în raport cu eternitatea. Iar această preocupare teoretică implică o serie de definiții triviale: ce vom bea și vom mânca? Când? Cu cine? Vom munci, bine, dar în ce chip? Care va fi subiectul muncii noastre? Dar obiectul? Ne vom și odihni, firește, dar în ce proporții? Ne vom distra, vom dormi, ne vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Italia, devine autorul și actorul acestei transformări. Vila Papirusurilor funcționează în geografia acestei dinamici filosofice. Alunecarea semantică de la epicurianul discipol al gândirii austere a lui Epicur la râmătorul fără credință și fără lege, animal grosier care se bălăcește în plăceri triviale, ține de bună seamă de o înțelegere greșită, vizibil orchestrată de dușmanii și de adversarii săi: ea datează din acea perioadă. Neînțelegerea dăinuie. Pentru că nici al doilea epicurism, așa cum n-a făcut-o nici primul, pe care-l umanizează și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
neîncetată strădanie asupra propriei ființe. Ruptura în raport cu Epicur pare mai clară pe terenul politic. Magistrul îndemna la un fel de secesiune față de lume. El propunea despărțirea de cetate, nu violent, brutal, ostentativ, ci lăsând pur și simplu în urmă viața trivială și agitată pentru a intra în filosofia Grădinii, unde totul e numai calm și voluptate... Departe, la adăpost de neplăcerile lumii așa cum e, evitând tulburările, se putea imagina o practică existențială eficace și incandescentă. Epicur inventează mănăstirea și tradiția cenobită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
chitarei electronice și al bateriei, purtând-o Într-o altă lume. O lume fără constrângeri, a libertății, În care nu existau periferii dezolant de Îndepărtate de centrul orașului, și nici autobuze supraaglomerate, nici moșnegi scorbutici sau babe ramolite, Înarmate cu triviale cărucioare pentru cumpărături. Cadavre ambulante care emanau, ca și ferestrele și scaunele Învechite sau barele ruginite, o putoare intensă, un miros obositor de putrefacție animală. Nu mai exista nici mama cu părul ei decolorat, Îngrămădit la ceafă cu o agrafă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu-i lipsesc borcanele de carne În untură. Frecvența și consistența pachetelor vin și din grija părinților săi pentru ulcerul fiului care a ajuns soldat din cauză că statul socialist veghează la siguranța teritorială a țării, fără să se Împiedice În amănunte triviale. Numai că locotenentul Îi Înjumătățește tot ce primește de- acasă, stau acolo În biroul lui din pavilionul dormitorului și rîd și glumesc și, după ce bagă În el ca un porc, Își ia și acasă. În ziua În care am plecat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să se mire, fără să Înțeleagă și probabil fără să se Întrebe ce văd, pentru a Înțelege. Sau, poate, un simț tainic Îi Încredința că Înțeleg totul, dincolo de orice cuvinte, numai atîta vreme cît nu vor destrăma, prin vreo curiozitate trivială, vraja unică a acelui miracol căruia ei Înșiși Îi erau parte - dacă miracol ar putea fi numit. Miracolul e situat Întotdeauna la limita haosului și de aceea produce stupoare sau teamă, dar cei care se speriaseră fugiseră de la Început, se
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nu foarte diferite, povesteau cum fac dragoste, ce simt și cît de mult le preocupă acest lucru. Dar adevărul e că pe Naggie toate aceste povești nu o mai interesau la fel de mult ca altădată, le găsea previzibile, prea siropoase și triviale. Felul cum niște ființe mediocre Încercau să se remarce, exhibîndu-și sentimentele și amănuntele vieții lor erotice, i se părea impudic și vulgar, o formă de promiscuitate - ca și cum și-ar fi expus lenjeria intimă (și nu tocmai curată) În public. Propria
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
menține; când reușește ne oripilează printr-o profunzime de urâțenie și de marfă proastă. Îngrămădirea de mărfuri inutile, ca și cum consumerismul neînfrânat ar fi devenit supremul ideal al civilizației occidentale. Suntem supărați pe prosperitate pentru că ea nu este decât prosperitate, adică trivială; suntem supărați pe ea pentru că nu se întinde asupra tuturor". Sigur, citatul spune multe despre sațietatea și prea-plinul unei lumi care s-a săturat de atâta bine. Unui om din estul Europei sau din nordul Africii, care a trăit zeci
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
și în alte locuri. De ce să nu acceptăm însă că autenticul constă, în unele cazuri, în multiplicarea, prin varii personaje, a aceluiași autoportret, obsedat de propriile "felii de viață"? Să mai mire pe cineva pasiunea delirantă a lui Ladima pentru triviala Emilia, când viața intimă a lui Camil Petrescu se consuma în compania unor actrițe dintre cele mai obscure? Ipoteza noastră verifică printr-o altă grilă de lectură justețea aserțiunilor lui G. Călinescu legate de raportul scriitor-personaj: "Eroii lui Camil Petrescu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
subconștientului. Oricum, să notăm că multă vreme după editarea operei, el este convins că, prin Ladima, a construit o tipologie polivalentă și tocmai de aceea cu foarte mulți corespondenți în realitate. Nu rareori, atât de naiv în relația sa cu triviala Emilia, devine ținta unor ironii pornite de la însuși creatorul său. Mihail Sebastian, bănuind că amanta sa, Leni Caler, ar fi o femeie la fel de ușuratică precum Eugenia Zaharia, îi mărturisește această temere lui Camil Petrescu. Replica interlocutorului merită reținută: "Multe lucruri
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Pentru ei, toate femeile trebuie să fie de o frumusețe aparte, tot ce înseamnă urât sau hidos fiind a priori refuzat și considerat ca inautentic. Urâtului i se substituie himera frumosului absolut. Astfel, într-o răbufnire delirantă, Ladima crede că triviala Emilia ar fi potrivită ca model ideal pentru maeștrii picturii flamande: "Ah, și-o nevastă, o nevastă plinuță, albă ca tine, cu ochii mari, verzi, numai viață, strălucitoare de curățenie și sănătate... ca un model de Titian, așa ca Lavinia
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Dar nu se știa... N.I.: Nu se știa nimic. Izolarea noastră a fost perfectă. Un an de zile nu am ieșit din Camera 1 subsol. Măcelul declanșat în camera noastră, dexteritatea cu care mânuiau ciomegele, ura cu care loveau, vocabularul trivial și agresiv dovedeau, fără putință de tăgadă, că aveau experiență colegii noștri și că mai participaseră la astfel de acțiuni și prin alte celule ale închisorii. Prezența lui Țurcanu în camera noastră, măcelul dirijat de el m-au făcut să
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
nici în cazul lui Chatterton faptul că din păcate probabil s-a sinucis în cele din urmă nu constituie o dovadă că era nebun sau sănătos. Dar dacă în cazul lui Byron motivul pentru care nu s-a sinucis pare trivial (și poate și neadevărat), există relatări incredibile despre cauze cu mult mai triviale ce ar fi stat la baza unor sinucideri care au avut loc în realitate: un englez bine educat în anii 1880 a lăsat o notă privind motivul
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
în cele din urmă nu constituie o dovadă că era nebun sau sănătos. Dar dacă în cazul lui Byron motivul pentru care nu s-a sinucis pare trivial (și poate și neadevărat), există relatări incredibile despre cauze cu mult mai triviale ce ar fi stat la baza unor sinucideri care au avut loc în realitate: un englez bine educat în anii 1880 a lăsat o notă privind motivul sinuciderii sale, și anume "obosise să își tot încheie și descheie nasturii"; alții
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
ori pentru că "peștii nu au sosit la timp pentru cină", sau pur și simplu pentru că fuseseră dojeniți, sau pentru că cineva "a rîs de ei din pricina corpolenței lor", ori pentru că și-au rupt degetul mare de la mînă. Cînd cauze atît de triviale declanșează reacții atît de severe, o explicație obișnuită a fenomenului paradoxal oferită de știința medicală este, firește, "nebunie temporară" ("temporary insanity") (Mathews 1891: 472). Totuși, "tînjirea după notorietate" se numără printre cauzele mai puțin triviale care pot mîna pe oameni
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
mînă. Cînd cauze atît de triviale declanșează reacții atît de severe, o explicație obișnuită a fenomenului paradoxal oferită de știința medicală este, firește, "nebunie temporară" ("temporary insanity") (Mathews 1891: 472). Totuși, "tînjirea după notorietate" se numără printre cauzele mai puțin triviale care pot mîna pe oameni să se sinucidă (la Chatterton această cauză se poate să fi avut o oarecare importanță). În legătură cu această chestiune, William Mathews observă următoarele: Comunicarea rapidă, difuzarea în ritm alert a știrilor prin intermediul electricității, presa ubicuă și
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
pe suflet. Cu privire la Scrisoarea III îmi amintesc ce ni se spunea în anii mei de școală, la lecția respectivă: că, în partea a doua a celebrei poeme, Eminescu s-a lăsat târât de mărunte și efemere patimi, coborând la invectiva trivială, străină de marea inspirație poetică. Bineînțeles, în contrast cu spiritul pamfletar al părții acesteia, ne era lăudată partea întâia, cea cu Mircea și împăratul. Pe mine vehemența invectivei eminesciene mă încânta nespus de mult și n-a încetat niciodată de atunci să
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
altfel decât genial. În polemică (unde e vorba de idei) ajung talentul, inteligența, abilitatea. În pamflet trebuie geniu. Violența trebuie să fie purificată printr-o mare credință, așa cum se purificau odinioară înainte de luptă cavalerii. Cele mai crunte ultragii, cele mai triviale injurii pot străluci cu o lumină de vitraliu dacă cel care înjură e un om de onoare; această calitate intră consubstanțial în geniul invectivei. Din pamfletele lui Aretino nu a rămas nimic (decât o pâine pentru erudiți) numai fiindcă pamfletarul
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
sexual masculin, utilizată În viața de zi cu zi ca formulă de adresare disprețuitoare la adresa cuiva. Prin urmare, „Bulă” e forma vag camuflată, printr-o concesie făcută conveniențelor sociale, a vocabulei desemnând organul viril; ceea ce, fie și În convenția aluziv trivială adoptată În lumea personajului, Înseamnă izvor al vieții și erecție citită drept verticalitate. Acestea sunt simboluri ale supraviețuirii Într-un univers dominat de sterilitate, tabuuri, false valori. Ceea ce frapează În peripețiile lui Bulă este duritatea, aparența de cinism, lipsa de
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
intri În competiție, să lupți dacă vrei să intri În lupta asta. Dar nu cred că scriitorii din generația ’80 chiar și-au dorit așa ceva. S-au construit prin distanțare față de acest gen de activitate, care Întotdeauna a fost considerată trivială. Au avut oroare de Înregimentare. Cred că dorința de a rămâne liber și de a avea independență, de a nu fi Înregimentați nici măcar În administrație sau În funcții culturale, a contat foarte mult pentru profilul de generație al acestor oameni
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
după dezvăluiri prea mult nedezvăluite. Direcția d-voastră erotica este mai ales prea speculativă și de fapt curat reacționară. Urâți orice cerere teritorială și vă bucurați de situația pe care cererea teritorială a creat-o. Cochetați cu mașinile cele mai triviale, atâta vreme cât vi se supun în întregime, sau își țin gura. Tu ești acel om care scoate și își montează din dulapul din sufragerie un cap de ucigaș în masă. Cui aparții... asta e întrebarea d-voastră, pe care nu ai
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de grația divină. Nici nu poate fi găsit un mai bun argument promoțional pentru a face dezirabilă aici și acum o adeziune sinceră și masivă la doctrină! Gnosticul nu poate fi atins decât de ceea ce survine în lumea de jos, trivială și vulgară. Valentin recurge la o metaforă și precizează că, fie și acoperită de noroi, maculată de mâzgă, o frumusețe rămâne tot frumoasă. împotriva acestei evidențe nu se poate face nimic. Carne în ființa lui? Nicio problemă pentru că el i-
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
absență a tulburării, ataraxia, ci utilitarismul, teoria interesului sau a impurității, pentru a o spune în sensul etimologic. Plăcerea lui Epicur califică starea în care ne găsim după suprimarea tuturor ocaziilor de a suferi. Departe de afecțiunile și de pasiunile triviale înțeleptul epicurian se bucură de plăcerea simplă de a exista și de a coincide în mod absolut cu propria persoană, ca prieten al sinelui. Așadar, plăcerea nu este nici un moment un scop în sine, ci un mijloc de a ajunge
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]