969 matches
-
cu dirijorul american Leonard Bernstein, sub a cărui baghetă va interpreta apoi la Viena, Cavalerul rozelor de Richard Strauss. La 32 de ani debutează la Scală, în rolul Calaf. La Metropolitan Opera din New York cântă în cinci reprezentații ale operelor Trubadurul, Fidelio și Paiațe. Cântă Bal mascat la Buenos Aires, Țoșca la Sân Francisco, Fidelio la Bicentenarul Beethoven de la Bonn, Boema și Țoșca la Munchen, Trubadurul și Bal mascat la Napoli, Aida la Romă, Trubadurul, alături de Montserrat Caballé la Teatrul Antic din
Ludovic Spiess () [Corola-website/Science/300173_a_301502]
-
la Scală, în rolul Calaf. La Metropolitan Opera din New York cântă în cinci reprezentații ale operelor Trubadurul, Fidelio și Paiațe. Cântă Bal mascat la Buenos Aires, Țoșca la Sân Francisco, Fidelio la Bicentenarul Beethoven de la Bonn, Boema și Țoșca la Munchen, Trubadurul și Bal mascat la Napoli, Aida la Romă, Trubadurul, alături de Montserrat Caballé la Teatrul Antic din Orange, unde realizează primul film de televiziune și Aida la Covent Garden din Londra, împreună cu Leontyne Price. Până în anul 1981 Spiess adaugă la repertoriul
Ludovic Spiess () [Corola-website/Science/300173_a_301502]
-
New York cântă în cinci reprezentații ale operelor Trubadurul, Fidelio și Paiațe. Cântă Bal mascat la Buenos Aires, Țoșca la Sân Francisco, Fidelio la Bicentenarul Beethoven de la Bonn, Boema și Țoșca la Munchen, Trubadurul și Bal mascat la Napoli, Aida la Romă, Trubadurul, alături de Montserrat Caballé la Teatrul Antic din Orange, unde realizează primul film de televiziune și Aida la Covent Garden din Londra, împreună cu Leontyne Price. Până în anul 1981 Spiess adaugă la repertoriul sau câteva partituri vocal-simfonice de referință : Cântecul pământului de
Ludovic Spiess () [Corola-website/Science/300173_a_301502]
-
J. Saraiva) sau la sfarsitul aceluiași secol (Rodrigues Lapa și G. Tavani), sau chiar, conform altora, la începutul secolului al XIII-lea. Sub impulsul regilor Portugaliei, si in mod special al lui D. Dinis, el însuși cel mai renumit dintre trubadurii portughezi, portugheză devine limba obligatorie a Statului. Cultură și evoluția Renașterii a dus la o separare între oamenii învățați și popor, respectiv, între limba scrisă și vorbită, care cu puține excepții, a durat până la începutul secolului al XIX-lea. Atunci
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
dintr-un vers nou și altul aparținând seriei precedente. Fiecare din strofe este urmată de un refren care trebuie sa fi fost cântat în cor. Rimă este vocalica: Cântecele de dragoste și influența provensala Începând din secolul al XII-lea, trubadurii și menestrelii din Provența (sudul Franței) pratică la curțile Italiei, Franței, Aragonului și a altor țări, o poezie lirica ce, prin finețea ei psihologică, prin fluenta, gingășia și frumusețea ritmurilor și a imaginilor, era o poezie singulară în contextul cultural
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
și Petrarca. Menestrelii galicieni și-au impus cu ușurință propria lor tradiție la curte, ajutați fiind și de limbă în care cântau, mult mai accesibilă în Castilia, Leon și Portugalia decât "la langue d'oc" folosită de menestrelii provensali. Influență trubadurilor și menestrelilor din Provența a ridicat la rang de poezie de curte o poezie de origine populară, grefând-o pe tradiția galiciana. Din această fuziune au rezultat caracteristicile "„cântecelor de dragoste”", în care seniorul respectă convențiile iubirii curtene - divinizarea femeii
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
Afonso al III-lea, care și-a fixat capitala la Lisabona a adus cu sine pedagogi francezi cărora le-a încredințat educația prințului moștenitor Don Dinis. Don Dinis, în afara faptului că a scris și el versuri, i-a protejat pe trubadurii și menestrelii de la curte și a ordonat realizarea unui anumit număr de lucrări, cum ar fi traducerea volumului "Geografia" scris de arabul Razis. El este cel care a fondat Universitatea din Lisabona, în 1290, transferată mai târziu la Coimbra. Românul
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
Rondine" de Puccini cu orchestră filarmonicii din Londra, "Romeo și Julieta" cu orchestră Capitol din Toulouse, "Verdi per due" cu Roberto Alagna și orchestră din Berlin, "Gianni Schicchi" de Puccini, "Werther" de Massenet cu orchestră din Londra, "Manon" de Massenet, "Trubadurul" cu orchestră filarmonicii din Londra și "Carmen" cu orchestră Capitol din Toulouse. După recitatul "Casta Diva" au urmat "Classics on a Summer's Evening", "Verdi Requiem" și recitalul "Live from Covent Garden" din 2001. Interviuri
Angela Gheorghiu () [Corola-website/Science/305993_a_307322]
-
asemenea, cupluri poetice celebre: Bishr și Hind, Kuthayir și Azza, Qays și Lubna, As`ad și Layla. Mărturii despre ei se găsesc în "„Cărțile îndrăgostiților”" din "Al Fihrist" scris de "ibn al Nadim". Printre temele care au trecut în poezia trubadurilor menționăm : Udhri și transpunerea sa poetică, Udhri Ghazal, îsi au rădăcinile de la tribul Banu Udrah. Acest tip de iubire vine înaintea poeziei abbaside de tip ghazal, unde cel iubit este mult mai idealizat. Această dragoste se distinge prin atașamentul unui
Iubirea beduină în literatura arabă () [Corola-website/Science/336213_a_337542]
-
prima orchestră simfonică, al cărei dirijor a fost. A mai dirijat și orchestrele de la teatrul românesc (1861-1875), de la trupa da teatru german (1868-1870) și de la opera italiană (1870-1874), unde a condus o serie de opere de Giuseppe Verdi ("Lombarzii", "Rigoletto", "Trubadurul", "Ernani"), de Gaetano Donizetti ("Lucia di Lammermoor", "Maria de Rohan"), Gioachino Rossini ("Bărbierul din Sevilla"), Vincenzo Bellini ("Norma", "Somnambula") și Charles Gounod ("Faust", "Sapho"). A abordat și repertoriul național, dirijând din Eduard Wachmann ("Lipitorile satului"), Alexandru Flechtenmacher ("Baba Hârca", "Cinel
Eduard Caudella () [Corola-website/Science/310312_a_311641]
-
dat naștere în secolul al XII-lea unui nou stil poetic. Poeziile lirice scurte dar complexe dădeau glas sentimentelor personale, mai ales iubirii dintre bărbat și femeie. Poeții francezi din Evul Mediu care scriau despre dragoste și cavalerism se numeau trubaduri. De regulă erau de proveniență nobilă și scriau într-o limbă neolatină. Poezia lor diferea foarte mult de genurile epice ce erau la modă în nord. Datorită Eleonorei de Aquitania, fiica unui trubadur devenită în 1137 soția regelui Ludovic al
Trubadur () [Corola-website/Science/307555_a_308884]
-
scriau despre dragoste și cavalerism se numeau trubaduri. De regulă erau de proveniență nobilă și scriau într-o limbă neolatină. Poezia lor diferea foarte mult de genurile epice ce erau la modă în nord. Datorită Eleonorei de Aquitania, fiica unui trubadur devenită în 1137 soția regelui Ludovic al VII-lea, acest lirism și cultul dragostei cavalerești se răspândește rapid în toată țara și chiar și peste granițe. Cel mai renumit poem al său, Troyes, îl are ca erou pe cavalerul Lancelot
Trubadur () [Corola-website/Science/307555_a_308884]
-
îi reprezintă pe Alecu Bădărău în calitate de ministru de justiție rezemat de o bâtă electorală; Gheorghe Grigore Cantacuzino zis "Nababul" având o postură politică de președinte al Camerei cu o casă de bani reprezentată în planul al doilea; Barbu Ștefănescu Delavrancea ("Trubadurul"), ministrul lucrărilor publice care ține într-o mână o locomotivă și cu alta trage o mârțoagă; Prințul Moruzi zis "Kneazul", jucând cazacioc cu o sticlă de vodcă în mână; Virgil Arion înfățișat ca o cioară care stă într-un picior
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
Dialectele occitanei includ "auvergnat (auvernhat)", "gascon", "languedocien (lengadocian)", "limousin (lemosin)", "provençal (provençau)" și "vivaro-alpin (vivaroalpenc)". Occitana este atât o limbă orală vorbită de către milioane de oameni până astăzi și o limbă literară folosită în artă (mai ales poezie, vedeți articolul trubadur) și administrare deja în Evul Mediu, concurând la început cu latina și mai apoi fiind ștearsă progresiv de franceza. Dispariția modului oficial de scriere a precedat cea de a uzului oral cotidian. Politica de devalorizare și represiuni față de limba occităna
Limba occitană () [Corola-website/Science/296959_a_298288]
-
secolul X, dar mai înainte unele cuvinte pur occitane se arătau în textele latinești. Între secolele X și XV a fost limba dominantă în cultură, administrare și știință, concurând cu latină și depășind franceză în Galia și regiunile vecine. Perioada trubadurilor i-a dat occitanei prestigiul și recunoașterea peste toată Europa. Începând cu sfârșitul secolului XV, limba franceză intra în Occitania fiind limba de putere politică și de prestigiu cultural mai mari decât cele ale occitanei. Astfel s-a început o
Limba occitană () [Corola-website/Science/296959_a_298288]
-
mama, a răpit copilul, care nu a mai putut fi găsit. Al doilea tablou se petrece în grădina palatului. Leonora, dama de onoare a prințesei de Aragon, îi vorbește confidentei sale Ines despre dragostea ce o simte pentru un misterios trubadur. Apare Contele de Luna; el nu e un "ticălos" după tipicul genului, el este un om pe care iubirea frustrată îl împinge la acte de violență. E întrerupt de vocea trubadurului ce cântă în spatele scenei. Leonora, coborând în gradină spre
Trubadurul () [Corola-website/Science/307633_a_308962]
-
Ines despre dragostea ce o simte pentru un misterios trubadur. Apare Contele de Luna; el nu e un "ticălos" după tipicul genului, el este un om pe care iubirea frustrată îl împinge la acte de violență. E întrerupt de vocea trubadurului ce cântă în spatele scenei. Leonora, coborând în gradină spre a-l întâlni, se aruncă în brațele lui De Luna, pe care, în întuneric l-a luat drept Manrico. Cei doi bărbați se sfidează, Manrico dezvăluindu-se ca partizan al prințului
Trubadurul () [Corola-website/Science/307633_a_308962]
-
Aenor a fost fiica lui Aimeric I, Viconte de Châtellerault și a soției acestuia, Dangereuse, care a fost și metresa lui William al IX-lea, Duce de Aquitania. Căsătoria părinților ei a fost organizată de către Dangereuse și bunicul ei patern, Trubadurul. Eleanor a fost numită după mama ei Aenor și numită "Aliénor", din latinescul "alia Aenor", adică "altă Aenor". A devenit "Eléanor" în "langues d'oïl" (nordul Franței) și "Eleanor" în engleză. Mai există totuși înregistrată o Eleanor anterioară: Eleanor din
Eleanor de Aquitania () [Corola-website/Science/311642_a_312971]
-
În prezent abordează repertoriul de soprană, pe nenumărate scene lirice din țară și străinătate, din repertoriul ei amintind aici operele: Don Giovanni, Cosi fan tutte de W. A. Mozart, Bărbierul din Sevilla de G. Rossini, Nabucco, Aida, Macbeth, Don Carlo, Trubadurul, Rigoletto, Traviata, Bal Mascat de G. Verdi, Turandot, Țoșca de G. Puccini, Cavalleria rusticana de P. Mascagni, Carmen de G. Bizeț, Gioconda de A. Ponchielli, Lucrezia Borgia de G. Donizetti, Normă de V. Bellini cu care a repurtat cel mai
Silvia Sorina Munteanu () [Corola-website/Science/313113_a_314442]
-
lui Cezar Ivănescu avea nume grecesc, originară din sudul Albaniei, este firesc de el să-i fi lăsat numele de Xantipa (1903-1963), ca să-și amintească în veac de Socrate, de faimosul "Cunoaște-te pe tine însuți". Cum altfel a procedat trubadurul în devenirea lui decât exorcizându-se la modul real ca ființă și biciuind ca persanul Xerxes mările Greciei să i se supună. Trăind însă în alte veacuri, Poetul n-a avut la îndemână decât Cuvinte. Adevărate cuvinte, deoarece în casă, tatăl
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_403]
-
li se îngăduie doar artiștilor de "primissimo cartello", chiar de către compozitorii înșiși”. Vocea ei „agilă” îi permitea artistei să interpreteze atât roluri comice, Lucia sau Amina din Somnambula fiind cele mai bune exemple, cât și opere dramatice precum Aida sau Trubadurul. Abilitățile și stilul ei interpretativ l-au determinat pe renumitul compozitor italian Giuseppe Verdi s-o declare pe Patti ca fiind cea mai bună cântăreață pe care a auzit-o, cuvintele sale fiind următoarele: „voce minunată; stil curat; artistă magnifică
Adelina Patti () [Corola-website/Science/322272_a_323601]
-
revolta și confuziile unei tinereți năbădăioase, irosite mult prea timpuriu. Următoarea listă de opere complete ale lui Villon se bizuie pe volumul publicat de La Monnoye în 1873: Printre scriitorii, poeții, compozitorii (Claude Debussy: „Trei balade de François Villon”, 1910), cântăreții, trubadurii, pictorii (pictorului grec Nonda n. Epaminondas Papadopoulos i-a luat în 1960 un an de muncă - sponsorizat de André Malraux - pentru a realiza și expune la Paris, în arcul podului Pont Neuf, gigantica pânză de 10 metri "Hommage à Villon
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
de seară"”, versuri, 2002 ; · Sava Ionescu: “"Muze în instanță"”, 2000; · Grigore Isail-Lipov: “"Iubire fără margini"”, versuri, 2002, · Iulia Roxana Bulmez: “"Imaginea femeii în publicitate"” (2008); · Marin M. Vârtosu “"Bârca-Dolj, monografie istorică"” (2008), · George Farcu: „"Rapsodie de dragoste”"; · Nicolae Popa: „"Biet trubadur"”; · Any Drăgoianu: "„Prin păcate împreună"”; ·.Dumitru Botar: „"Năravuri și moravuri"”; · Gheorghe Burdușel: „"Puntea suspinelor"”; · Sorin George Vidoe: „"Cuvinte în piatră"”; · Ion Văleanu: „"Cugetări printre hazlâcuri"”; · Florea Florescu: „"Clinica de iubire"”; · Sorin George Vidoe: „"Stele de ceară"”; · Marin M. Vârtosu: „"Bârca-Dolj
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
soliști de operă, face un stagiu la teatrul "La Scala" din Milano, Italia. Aici, sub îndrumarea maestrului "Enrico Piazza", asistentul de altădată a marelui Toscanini, pregătește rolurile principale de soprană în limba italiană din operele Tosca, Madame Butterfly, Aida și Trubadurul. Însuși "Antonio Guiringuelli", directorul general al teatrului "La Scala", a declarat că această tânără n-are nevoie de nici un fel de lecții - ea are un dar înnăscut. În 1967 obține titlul de „Cea mai bună Cio-Cio-san” la Concursul Internațional Miura
Maria Bieșu () [Corola-website/Science/307016_a_308345]
-
prospețime. Ea te cucerește prin neobișnuita eleganță a vocalismelor, prin tehnica filigranată a romanțelor - prin stacatto ireproșabil de compact și diafan și prin surprinzător de curatul legatto al vertiginoaselor fiorituri. Cântăreței îi reușește cu brio sclipitoarea coloratură în aria Leonorei (Trubadurul), accentele dramatice pline de pasiune ale eroinelor sale: Aida, Liza, Santuzza, cantilenele lirice ale Tatianei, Iolantei, Mimi."" ""Soprana cu o voce neobișnuită, întinsă uniform, cu regulatitate impecabilă, pe suprafața celor trei registre - o voce amplă, și, în același timp, foarte
Maria Bieșu () [Corola-website/Science/307016_a_308345]